IMPORTANT! In semn de apreciere pentru echipa medicala care aloca timp pentru a raspunde intrebarilor dumneavoastra pe site, va rugam ca inainte de a trimite o noua intrebare sa cititi raspunsurile deja acordate mai jos in aceasta pagina de catre medic altor pacienti la intrebari similare. In cazul in care nu ati gasit informatia de care aveti nevoie, va asteptam intrebarea. Va rugam sa nu trimiteti de mai multe ori aceeasi intrebare! Aceasta va aparea pe site doar dupa ce medicul va raspunde la ea.

Psihologie

Poza medic

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA

Pune o intrebare medicului:

ATENTIE - aceste mesaje sunt publice, apar automat pe websiteul Provita, dupa ce medicul raspunde la intrebare! Va recomandam sa nu scrieti in mesaj date cu caracter personal (ex nume, nr. telefon, adresa email). Adresa de email completata in casuta aferenta, pentru trimiterea intrebarii, nu este facuta publica, ci doar mesajul adresat medicului. Prin transmiterea mesajului dumneavoastra, va exprimati acordul pentru ca textul din mesajul dumneavoastra impreuna cu raspunsul medicului sa fie publicate pe websiteul www.centrul-provita.ro.

Intrebari si Raspunsuri:

Adolescentii, tinerii si evolutia lor

78
intrebari

16.11.2021
Bună ziua ma puteți ajutaun sfat sau o recomandare ce pot face . Am o depresie severa, ma simt singura și nu îmi mai doresc sa am viata asta ... Vreau sa îmi pun capăt vieți se se termine totul din viata mea

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.11.2021
Buna seara, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, se pot face consultatii on line. Veti descoperi impreuna si veti mobiliza resursele necesare unor schimbari.

13.11.2021
Stimara doamnă psiholog, Am parcurs cateva intrebari si raspunsuri, de aceea aduc in atentia dvs urmatoarea probkema: trimiterea catre psihologul scolar nu este o idee buba si fiti sigura ca nimeni nu o va urma ! Știti cat de sensibili sunt adolescentii, copiii in general, si totodată cat de suspiciosi sunt si ei si colegii lor precum sibparibtii acestora, daca aud ca un coleg al lor are probleme psihologice. In România perceptia este ca nu stai bine cu capul, adica de psihiatrie nu de intelegere, de psihologie... Deci la psihologul scolar, never ever nu va merge un elev in scoala...

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2021
Buna seara, ar fi trist sa cred ceea ce imi spuneti dvs., ca un elev nu poate merge la psihologul scolii pentru ca ar fi considerat un copil cu probleme psihiatrice. In acest caz, care este rolul psihologului scolar, si cum isi indeplineste el rolul sustinator, daca nu isi pune problema sa ajute cu adevarat copiii? Oare nu este cumva datoria acestui psiholog scolar sa ajute copii si cadrele didactice sa aiba o imagine corecta a profesiei lui? Din fericire, eu am multi colegi psihologi scolari, care reusesc sa sustina si copiii si parintii lor, care fac diverse grupuri de dezvoltare personala si in scoli si licee. Asa ca, voi continua sa trimit copii si parintii catre psihologul scolar, atunci cand anumite competente le apartin, fara ca acestia sa trebuiasca sa plateasca sedinte de terapie, in alta parte.

12.11.2021
O fetita de 13 ani, retrasa, timidă, trebuie sa fie indemnata insistent sa participe alaturi de colege,amice, la cursuri de teatru, de karate, de handbal, sau trebuie lăsată sa faca ce vrea ea,adica lectii, (invată f bine)si doreste sa stea in casă,sa citeasca,sa scrie literatură. Retrasa in general, dar invita la ziua ei o prietenă, merge la ziua acelei prietene. Nouă, familiei ni se pare prea retrasa, neîndrazneața. Sa îi atragem atentia asupra acestor lucruri sau sa o lasam sa faca ce vrea ea !? Nu cumva devine AUTISTĂ? Ar fi acest pericol ??? Pe de altă parte vrem sa nu o agasăm cu insistența. Ce ne sugerati ? Sa ne facem ca nu vedem ca nu participă la extrascolare, caci exista si ideea aceasta ca nu e bine sa schimbi copilul dupa cum ai vrea sa fie.. ci sa îl lași sa faca doar ce vrea. Multumim pentru raspuns. Ne -ar ajuta mult.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2021
Buna seara, nu va pot oferi un raspuns complet fara o evaluare a fetitei.

29.09.2021
Buna ziua! Sunt in proces de divort, locuiesc separat de ...actualul sot impreuna cu cei doi copii de 6 si 12 ani, in urma violentelor verbale. Iinsa intampin reticenta din partea fiului de 12 ani la orice: adica ma izbesc de un NU categoric de fiecare data cand ii cer sau zic ceva, inclusiv cand ii cer sa ma insoteasca s aii cumpar lucruri d eimbracat. Ameninta meeu ca se va duce sa lociasca cu tatal sau. Eu sunt cea care i-a dat vestea ca vom locui separat si ca eu si X nu vom mai fi impreuna dar vom fi mereu parintii lor, am aflat mai tarziu ca din cauza acestui fapt ma pot considera vinovata ca am plecat, ca am destramat familia. Lucrurile nu stau chiar asa, copiii erau la bunicii paterni si in urma unei alte dispute sotul meu m-a dat afara din apartament(casa fiind a lui dinainte de casatorie). Atunci am pus capat. Mereu dupa vizitele la el vin "montati" sa ma infrunte sa ma provoace-este exact ce facea tatal lor : nimic nu le e pe plac, ma critica si ma ranesc din orice. Cum sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.09.2021
Buna ziua, copiii resimt acum socul acestei despartiri si pentru ca nu fac fata afectiv acestor emotii, cauta vinovati in afara pe care sa-si “verse” supararea. Este un comportament oarecum normal, care este bine sa nu se prelungeasca insa mult in timp. Incercati sa le povestitit ce se intampla cu dvs in relatia cu fostul sot, suferintele prin care treceati si faptul ca acestea v-ar fi afectat in timp starea de sanatate. Ajutati-i sa inteleaga faptul ca acea atmosfera tensionata ii afecta si pe ei, chiar daca nu constientizau asta atunci. Ajutati-i sa vorbeasca, sa spuna cum ar fi vazut ei problema, cu ce considera acum ca le este cel mai greu. Puteti cere si ajutorul psihologului scolar. Exista si fundatii care ofera servicii gratuite pentru cazuri de violenta in familie.

10.09.2021
Buna ziua! Am o fata de 19 ani si este foarte grasa. A fost grasuta din copilarie. Am fost la medici nutritionisti la endocrinologi si erau rezultate dar ea nu voia sa mai tina regim si noi cedam in timp. Acum cu pandemia s-a ingrasat si mai mult. Nu vrea sa mearga la analize medicale, nu vrea consult medical de specialitate si nu stiu cum sa o conving. Acum este mai grasa ca oricand si ma ingrijoreaza starea de sanatate a ei. Pana acum am putut sa ii facem anual analize si sa vedem cum sta cu sanatatea. Dar acum refuza cu desavarsire! As vrea sa imi dati un sfat cum sa o conving. Cand deschid discutia despre greutate se enerveaza si pleaca. Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.09.2021
Buna ziua, da este un subiect delicat. Daca analizele medicale au iesit de fiecare data bune, pot fi cauze psihologice si in spatele acestei ingrasari continue si in refuzul fetei de a discuta sau de a lua masuri in legatura cu acest subiect. Spuneti ca fata a fost “grasuta” intotdeauna, deci cauzele pot fi si din perioada in care ati fost insarcinata cu ea. De obicei, corpul acumuleaza grasime ca strat protector. Se poate apara impotriva unor agresiuni fizice, rationale sau afective. Sfatul meu este sa mergeti intai dvs la o intalnire cu un psihoterapeut, sa investitgati un pic din punct de vedere psihologic, contextul in care ati ramas insarcinata si ce s-a intamplat dupa aceea. Apoi, veti hotara impreuna cu psihologul un plan de lucru. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

25.08.2021
Bună seara! Mă numesc Andreea, am 17 ani și de câteva luni mă confrunt cu o problemă. Acum 4 luni, strabunica mea a murit, iar din ziua înmormântării ei, din când în când, la vreo supărare sau ceva, îmi simt mintea tulbure, dar nu este genul acela de tulbure în care sa nu ma pot concentra, sa am confuzii sau pierderi ale memoriei, ori amețeli sau dureri de cap, doar mi se aduna toate fricile în cap și simt o presiune incontrolabila în corp, mai ales în ceafa. Nu am dureri de cap, mai niciodată, iar pe lângă asta sunt un om foarte senin și optimist, trăiesc fiecare moment la maxim și ma bucur enorm de tot ceea ce ma înconjoară, chiar și atunci când ma simt tulbure la minte. Deși pare copilăresc, când aud de vreo boală, am impresia ca o am și eu, când vad ca-mi cad fire de par, am impresia ca am vreo boala și pot rămâne cheala, chiar și acum când va scriu, am impresia ca ma doare capul, deși nu e asa. Nu, nu sunt nebuna. Dar sunt anxioasa. Și nu știu ce sa mai fac sa scap de momentele astea de "crize". Ce credeți ca as putea face? Va mulțumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.08.2021
Buna Andreea, nu este nimic grav ca atunci cand a murit bunica ta, ti-ai simtit "mintea tulbure". In astfel de momente, emotiile sunt mai puternice decat gandirea. Si faptul ca atunci cand auzi de o boala ti se pare ca o ai, poate fi explicat pe fondul acestor evenimente. Este bine insa sa apelaezi acum la ajutorul unui psihotereapeut, pentru ca aceste manifestari sa nu se perpetueze foarte mult in timp. Ai nevoie de un ajutor din afara, pentru ca fiind asa o incarcatura emotionala puternica, nu te poti descurca singura. Cand impactul emotional este puternic, nu putem sa ne “revenim” f bine singuri, deoarece totul este “foarte viu” in interiorul nostru.

23.07.2021
In ultima perioada stau foarte mult în pat, nu am chef sa ies afară, plâng când cineva ridica puțin tonul la mine, pe scurt nu am chef de nimic

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.07.2021
Buna ziua, apelati la medicul dvs de familie, pentru o investigatie amanuntita.

04.07.2021
Buna dimineața Doamna doctor am un nepot in varsta de 15 ani care îi este frică de oameni pur si simplu are teama sa iasă. Are teamă să vorbească cu persoane din afara casei.Are ca prieten calculatorul. Vă rog frumos dati-mi un sfat.Ce pot face. Va multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.07.2021
Buna ziua, trebuie sa mearga unul din parinti, cu el, sa i se faca o evaluare psihologica.

01.07.2021
Buna seara, Numele meu este Laura si am 23 de ani.In viata mea au aparut unele schimbari de comportament,trec de la o stare la alta,am unele ganduri si obiceiuri de care nu pot scapa de ele,repet anumite lucruri in gand,nu stiu ce se intampla cu mine,nu ma simt fericita pe deplin.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.07.2021
Buna seara, nu inteleg care este intrebarea, oricum va recomandat sa apelati la ajutorul unui psiholog. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul... https://emedical.centrul-provita.ro/

16.05.2021
Buna ziua! Dorim sa ne ajutati cu un stat legat de reantoarcerea an tara cu fata noastra de 14 ani nascuta an Spania ,nu cvrea nici sa auda ideia de a o duce an Romania desi va trebui sa ne antoarcem! Nu stim cum sa actionam cu ia cand sa ai spunem ,acum e anca la scoala si stim ca daca ai spunem o va afecta la anvatatura! Ideia noastra este sa mergem an Romania si acolo sa ai spunem ca vom ramane definitiv! Credeti ca procedam bine?Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.05.2021
Buna ziua, da, cred ca este mai bine sa veniti intai in Romania, fata sa ia contact cu aceste locuri, poate cu bunici sau verisori, sa vada ca isi poate face prieteni, si apoi sa -i spuneti ca v-ati gandit sa ramaneti definitiv in tara.

22.04.2021
Buna seara!Sunt anumite lucruri pe care le repet zilnic,foarte des,ca un fel de ritualuri si daca cumva omit sa le fac simt o frica ca se va intampla ceva rau si stau stresata pana in momentul cand am ocazia sa o fac din nou. Simt ca orice se intampla rau in acea perioada de timp e din cauza ca eu nu am facut acel lucru. De exemplu,sa aranjez anumite lucruri intr o anumita ordine in fiecare seara. Sau sa fac anumite lucruri de 3 ori (mi se pare ca numarul acesta este un numar bun,norocos,spre deosebire de alte numere care nu sunt si daca fac ceva de atatea ori cat numarul pe care il consider rau,am aceasi stare de ingrijorare si stres). Am incercat de foarte multe ori sa renunt la asta si sa nu mai repet acele lucruri sau sa nu mai fac de 3 ori (cum am spus mai sus) anumite lucruri,dar ma simt foarte rau si am o teama ca se va intampla ceva rau si ajung sa repet acele actiuni din nou si din nou. De obicei,verific fereastra (daca e inchisa),usa,telefonul (daca e la incarcat si daca alarma e pusa) de cel putin 3 ori pentru ca mereu am impresia ca nu am verificat bine si stau cu grija. De multe ori imi schimb paharul sau nu ating anumite chestii deoarece ma gandesc ca nu sunt destul de curate sau le a atins altcineva inainte si pot fi murdare (in special lucrurile mele si lucrurile care tin de igiena). Tin sa mentionez ca nici nu reusesc sa dorm prea bine,dar inca nu am luat masuri in legatura cu asta. Doar incerc anumite metode cu ceai sau lumanari parfumate sau muzica,dar tot adorm foarte greu si reusesc sa dorm foarte putin. De cele mai multe ori imi fac griji pentru diferite lucruri care s au intamplat sau care se pot intampla sau pur si simplu ma stresez. Am mentionat asta,in cazul in care ajuta mai mult sa intelegeti. La sfatul unei prietene,am cautat pe net despre tulburarea obsesiv compulsiva si ma incadrez in cam toate simptomele,dar nu vreau sa imi dau diagnostic singura,asa ca prefer sa vorbesc cu un specialist. Sper ca voi reusi sa merg la un cabinet psihologic cat mai curand si sa aflu si mai multe,dar acum,raspunsul dvs m ar ajuta. De asemenea,pot oferi mai multe detalii daca este nevoie. Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.05.2021
Buna ziua, va recomand sa cereti ajutorul unui medic psihiatru. Este important sa se cunoasca mai multe aspecte ale acestor comportamente,..cum s-au declansat, ce le intrtine...etc.

19.04.2021
Buna ziua prietena mea a început de câteva zile sa abereze chesti vorbind are 21 de ani ,in ultimul timp am am avut niște certuri starea se pare sa se agraveze începe sa se uite in gol la început mia spus ca aude niște voci și rămâne blocată așa se uita in gol ce credeți ca are a picat in depresi ??

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.04.2021
Buna ziua, apelati la ajutorul unui medic psihiatru.

05.03.2021
Buna ziua, am 17 ani, ma apropii de 18, si nu stiu exact ce drum sa urmez mai departe. Nu stiu exact ce profesie mi-ar place si mi s-ar potrivi mai bine... Ma puteti ajuta, care ar fi cauza acestei indecizii si cum as putea sa o depasesc? Multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.03.2021
Bună ziua, în anumite condiţii, această indecizie a ta nu este o problemă gravă. De multe ori, elevii ce manifestă o indecizie față de carieră, se găsesc într-una din situaţiile: - manifestă disconfort față de alegerea unei cariere din cauza unei presiuni din familie, - există o lipsă de informații despre lumea ocupațională - există o predispoziție spre afectivitate negativă. - evită să acumuleze cunoștințe relevante pentru carieră din cauza anxietății față de decizie, care îi face să pară demotivați. - există probleme de percepție a sinelui. Este important să vezi unde te poziţionezi tu, şi te-ar ajuta cu siguranţă sfatul unui psiholog. Poţi apela la psihologul şcolar sau la un psihoterapeut, există teste psihologice ce pot releva abilităţile tale şi către ce ai putea să te îndrepţi.

26.02.2021
Buna ziua am un frate in penetenciar printr-un Gmail de la cei din penetenciar am aflat că fratele meu are tulburare de personalitate disociala psihotică suntem îngrijorați de aproximativ de 1an nu ne mai înțelegem cu el vrea sa fie mereu ca el cere doar bani cate odată ne spune lucruri neadevărate din capul lui dar are momente când își mai revine eu am incercat să-i explic că are o problema in modul de a gândi că trebuie să aprecieze orice ajutor că nimeni nu are obligați fata de el și că trebuie să-și potolească furia sa accepte că e un om bonlav și că are nevoie de ajutor dar îl cuprinde o furie când aude zice că el nu e nebun eu sunt Miai umblat cineva la creier .in unele momente spune că îl doare capul se simte slăbit tot corpul îl deranjează .îmi puteți dvs explica cum as putea să îl ajută să devină o persoana normala cum trebuie sa vorbesc cu el încât să-l fac să înțeleagă ? El a avut o copilărie chinuita a fost lovit în cap de un cal familia sa despărțit violete in familie și cred că asta e problema in care a devenit așa .in zilele in care el este mai calm plânge și spune că mai bine nu îl făcea mama că a fost chinuit de mic .....se poate ca aceast comportament sa se potolească să înțeleagă? Noi in tot timpul asta l-am ajutat cu bani dar el a devenit mai nervos mai de neînțeles daca ii mai rărim ajutorul își va da seama că greșește ?multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.02.2021
Buna ziua, eu nu pot sa va spun foarte multe lucruri fara sa consult o persoana. Fiecare peniteciar are insa un psiholog care-i poate ajuta pe cei de acolo. Apelati cu incredere la acel psiholog, consultatiile sunt gratuite.

09.02.2021
Cum o pot ajuta pe fetita mea eleva in clasa aXIIa in varsta de 19 sa treaca de emotiile apropierii examenului de bacalaureat.Numai poate dormi, este nelinistita,trista .Este o eleva de nota 10 .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.02.2021
Buna seara, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut sai chiar la ajutorul psihologului scolar si atunci sedintele de terapie sunt gratuite. In spatele acestor emotii pot fi mai multe cauze, ce vor risca sa apara ori de cate ori fiica dvs. va trece prin ceva ce implica o evaluare. Este bine ca aceste cauze sa fie identificate si rezolvate acum.

23.01.2021
Buna ziua/seara! Am 12 ani si am o surioara de 26 de ani care e foarte trista mereu, are o problema cu stima de sine, are un standard foarte negativ despre cum trebuie sa arati, cu probleme cu bautul si gandire extrem de negativa . Cred ca are depresie si mi-e foarte frica sa nu vin candva in vizita si sa isi fii luat viata. Stiu ca asta pare exagerat dar la cum o vad pare foarte posibil si mie foarte foarte frica. Am mers intr-o excursie de o saptamana cu familiasi a plans de mai multe ori dupa ce am facut poze cu ea in ele, faptul ca a fost conciedeata si nu poate gasii un job nu ajuta de loc. Data trecuta cand a fost atat de trista a baut mult, a spus lucrurui foarte... triste? despre cum vrea sa moara, si..altele. Aparent nu eram singura cui le-a spus acele lucruri si  a venit ambulanta  sa vada daca totul e inregula. Nu stiu daca asta e un motiv bun sa mearga la terapie, pentru ca pe site-ul vostru la "cand stiu ca am nevoie de terapie sau consiliere? la partea cu "ne dorim o schimbare" e cam greu sa ma gandesc daca sora mea ar asculta ceva din ce spune-ti. Sora mea nu vrea ajutor, ea vrea sa moara. Nu stiu ce sa fac, nu vreau ca surioara mea sa moara, ce sa fac? Am primit bani de la bursa si pot sa mai obtin, nu conteaza costul vreau doa ca surioara mea sa nu moara, ce sa fac? 

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.01.2021
Buna dimineata, cel mai bine este sa vorbesti cu parintii vostri!

21.01.2021
Buna ziua am o fata de 15 ani si de trei luni spune ca este băiat,merge la psiholog dar fara rezultate exista tratament sau cum pot rezolva nefiind de acord cu decizia ei?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.01.2021
Buna ziua, nu-mi dau seama ce inseamna ..."merge la psiholog, dar fara rezultate". Oricum, puteti incerca ca fiica dvs sa ceara ajutorul si unui alt psiholog.

16.01.2021
Buna ziua! Numele meu este Laura si am 23 de ani.De aproximativ 3 ani ma confrunt cu o problema.Am tot sperat ca este ceva trecător,ca este din cauza stresului,ca intr-o zi ma voi trezi si voi reveni la normal,dar in zadar.Tot timpul ma confrunt cu gândurile mele,am anumite obsesii,frici.Stresata sunt mai tot timpul, mă enervez foarte repede,trec de la o stare la alta.Nu stiu ce sa fac.Va rog frumos sa imi dati un sfat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.01.2021
Buna ziua, este important sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul.. https://emedical.centrul-provita.ro/

10.01.2021
Bună ziua! Am si eu o problemă. Am 18 ani și nu mă descurc.Depind de părinți și nu știu să iau decizii pe cont propriu și nu înțeleg nimic.Nu știu nici măcar când am menstruația, nu știu să comunic cu alții, să gatesc, să învăț, nu dorm noptea( mă uit pe pereți), nu țin minte ziua de naștere a părinților mei, nu știu să vorbesc cu băieții, nu știu să iau anticonceptionale etc, nu mai știu nici matematică elementară, nu știu să am grijă de mine .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.01.2021
Buna seara, va recomand sa apelati la ajutorul unui medic psihiatric.

05.01.2021
Buna dimineata! Fiul meu are de o zi, un ''nod in gat'' si uneori il si ustura.Noaptea nu prea a dormit, aprox 6 ore, din cauza ca il deranja nodul in gat. Uneori mai are si senzatia de sete excesiva. Acestea sunt singurele lui simptome. Am incercat sa ii dau Calciu efervescent, Magneziu, Ceai de musetel, dar faa niciun rezultat. Ce imi recomandati?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.01.2021
Buna seara, va recomand sa apelati la medicul dvs de familie, pt a investiga cauzele acelui "nod in gat".

13.12.2020
Bună ziua! Am 17 ani și nu sunt așa deschisă cu părinții mei. Problema este că mereu când mă cheamă prietenii să ies îmi este teamă să-i întreb dacă mă lasă, nu fiindcă îmi vor face ceva, ci pentru că sunt mai ,,protectivi” și nu consideră că la vârsta mea pot să ies cu prietenii oricând sau să am un prieten, mi-ar conveni măcar dacă ar vrea să-i cunoască să vadă că sunt buni, dar nu vor. Îmi este teamă să nu-i dezamăgesc dar aș vrea și eu puțin aer, înțeleg sunt încă mică dar de la o vreme ar trebui să mă lase. Care ar putea fi cauza lor sau cum ar trebui să procedez ?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.12.2020
Buna seara, cel mai bine ar fi sa va adresati psihologului scolar. Cu siguranta veti gasi impreuna cateva solutii care sa va sustina.

17.11.2020
Baiatul meu are 23 ani, a terminat facultatea de mate-info a intrat la master, a discutat cu o fata 7 ani si urma sa se casatoreasca la anul, a facut imprumuturi si programari pt nunta, dar de 2 luni a aflat ca fata il inseala si a renuntat la nunta, a renuntat la master, sta singur si mai mult, vrea sa se transforme in femeie. A obtinut deja un diagnostic de disforie de gen, pe baza multor minciuni, a inceput un tratament cu estrogen pt a-si transforma corpul in femeie, e f nervos cand nu pot fi de acord cu el, si asta intr-un timp asa scurt. Ce ma sfatuiti sa fac, ca mama, sa il ajut sa-si revina? Va multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.11.2020
Buna ziua, va recomand sa mergeti impreuna cu fiul dvs. la cateva sedinte de psihoterapie. Avand psihoterapeutul ca mediator, va puteti impartasi, si puteti intelege amandoi, mai multe lucruri.

17.11.2020
Buna ziua, am 13 ani si imi place de o fata din clasa noastra. Nu sunt sigur daca sunt indragostit, dar ma gandesc ca poate mi-as da seama mai bine daca as sta de vorba mai mult cu ea. Nu stiu cum sa-i spun ca as vrea sa ne cunoastem mai bine, ea pleaca foarte repede acasa dupa ore, iar in pauze nu prea avem timp. Cum ar trebui sa procedez? Ce ar trebui sa vorbesc cu ea la inceput?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.11.2020
Bună , într-adevăr petrecând mai mult timp în preajma persoanei care îţi place, îţi vei da seama mai uşor ce simţi pentru ea. Poate o solutie ar fi la începutul orelor, dacă ea vine mai devreme, sau chiar într-o pauză, întreab-o dacă poate rămâne puţin după ore pentru că ai vrea să-i spui mai multe lucruri. Dacă în ziua aceea se grăbeşte, poate va fi mai disponibilă următoarea zi. Sau vorbeşte cu ea la telefon să stabiliţi o întâlnire înaintea orelor. Dacă terminaţi seara târziu, s-ar putea ca ea să nu fie încântată să rămână prea mult la şcoală. Subiectele discuţiilor pot fi exact ceea ce vrei tu să ştie ea despre tine, ce doreşti să-i împărtăşeşti, ce ai ti-ai dori să ştii tu despre ea. Nu este nevoie să te pregăteşti cu un discurs, pur şi simplu vorbeşte despre ce simţi, despre ce întrebări te preocupă sau în ce activităţi eşti angrenat. Succes!

29.10.2020
Buna ziua doamna psiholog. Ma confrunt din 2003 in urma unui eveniment tragic care a produs în șoc urmat de frica si panica cu un sindrom de depresie si anxietateajor. Iau tratament si fenomenele la stres si teama reapar frecvent. In prezent am o stare puternică de neliniște și incertitudine legată de ce voi face cu examenele la masterat. Sistemul online nu ma ajuta deloc. Nu pot interacționa cu profesorii. Ceea ce mă afectat si am dezvoltat un nou episod depresiv anxios a fost si operația mea si a mamei , care ma panicat putin si ma pus pe gânduri. Sunt momente în care nu imi gasesc răspunsuri la aceste episoade represive,si anxioase desi iau tratament. Tot reapar. Mi-aș dori să fiu sănătos psihic si sa nu.mai revăd in aceasta faza a bolii. Dar nu gasesc o rezolvare. Va rog din suflet sa imi dati un sfat. As urma ședințe de psihoterapie dar costul este peste puterea mea financiară.din pacate. Astept , va rog , un sprijin din partea dvs. Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.10.2020
@29.10.2020 Buna ziua, este nevoie sa parcurgeti cateva sedinte pe psihoterapie. Exista, Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei, unde puteti fi ajutat cu sedinte de terapie cu anumite reduceri financiare. Va recomand sa apelati la ajutorul lor: https://www.istt.ro/

24.10.2020
Bună ziua mă numesc Dinu iulian Marian am 15 ani și sunt din Vânători-Neamț fundătura lazareni numărul 1149 și nu știu cum să scap de timiditate deși nu sunt un băiat sociabil am frica că mă vor respinge din prietenie #nu am încredere #nu sunt un om rău doar oamenii falși mă fac să nu am încredere.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.10.2020
Buna Iulian, intr-un anume fel, şi un adult poate fi uneori intimidat de alţi adulţi deci este normal ca şi un copil să treacă prin acest tip de "încercări".Este cam greu în viaţă să nu te confrunţi cu niciun conflict, nu poţi "fugi" de fiecare dată când apare o situaţie tensionată. Sfatul meu, este sa spui ce simti sau ce iti doresti avand convingerea clara, ca adevaratii prieteni vor ramane langa tine, chiar daca nu vor fi poate in totalitate de acord cu parerile tale.

01.10.2020
buna ziua , sunt eleva in clasa 9 , sunt mereu trista , dezamagita , nu prea am pofta de mancare , nu prea dorm bine , nu prea comunic cu mama , parinti mei sunt divortati , simt ca nu am stare de nu a face nimic , ma gandesc mereu negativ , nu comunic cu colegi fiindca mie rusine si nici ei nu comunica cu mine , am incercat sa fiu vorbareata am vazut ca ma ignora , am zis sa nu mai zic , sunt mereu timida , nu-mi place sa fiu in centrul lumii , am mai avut atacuri de panica si cred ca inca mai am , cand sunt centrul lumii , ma simt neinsiguranta si am simturi negative , am spirit de observatie dezvoltata ,simt ca nu am incredere in nimeni , plang , nu mi-am vindecat sufletul deloc , de 3 ani sunt asa ! Sunt mereu singura , nu am prieteni \ prietene deloc si ma simt prost ca nu am ! Si bunici , matusii , unchii din partea tatalui nu ma suna niciodata , nu ma cauta niciodata , si nici tata nu ma suna si nici nu mi-a platit pensia alimentara sa ma intretina , imi dau seama ca tata nu se comporta ca un parinte , si nu ma iubeste deloc ! Mi-as dori sa am un tata care sa ma iubeasca si sa-mi spuna ca este langa mine mereu .Mama mereu a muncit , m-a ajutat sa pot merge mai departe la liceu normal , am probleme cu auzul de mica , port aparate auditive la stanga si am facut operatia la dreapta si port implant si aud cat de cat , la scoala generala normala ma descurcam foarte bine , am luat media 8 de la sfarsitul scolilor si la examen m-am descurcat greu fiindca am avut o perioada grea , am renuntat la invatat , dar dupa un timp scurt am invatat cat am putut si am luat media 6 si am intrat la liceu , la profilul tehnician veterinar , simt ca pierd auzul si ma simt prost , la liceu ma descurc greu ! Mama nu a vrut sa merg la liceu special si sa merg la liceu normal , zice ca ma descurc si ma ajuta cu meditatile . Simt ca nu am incredere in mine deloc si ma urasc pe mine insumi , nici nu ma cunosc pe mine insumi , si nici nu stiu ce imi place , nici nu stiu ce vreau sa fac , ma simt vinovata pentru toate , ma gandesc mereu nu-s apreciata deloc , ma gandesc mereu cum imi spun toti ca sunt ciudata si cica nu voi reusi sa ajung cineva si cred ca au dreptate, am avut momente in care sa ma gandesc sa pun de ce are rost sa traiesc daca nimeni nu ma iubeste asa cum sunt asa , si ma gandeam daca voi muri poate lumea, cei dragi ma vor uita in afara de mama , mie rusine sa merg cu aparatul auditiv si cu implantul cu parul in coada oriunde si o acoper . Ma simt urmarita , si v-am spus ca am spirit de observatie dezvoltata , am vazut ca este un om care este vecin cu mine , ma vede mereu , ma urmareste si cand merg la liceu , oriunde , cand nu este el , cheama pe alti prietenii lui sa ma urmareasca sa-i spuna lui ca ce am facut sau unde sunt , De 2 ori m-a sunat si mi-a spus ca sunt frumoasa cica ma iubeste ect , dar atunci aveam 12 ani , atunci nu era insurat , si a trecut 5 ani pana acum si s-a intamplat multe , m-a urmarit si la scoala generala si cand eram singura era in spatele meu cu masina , si in prezent se intampla la fel dar diferit, mereu cand trec la magazin , vad prietenii lui si se uita la mine si pe urma il suna pe el , si acel moment am vazut ca ma urmaresc si prietenii lui , Ma urmaresc de cand aveam 12 ani pana acum , e acelasi persoana care ma urmareste si este vecin cu mine , stiti despre cine .nu am chemat deloc politia , am stat linistita , am incercat sa vorbesc cu mama nu m-a crezut fiindca ea nu a vazut . De fiecare data cand ies la geam sa ud florii , il vad mereu la balcon cu masina parcata ca deobicei acolo parcheaza , si se uita la mine , eu nu intelegeam un lucru daca are o familie , si un copil , de ce ma urmareste si ce treaba are cu mine el si prietenii lui , vara asta am iesit cu un prieten la plimbare si eram urmariti si in timp cand am ajuns era acasa , eu stau la bloc , stau la parter , el la etaj , si dupa cateva zile , primesc mesaje de la prietenul cu care m-am intalnit si imi spune ca vecinul care ma urmareste il intreaba pe el daca sunt iubita lui , daca am avut contactat sexual , daca mi -a placut ect , prietenul mi-a aratat ca a raspuns nu si l-a blocat el pe prietenul , si eu nu intelegeam ce treaba are cu mine , cu viata mea , de ce ma controleaza . Si asa nu am mai iesit cu nimeni . Am incercat sa sa trec peste ! Asta e ma urmareste , trebuie sa merg mai departe pe la urmei o sa renunte sau poate nu . Incerc sa nu bag in seama . SI azi am fost urmarit , si se intampla de fiecare data . Zi cu zi stiti cum ma simt ca v-am spus mai sus , asta e starea mea in fiecare zi . Intrebarea mea este sunt depresiva? Trebuie sa merg la psihiatru ? Am nevoie de psiholog de incredere sa vorbesc? Situatia mea este grava ? Imi cer scuze de mii de ori ca am scris mult !Si cand vreau sa mai spun ceva , am mai mers la psiholog , dar in momentul cand am mers , am simtit ca sa nu spun nimic decat viata personala cu parintii mei ! Nu stiu cum m-am gandit sa va scriu despre tot ce am spus ! Simt ca nu mai rezist in tot acesti ani cu starea mea si m-am obisnuit cu starea mea de fiecare data ! Si la scoala generala nu am avut deloc prieteni\prietene sau colege sa pot vorbi ! Ei ma ignorau de fiecare data ! La liceu vorbim doar despre teme si la scoala generala la fel asa a fost ! As vrea sa ma schimb starea care sunt acum , sa fiu fericita in orice moment , sa pot zambi si eu , ca nu am zambit niciodata cu adevarat .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.10.2020
Buna seara, iti recomand sa apelezi cu incredere la ajutorul unui psihoterapeut, sau poate chiar la psihologul scolar, ce se afla in liceul tau.

19.08.2020
Care sunt întrebările potrivite pentru a înțelege dacă psihologul la care iti duci copilul este în măsură sa-i rezolve problemele emoționale sau nu.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.08.2020
Buna ziua, iertati-ma nu inteleg intrebarea. Orice psiholog cu competente in terapia copilului, poate aborda si problemele emotionale ale acestuia.

17.08.2020
Bună ziua! De vreo săptămână și ceva mă simt trista, nu doresc să fac nimic, nu mă mai bucura nimic. Credeți că această stare v.a trece?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.08.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a vedea care este cauza tristetii dvs. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

13.08.2020
Buna ziua , va rog din suflet ajutati ma cu un raspuns. Ma numesc Sorin am 19 ani , 1.78 inaltime si 50kg , sunt foarte slab si la fata si peste tot, ma simt obosit non stop, ce sa fac sa ma ingras, mananc foarte mult si degeaba.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.08.2020
Buna ziua Sorin, iti recomand sa apelezi la medicul de familie. Iti va recomanda, investigatiile medicale ce trebuiesc facute.

27.07.2020
Avem un baietel de 12 ani si 8 luni, si a inceput sa devina un pic agresiv de ceva timp. Se bate cu fratele mai mic de 7 ani, spune ca se iau la intrecere, la scoala mi se spune ca se imbranceste in pauza sau pune piedica altor copii. Nu era asa inainte, am mers la psiholog la scoala si ne-au spus ca nu are nimic. Ce se intampla, este un ADHD, ce putem face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.07.2020
Buna ziua, nu ştiu dacă este ADHD, fără o evaluare, trebuie îndeplinite mai multe criterii. După vârsta de 11-12 ani însă, are loc începutul unei separări totale a personalitătii individuale a copilului de lumea exterioara. Ea coresponde metamorfozei voinţei faţă de lume şi vizează cucerirea lumii exterioare în totalitatea ei. Cuvântul “cucerire” a lumii exterioare este ales în mod deliberat, căci relaţiile copilului cu exteriorul capătă un caracter vădit agresiv. Se joacă de-a hoţii şi jandarmii sau de-a soldaţii şi indienii sunt activităţi foarte frecvente printre băieti.Le place să se bată, nu numai când se ceartă, dar şi pentru plăcerea de a se confrunta, impunându-şi voinţa şi punându-şi forţele la încercare. Deci acest comportament, poate face parte într-un fel din dezvoltarea lui. Trebuie puse însă nişte limite, explicaţi-i consecinţele posibile ale faptelor lui, sau, şi mai bine, întrebaţi-l pe el care crede că ar putea fi aceste consecinţe. Nu uitaţi, este bine să-i fie făcută o evaluare psihologică, dacă este cumva debutul unui ADHD, să fie luat din timp.

23.07.2020
Buna ziua ,am un baiat de 21 ani ,ascultator ,muncitor dar devine agresiv verbal daca incerci sa i spui ca anumite lucruri nu sunt corecte ....spune multe lucruri apoi cand se calmeaza se comporta ca si cum nu s ar fi intamplat nimic .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.07.2020
Buna ziua, baiatul dvs. este deja un adult la 21 de ani, deci puteti sa-i propuneti sa mearga la cateva sedinte de psihoterapie, pentru a incerca sa gaseasca cauzele acestui comportament.

14.07.2020
Buna seara, fiica mea este adolescenta, stiu ca sunt multe probleme acum, dar ma ingrijoreaza faptul ca petrece timpul mai mult pentru aranjarea unei imagini exterioare. Isi strica tenul si parul cu tot felul de produse cosmetice, si a inceput sa se simta complexata pentru ca nu are haine scumpe. Am vrea sa stopam cumva aceste manifestari sau sa le mai diminuam pentru ca ii fac rau, se consuma, nu doarme. Este normal? Ce trebuie facut?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.07.2020
Ȋntre anumite limite este normal. Datorită creşterii explozive şi inegale, înfăţişarea adolescentului nu este întotdeauna armonioasă. Acesta este un motiv pentru care majoritatea adolescenţilor se preocupă intens de felul cum arată .Probleme, precum coşurile, dinţii neregulaţi, pielea grasă, ochelarii. Toate aceste lucruri ce pot părea minore devin adevărate probleme existenţiale în această perioadă, de ele îngrijorându-se în egală măsură şi fetele ca şi băieţii. Creşterea explozivă şi transformarile hormonale sunt o provocare pentru psihicul adolescentului, el trebuind să înveţe să se adapteze noii aparenţe într-un ritm de multe ori prea rapid. Pe de altă parte, din păcate, ei sunt supuşi la un " bombardament" informaţional foarte puternic pe segmentul îmbracaminte, cosmetice, accesorii şi totul este " must have". Ȋntelegeţi-i zbuciumul dar continuaţi să-i explicaţi cu blândeţe şi fermitate că în viaţă există şi alte sisteme de valori, cărora cu siguranţă ea le face faţă cu brio.

13.07.2020
Buna ziua,mă confrunt cu distonie neurovegetativa,am 21 de ani și dintotdeauna am fost o fire mai emotiva și îngrijorat cam din orice iar cam de la 17 ani mă confrunt cu unele probleme digestive și am primit acest diagnostic .După o perioadă în care problemele digestive încetase,acum am trecut printr-o perioada mai puțin buna și am niste stări de anxietate urmate de stări de rău în general,amețeli,puls crescut,mici înțepături in partea stângă a inimii, dureri de cap și scurte stări depresive care apar după expunerea la stres.Simt că am o reacție la orice tip de stres mult prea puternica.Simptomele se acutizeaza și la schimbarile de vreme și la efort fizic prea mare.Observ că simptomele mele nu țin mult iar daca mă iau cu o alta activitate dispar pentru o perioadă.Cum as putea să-mi cresc rezistenta la orice tip de stres?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.07.2020
Buna seara, adresati-va medicului dvs. de familie, va va spune ce investigatii trebuie sa faceti.

11.06.2020
Buna seara, avem o fetita de 11 ani si nu stim cum sa abordam subiectul sexualitate. Ne puteti da un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.06.2020
Bună seara, este o întrebare foarte bună. Pubertatea marchează sfârşitul copilăriei, fiind precedată de 2-3 ani de importante transformări biologice, psihologice, afective şi psiho-sociale prin care se realizează trecerea la adolescenţă. Încercaţi să-i explicaţi fetiţei transformările hormonale şi afective absolut normale ce se petrec acum, ce manifestări pot apare şi cum ar putea fi ele gestionate. Ar fi bine ca aceste mesaje să fie transmise de o persoană feminină, copilul să se simtă securizat, să poată pune intrebari. Puteţi cere ajutorul medicului de familie sau psihologului şcolar.

31.05.2020
Bună ziua. Spuneți - mi va rog frumos cum ma pot conecta cu ființa mea, cum pot sa rămân conectata cu ființă mea, cum pot rupe,, cordonul ombilical,, mama - fiica, cum pot trata tulburările de somn și chiar insomniile. Va mulțumesc mult. Uneori simt ca nu mai pot... Dar simt uneori ca pot spune,, o sa fie bine,,... ❤️ ❤️ ❤️

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.06.2020
Buna ziua, sunt multe probleme pe care le expuneti, nu va pot raspunde in acest spatiu. As avea nevoie de mai multe informatii. Va sfatuiesc sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

25.05.2020
Buna seara. Sunt o tanara de aproape 17 ani si am o mica dilema. Nu pot sa-mi dau seama daca e doar mentalitatea parintilor sau daca e intr-adevar valabila asa ca as dori o parere din exterior si neavand cui sa o pun apelez la dumneavoastra. Am o relatie, de vreo 5 luni de zile. Baiatul e mai mare decat mine cu vreo 3 ani, dar nu a fost asta vreodata o problema pentru nimeni relatia mea, avand in vedere si faptul ca are bunul simt si ma respecta mult. Sunt singura la parinti deci poate e inca un factor ce ii face pe parintii mei foarte protectivi, in special tatal, si de aceea ei nu sunt de acord sa doarma nici el la mine, nici eu la el. Abia i-am convins sa il invit la mine acasa peste cateva saptamani (nu pentru ca mi-au spus nu, ci mai mult au amanat subiectul si momentul). Nu stiu daca e "normal" sa dormi unul la celalalt la "varsta mea" sau nu e, si as vrea o parere daca sa ma pronunt in fata parintilor si sa insist putin pe tema asta, sau sa o las asa. Eu, bineinteles ca doresc asta, nu neaparat cu alte scopuri decat de a petrece timpul impreuna.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.05.2020
Buna ziua, problema este mai complexa si cu mai multe implicatii. Nu poate fi rezolvata printr-un raspuns la o intrebare. Va sfatuiesc sa mergeti la o sedinta de terapie psihologica. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

22.05.2020
Ce se întâmplă cu un adolescent care se apropie de vârsta majoră iar în copilărie a fost victima mai multor abuzuri sexuale?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.05.2020
Buna ziua, nu va pot raspunde asa, general. Este nevoie de o abordare particulara, a fiecarui caz in parte, Fiecare persoana are propriile mecanisme de aparare si propriile mecanisme de rezolvare a problemelor. Va sfatuiesc sa apelatoi la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti si noi la clinica: https://emedical.centrul-provita.ro/

22.05.2020
De ce am mereu ganduri obsesive, pe care nu mi le doresc?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.05.2020
Buna ziua, apelati la ajutorul unui medic psihiatric.

17.05.2020
Buna seara . Imi cer scuze ca va deranjez . Am si eu o intrebare pentru dumneavoastra ? Am o cunostinta ... o fata in varsta de 17 ani si ceva . Nu și-a inceput viata sexuala. Ii place de un baiat dar acesta nu e de acord sa aive o relatie cu ea. Fata respectiva face crize mai tot timpul . Plange ore in sir si reactioneaza foarte urat. Ce ne puteti recomanda ? Multumesc frumos .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.05.2020
Buna ziua, este nevoie sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Este posibil sa fse fi activat probleme mai profunde.

12.05.2020
Buna ziua! Fratele meu de curand si-a pierdut jobul si s-a intors la casa parintilor. Inainte avea un job si locuia in Bucuresti. De pe la inceputul lui Ianuarie, l-am observat foarte rebel, nu constientizeaza realiatea lucrurilor logice ( face ca asa vrea el, si nu asculta nici un sfat din partea nimanui). Pierzand jobul din Bucuresti, s-a intors in localiatea parintilor mei, iar acolo continua sa se plimbe si sa fie foarte activ (inclusiv in aceatsta perioada de restrictie/urgenta). Minte foarte mult, si nu acepta nici un sfat din partea noastra, tipa la noi(cum ca noi nu suntem in masura sa ii controlam viata). Minte inlcusiv si ca si-a gasit job, cand de fapt nu si-a gasit si umbla toata ziua doar ca noi sa stim ca este la job(cand de fapt nu este). Pe strada saluta toata lumea si se leaga de ei. Mai nou, am auzit de la parinti ca a avut cateva ''altercatii' si nu ii pasa ca are amenzi. Va rog sa ma sfatuiti ce am putea face noi, familia, dar si el in aceasta situatie? Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.05.2020
Buna seara, fratele dvs. a consumat sau consuma droguri? Este nevoie de reguli clare, va recomand o terapie psihologica de familie, inclusiv cu fratele dvs.

11.05.2020
Buna ziua! Am un baiat de 27 de ani, in ultimi 2 ani a lucrat 2 luni nu vrea sa mai munceasca, nu are prieteni toata noapte joaca pe jocuri online ziua doarme pana la 15 - 16 dupa masa si cand ii propun sa mearga la munca devine foarte nervos azi chiar a aruncat cu lucruri prin casa si a inceput sa planga. Ce imi recomandati sa fac va rog am nevoie de un sfat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.05.2020
Buna seara, este un caz de dependenta, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Exsta asociatii, fundatii, care realizeaza terapii de suport pentru astfel de cazuri. Eu va pot da acum cateva link-uri de terapii online, sa vedeti daca cineva va poate ajuta: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

26.04.2020
Buna ziua Ce se poate face(cum sa ajutam) cu persoanele care au halucinații de la substanțe interzise. Va multumesc Cu stima Lidia

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.04.2020
Buna ziua, adresati-va unui medic psihiatru.

12.04.2020
Bună seara ! Mă numesc Cristian , am 24 de ani ,am o poveste foarte lungă de spus dar v-oi încerca să fac un rezumat mic ca să puteți să vă dați seama despre ce este vorba . Ideea este că eu m-am născut o femeie transgender , asta simt că sunt de la vârsta de 5,6 ani mă gândeam că sunt fată nu băiat cum m-am născut . Pe parcurs ce am crescut și m-am dezvoltat ...simțeam că este ceva în neregulă cu mine . Îmi vedeam familia fericită,rudele,prietenii ...eu eram singura pers care mă simțeam diferită . Îmi era atat de greu crezand ca pot ascunde toate aceste lucruri fiind un copil va dati seama ca nu aveam mintea pe care o am acum . Am locuit timp de 5 ani sa spunem in Belgia , unde oamenii gandesc astfel , am avut chiar 2 relatii acolo de durata . Oricat de fericita eram , mereu vroiam sa stie si fam mea cine sunt si mai ales cum arat eu defapt ca femeie nu ca barbat cum m-am nascut . Sufeream pe aceasta tema , mereu oricat de multi bani aveam sau oricat de fericita eram nu eram 100% implinita , pt ca stiam ca fam mea habar nu au . Imi iubesc prea mult familia , mereu daca aveam certuri in relatii nu puteam spune nimanui pt ca ei habar nu aveau cine sunt eu cu adevarat . Acum dupa incheierea ultimei mele relatii , am stabilit ca v-oi fii in stare sa pot comunica macar cu mama . Dupa ce i-am spus...a fost un soc dar ea mereu imi spune v-om merge la un dr sa vedem care este problema si poate putem sa te facem bine . Eu mereu ii spun ca nu sunt bolnava , am invatat 3 limbi straine , pot face multe , ma duce capul , am nevoie doar de aceea acceptare sa stiti si voi cu adevarat cine sunt . Ca nu te transformi femeie peste noapte sau barbat si tot asa ...ci o faceam cumva sa inteleaga faptul ca cine sunt eu cu adevarat , un om face exact ceea ce simte mereu . A aflat si tata de la ea ...ai mei au luat la cunostiinta faptul ca v-om merge la un dr . Va rog acum daca puteti sa-mi da-ti un sfat cu ce ar trebuii sa fac eu personal ? Le-am spus sa citeasca si ei sa se documenteze ei imi spun ca asteapta sa mergem la un dr sa vedem problema . Sunt putin speriata ce e drept si nu stiu cum trebuie sa reactionez . As fii foarte multumita sa stiu ce este de facut din partea unui om care se ocupa cu situatiile de genul pt ca tiind sa cred ca nu sunt singura fata trans care vine la dv cu aceasta intrebare .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.04.2020
Buna Cristian, te sfatuiesc sa ceri ajutorul unui psihoterapeut. Este bine sa mergi la cateva sedinte de psihoterapie, sa incercati sa intelegeti impreuna tumultul vietii tale.

21.02.2020
Buna seara! In sfarsit mia-am luat inima in dinti si am ales sa cer sfatul cuiva. MA simt atat de singura ,de parca as fi murit.Dupa decesul bunicii mele , cand eu aveam varsta de 13 ani , am ajuns sa urasc tot ce este frumos in lume:familia,natura,excursiile. Ma refugiez in carti si am propriul meu univers format din doua masti:una perfecta ,pentru societate,si una a mea ,in care plang si imi doresc sa mor. Stiu ca ma confrunt cu depresie,iar psihologul cu care am mai vorbit ma intreba aceleasi lucruri mereu,ca un lucru mecanic ,programat. Sunt introvertita,iar lumea mea cade in fiecare zi:nu inteleg de ce traiesc si as vrea ca ceilalti sa nu ma mai vada atat de trista mereu ,insa ,desi incerc,nu ma simt bine cu mine insami,simt ca nu merit nimic:nici macar iubire. As vrea sa nu mai sufar,sa uit ca oamenii pleaca si vin si sa imi sterg nim memorie clipele de ultime respiratii ale bunicii mele ,in timp ce îi tineam mainile inghetate, ea , care m-a crescut, m-a invatat ce inseamna sa fii om si cum e sa iubesti lucrurile marunte.Nu inteleg ce am facut atat de rau ca ea sa moara,sa ma lase singura cu parintii mei care sunt reci si goi in vorbe si fapte.Dupa ce mi-a dat totul ,mi-a luat totul,pretind ca sunt bine,dar nu sunt .Eu i-am strans mana rece,dar mana mea cine o tine?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.02.2020
Buna ziua, am vazut ca ati mai pus o intrebare asemanatoare la rubrica „Altele”...ar fi bine sa continuati sedintele de psihoterapie, eventual apelati la un alt psiholog.

23.01.2020
Am un nepotel an clasa a șaptea de 13 ani și nu mai știu ce să fac joaca Minecraft pe laptop sta pe telefon pina noaptea la ora1 dimineața nu se poate trezi pentru a merge la școală și vorbește tot prostii fara sa gindeasca cade în somn adînc și nu aude cînd îl strig

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.01.2020
Bună seara, da din păcate se creează foarte uşor o dependenţă de calculator sau smartphone, când se petrece prea mult timp cu folosirea lor, în special pt jocuri. Problema este că principalii vinovaţi sunt părinţii, bunicii...etc, cei care pun în contact copiii cu aceste dispozitive, la vârste foarte mici. În primul rând încercaţi să-i explicaţi copilului riscul la care se expune. Mult timp în fața ecranului afectează modul în care creierul funcționează, devii mult mai deconectat și aici este vorba de o dependență ce merge pe aceeași logică precum alte dependențe și ne este alimentată setea de a consuma și mai mult și mai mult și mai mult. Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie. Apoi impuneţi clar restrictii, reguli.. De exemplu, copilul să nu se uite la ecran în ora de dinainte de culcare. Este important să ”dăm un pic de relaxare creierului”, deoarece el se agită foarte tare în timpul unei vizionări. Acea oră dinaintea somnului trebuie să fie petrecută cu părinții, (bunicii), să se creeze si sa fie sustinuta o legătură afectiva părinți-copii. Recomandarea este ca ecranul să fie evitat și în prima oră de după trezirea de dimineață. În cazul dvs., cei care trebuie să ia masuri, sunt în primul rând părinţii, deoarece, în general, ei sunt consideraţi o autoritate pentru copil.

23.01.2020
Buna ziua, Va scriu tocmai din Australia in ideia ca ma puteti directiona putin.Am un fiu de 23 ani care in Romania a fost continu hartuit de copii in scoala.Toti se lega de el nu putea sa socializere se inchidea in el si se incheia printr o criza depresivă cu tipete si punerea degetelor in urechi.Am incercat sa il schimb la alte scoli dar se intimpla aceiasi situatie.El a fost diagnosticat cu sindromul asperger si o perioada a luat tratament care nu avea efect decit stari de somnolenta.De mic soacra mea care este abovnica il lua cu ea la biserica catolica de două ori pe zi.El credea ca tot ce spune preotul acolo e adevărat si a creat o bariera intrw el si copii nestiind cu ei la joaca sa inteleaga glumele lor si ce este o prietenie. Deasemenea soacramea il instiga si impotriva mea si a sotiei ca noi nu mergem la biserica.Eu nu am realizat atunci cit rau ii face soacramea.,noi aveam o afacere care trebuia sa o derulam.El facea crize constante cu noi acasa datorita ca nu putea sa isi faca prieteni zicind ca noi suntem de vina. El cauta sa ma provoace mai ales pe mine isi facea criza care se inrosea la fata si tipa cit putea,apoi aparent cadea jos si avea multe secretii din gura.Eu sunt de 6 ani un Australia,am reusit sa il aduc si pe el aici si urmeaza sa vina si mama lui.El la fel face aceleasi crize si nu stiu cit sa mai suport.Acum ma scuipa ma inură ,incearca sa fie agresiv imi face viata tare nefericita.Este acelasi la 23 ani nu are si nu a avut prieteni,furios trinteste sparge obiecte.Ma gindesc cu groaza ca o sa vina si mama lui aici si o sa fie si mai rau. Poate aveti un sfat pentru mine,si imi cer scuze ca v am deranjat cu povestea mea. Numai bine, Constantin Lefter

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.01.2020
Bună seara, este într-adevăr un caz un pic mai greu, deoarece băiatul este deja adult şi nu s-a intervenit susţinător atunci când era mic. În general, majoritatea copiilor care suferă de acest sindrom prezintă un IQ normal sau chiar peste medie, manifestând inferes în diverse domenii în care se perfecţionează. Ideal, ar fi fost ca de mic, băiatul să fi fost indrumat spre activităţi care să implice contact social. Datorită coeficientului ridicat de inteligenţă al acestor copii, ei au o rată de recuperare în proporţie de 47-50% reuşind să ducă o viaţă cât se poate de normală. Astfel, ei reuşesc să stabilească în cele din urmă relaţii sociale cât şi parteneriale, fiind apţi să îşi formeze chiar familii. Ei ar putea deasemenea să dezvolte pasiuni atât pentru tehnologie, biologie sau zoologie, cât şi pentru alte domenii. Cu toate că pasiunile acestora pot varia, din momentul în care devin atraşi de un anumit domeniu, investesc toate resursele intelectuale în el, făcându-l centrul universului lor. Acum, pentru că sunteţi într-o ţară străină, poate fi un obstacol, în implicarea lui socială şi limba şi diferenţele culturale.Cu siguranţă el simte acolo o presiune şi o nesiguranţă mai mare decât a simţit-o aici.Va fi important dacă veţi reuşi să-l ajutaţi să găseasca acolo activităţi care să-l atragă şi persoane de vârsta lui cu care să relaţioneze. Poate sunt fundaţii sau diferite centre, care susţin astfel de persoane, să fie integrat, să aibă un sentiment de apartenenţă la un grup.

14.01.2020
Buna ziua! Am 17 ani si cred am niste probleme cu sentimentele, am inceput sa nu mai imi pese ce se intapla cu viata si plang mereu. Problema este ca liceul meu nu are psiholog si nu vreau sa spun familiei despre ce am pe suflet deoarece de la o discutie linistita ajungem la o adevarata cearta si reprosuri (si imi este mult prea frica sa le zic acest lucru). Exista un anumit program care ar putea sa ma ajute? Sau ce as putea face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.01.2020
Bună Catalina, există anumite fundaţii care oferă gratuit consultaţii psihologice. Caută pe net, şi vezi ce te-ar avantaja pe tine.

30.12.2019
buna ziua . sunt tatal unui adolescent de 17 ani care si a inceput activitatea sexuala prin 'autosatisfacere' . a inteles ca nu este in regula acest lucru , a vorbit cu mine , dar acum este speriat ca va fi afectat de acest lucru . as putea sa l asigur ca acest lucru nu ii va afecta sistemul nervos ? ( el a citit undeva pe net ca acest lucru ii va distruge sistemul nervos ) va multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.12.2019
Bună seara, nu-i va afecta sistemul nervos, dar cel mai bine este ca băiatul să vină la o sedinţă de terapie psihologică. Îl aşteptăm cu drag!

19.11.2019
Cum pot scoate un tânăr dintr-o stare depresiva, după o despărțire de prietena lui după o relație de mulți ani . Nu mai are capacitatea de a se mobiliza pentru job-ul pe care îl are, nu mai are preocupare pentru nimic. Este intr-o delăsare totala. Nici nu vrea sa discute de o vizita la psiholog.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.11.2019
Bună seara, este un pic mai greu fără ajutorul unui psiholog. Incercaţi să-l implicaţi în activităti sportive, uşoare, plimbări cu bicicleta, mers pe munte, chiar plimbări mai lungi prin parc. Provocaţi-l la discutii despre ce-şi dorea acum câtiva ani, înainte de a se implica în acea relatie şi cum si-ar putea indeplini acum acele dorinţe. Va fi important totuşi să-l convingeţi să meargă la câteva sedinţe de psihoterapie. Ce vârsta are, de ce respinge ajutorul psihologic?

19.11.2019
Bună seara!Am un baiat de 14 ani si 6 luni si a lesinat odata si de atunci mai face din când în când reflexe involuntare la brate! Analizele i-au ieșit bune, i-am făcut encefalograma ,RMN si nu ia ieșit nimic ...Imi puteți spune ce poate sa fie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.11.2019
Îmi pare rău, nu vă pot spune ce se întâmplă, fără să văd băiatul, fără să am o discutie cu el şi cu dvs.

27.10.2019
Am un baiat de 14 ani si pe 6 iulie a lesinat si de atunci când are vreun stres sau emoții are pt.o secunda reflexe involuntare la brate.Imi puteti spune ce ar putea fi?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.10.2019
Bună seara, mergeţi întâi la medicul de familie, este important să faceţi la început, mai multe investigaţii medicale.

05.09.2019
Buna ziua, am o întrebare mai dificilă. Am o prietena care a fost internată la dezjntoxicare de părinții ei, este majora. După poveștile îngrozitoare pe care le-am auzit acum ca ea nu mai este internată dorește să meargă la o mătușă in italia. Părinții acesteia nu vor sa o lase sa meargă si ii tot spun ca are interdicție sa părăsească țara. Este posibil ca un medic sa puna această interdicție? Din cate stiu eu un drept nu se poate suspenda decât prin hotărâre judecătorească.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.09.2019
Buna ziua, imi pare rau, nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare, cel mai bine discutati cu un avocat.

08.07.2019
Aveti dreptate, am vorbit cu sotul meu, si am realizat amandoi, ca noi insine vorbim mai mult prin sms-uri si email, pt ca suntem foarte ocupati, si de multe ori, venim acasa si deschidem intr-un gest reflex televizorul, chiar daca poate nu stam neaparat sa ne uitam la el. Multumim mult pentru ce ne-ati spus, chiar daca ne-a fost mai greu sa acceptam. Ne puteti da idei, cum sa schimbam aceste obiceiuri? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.07.2019
Bună seara, mă bucur că aţi alocat timp să discutaţi cu soţul dvs. aceste aspecte. De exemplu.. - puteţi hotărâ, inclusiv cu copiii, să faceţi un program în care să discutaţi ce aţi făcut într-o săptămână, ce v-a bucurat, ce v-a obligat să depuneţi un anumit efort şi ce resurse, calităţi, v-ati mobilizat atunci. - jucaţi-vă împreună, acasă sau în parc, undeva în natură diferite jocuri (cu migea, cărţi, domino...etc) - la câteva săptămâni, într-un weekend sau o zi liberă, pregătiţi împreună masa. Fiecare să-ţi aleagă să facă ceva...pune masa, face desertul, spală toate vasele la sfârţit...etc. Cel mai important lucru, va fi ca dvs. înşivă sa oferiţi constant copiilor, un exemplu de promovare a unor valori etice si morale profunde, inclusiv prin diferite poveşti de viaţa personală, de servici..etc.

04.07.2019
Buna ziua, avem 2 baieti, adolescenti de 15 si 17 ani. Stim ca este o perioada mai grea, dar stau toata ziua la televizor sau pe calculator, vor haine de firma si la 18 ani o masina..care sa nu fie Dacia, sunt superficiali si comozi. De cate ori incercam sa le facem observatii, ne spun ca asa sunt toti colegii lor. Nu mai stim cum sa procedam, cum sa-i facem sa pretuiasca alte lucruri, sa renunte la lene.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.07.2019
Bună dimineata, este o întrebare importantă, da, mulţi copii de vârsta lor au aceste comportamente. Vedeţi însă, părinţii lor, dvs. şi altii, au fost generaţia de după revoluţie, care şi-a dorit tot ceea ce vor aceşti copii. Cine a creat aceste valori la care ,,se inchină,, acum aceşti copii? Cine a uitat de afectţune şi comunicare, în dorinţa de a face mai mulţi bani? Este important ca părinţii înşişi să schimbe în ei toate aceste lucruri, să-şi schimbe comportamentul şi modul de a gândi, în aliniere cu valorile profunde pe care vor să le transmită copiilor. În acest fel, şi la nivelul inconştientului familial şi personal al copiilor, se vor face schimbările dorite.

09.03.2019
Sărut mâna! Sunt o elevă de 17 ani și am o întrebare la care sper să-mi răspundeți. Înainte cu un an aveam dureri mari de cap iar într-un final am vorbit cu părinții să merg la un neurolog,acesta îmi spune că îmi sunt inflamați nervii,mi-a prescris nervocalmin,după o perioadă de 2-3 luni am mers la spital cu dureri mari în spate prin zona plămânilor iar în timp ce așteptăm la rând m-am simțit rău până am conștientizat că sunt în perfuzie și cu mască de oxigen,mi s-a spus că am avut un atac de panică,neștiind cum se manifesta până atunci,acum o lună m-am simțit din ce in ce mai rău,aveam stări de leșin,amețeam,aveam tensiune ,oboseam repede,am mers la un doctor pediatru la care mi-a recomandat să fac toate analizele de sânge ,cele de scaun și urină,totul mi-a ieșit ok înafara de helicobacter și fier în exces,spunadu-mi că nu sunt simptomele din acest motiv,mi-a dat niste pastile ce se numesc mentant de la Hymalaya,la început mă simțeam mai bine iar acum au revenit stările sau crizele,nici nu știu cum să le spun,amețesc, obosesc,uit repede,nu mă pot concentra,și am observat o schimbare a mersului,ce spuneți..sunt simptome ale anxietății sau poate fi altceva? Mulțumesc mult și îmi cer scuze pentru deranj..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.03.2019
Bună ziua, îmi pare rău nu vă pot ajuta prea mult, sfatul meu este să mai faceţi câteva investigaţii medicale.

26.11.2018
Am vizitat familia in Romanaia si am constatat cu tristete ca nepoate de 26 de ani nu vrea sa munceasca absolut deloc indifferent cit am incercat toti sa o convinem Se poate sa incercam altfel?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.11.2018
Dati-mi va rog mai multe informatii despre familie si nepoata. Este important sa luam in considerare si dinamica relatiilor in acea familie, motivele blocajului nepoatei, pot avea cauze acolo.

13.11.2018
am o fetita de 18 ani si zice ca de o prioada de timp se simte singura ciudata ca nimeni nu vb cu ea are un vis care se tot repeta in care e ea lalergan dupa o fetita afara ninge si ajunh la o casa mare veche si fetita intra iar ea ramane afara singura si incepe sa ninga cu fugi mari negrii si apoi se scoala inghetata si plangand.Ne reproseaza ca nu o iubim dar nu au fost probleme pana acum de cand au inceput pregatirile ptr bac si admitere.Nu stiu ce sa fac cum sa o ajut

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2018
Buna ziua, mergeti neaparat cu fetita la un psihoterapeut! Puteti veni la noi la clinica sau in alta parte, este important sa nu lasati timpul sa treaca fara sa actionati. Trebuie vazut ce este in spatele acestor trairi ale ei.

16.01.2018
Intrebare de test. Rog raspuns. O voi sterge eu de pe site. Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.01.2018
Am primit

05.10.2017
Buna ziua, Sunt un tanar de 17 ani,si am o problema foarte delicata,si complicata in acelasi timp si as avea nevoie de ajutor. As putea sa va scriu, insa in privat ? Este vorba de tulburare de identitate de gen... V-as multumi mult pentru intelegere. Cu stima, Daniel.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.10.2017
Daniel, cel mai bine ar fi sa vii macar o data la o consultatie individuala si apoi vedem cum facem.

29.06.2017
Bunaziua, am 17 ani, ma apropii de 18, si nu stiu exact ce drum sa urmez mai departe. Nu stiu exact ce profesie mi-ar place si mi s-ar potrivi mai bine... Ma puteti ajuta, care ar fi cauza acestei indecizii si cum as putea sa o depasesc? Multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.06.2017
Bună ziua, în anumite condiţii, această indecizie a ta nu este o problemă gravă. De multe ori, elevii ce manifestă o indecizie față de carieră, se găsesc într-una din situaţiile: - manifestă disconfort față de alegerea unei cariere din cauza unei presiuni din familie, - există o lipsă de informații despre lumea ocupațională - există o predispoziție spre afectivitate negativă. - evită să acumuleze cunoștințe relevante pentru carieră din cauza anxietății față de decizie, care îi face să pară demotivați. - există probleme de percepție a sinelui. Este important să vezi unde te poziţionezi tu, şi te-ar ajuta cu siguranţă sfatul unui psiholog. Poţi apela la psihologul şcolar sau la un psihoterapeut, există teste psihologice ce pot releva abilităţile tale şi către ce ai putea să te îndrepţi.

19.05.2017
Va multumesc mult, am reusit!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.05.2017
Mă bucur! Ai încredere în tine!

07.05.2017
Buna ziua, am 13 ani si imi place de o fata din clasa noastra. Nu sunt sigur daca sunt indragostit, dar ma gandesc ca poate mi-as da seama mai bine daca as sta de vorba mai mult cu ea. Nu stiu cum sa-i spun ca as vrea sa ne cunoastem mai bine, ea pleaca foarte repede acasa dupa ore, iar in pauze nu prea avem timp. Cum ar trebui sa procedez? Ce ar trebui sa vorbesc cu ea la inceput?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.05.2017
Bună dimineaţa, într-adevăr petrecând mai mult timp în preajma persoanei care îţi place, îţi vei da seama mai uşor ce simţi pentru ea. Poate o solutie ar fi la începutul orelor, dacă ea vine mai devreme, sau chiar într-o pauză, întreab-o dacă poate rămâne puţin după ore pentru că ai vrea să-i spui mai multe lucruri. Dacă în ziua aceea se grăbeşte, poate va fi mai disponibilă următoarea zi. Sau vorbeşte cu ea la telefon să stabiliţi o întâlnire înaintea orelor. Dacă terminaţi seara târziu, s-ar putea ca ea să nu fie încântată să rămână prea mult la şcoală. Subiectele discuţiilor pot fi exact ceea ce vrei tu să ştie ea despre tine, ce doreşti să-i împărtăşeşti, ce ai ti-ai dori să ştii tu despre ea. Nu este nevoie să te pregăteşti cu un discurs, pur şi simplu vorbeşte despre ce simţi, despre ce întrebări te preocupă sau în ce activităţi eşti angrenat. Succes!

02.03.2015
Care sunt cele mai importante motive care determina alegerea anumitor profesii?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.03.2015
Pot fi mai mulţi şi destul de diverşi factori ce influenţează motivele acestei alegeri. De exemplu : ● Profilul liceului poate influenţează motivele ce stau la baza alegerii profesiei: există diferenţe între subiecţii de la liceele cu profil teoretic şi cei de la licee cu profil industrial ● Capacitatea de deciziei influenţează motivele ce stau la baza alegerii profesiei: există diferenţe între subiecţi indecişi şi cei decişi ● Condiţionările familiale sau sociale pot influenţa aceste motivaţii

25.02.2015
Buna dimineata, am 18 ani si nu stiu inca, cum imi spun parintii,.. "ce drum in viata sa aleg".Care este relatia dintre motivatie si orientarea profesionala? Care sunt motivele reale care determina asemenea orientari la un adolescent? Este vorba de o alegere reala? De ce nu reusesc sa ma hotarasc?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.02.2015
Sunt multe întrebări puse deodată, voi încerca să raspund pe rând. Adolescentul de azi, speriat de alternativa somajului, sub limita expectanţelor sale, a uitat să privească spre sine pentru a vedea ce-i place, ce i s-ar potrivi, ce aptitudini are? Deci motivaţia poate fi oarecum perturbată de presiuni exterioare, iar orientarea profesională implică o cunoaştere a aptitudinilor proprii. Perioada adolescenţei este ultima perioada în care decizia alegerii unei cariere nu mai poate fi amânată. Opţiunea adolescentului pentru o anumită profesie este rezultatul unor procese afective, mai mult influenţată de dorinţă decât de recunoaştere obiectivă a posibilităţilor. Sfatul meu este să faci iniţial o testare psihologică pentru a vedea în functţe de abilităţile tale, către ce domenii ai putea să te orientezi, şi dacă acele direcţii nu-ţi plac foarte tare, poţi încerca să-ţi îmbunătăţeşti alte aptitudini vocaţionale. Cu siguranţă câteva întâlniri cu un psiholog te vor ajuta.

08.01.2015
Nu am mai fost, nu-mi place ideea ca cineva este foarte atent la mine cand vorbesc despre o problema, ca se uita la toate gesturile mele sau ma descoase. Am vazut in mai multe filme ce se intampla, si vreau sa spun liber ce am de spus.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.01.2015
Theodor nu uita că psihologul este şi el om, şi dorinţa lui este să te ajute. Ceea ce ai văzut în filme, erau jocuri de rol, erau actori ce jucau un rol, pentru câteva secvenţe. O sedinţă de terapie nu este un interogatoriu, ceea ce se doreşte este ca prin întrebările respective, psihologul să-şi dea seama de contextul în care apar sau se manifestă eventuale probleme. Eu zic, măcar aşa, pentru a avea o experienţă nouă, să vii la clinică să avem o discuţie, sau să mergi în altă parte, dacă tu cunoşti un alt psiholog cu care ţi-ar fi mai uşor sa vorbeşti.

07.01.2015
Buna dimineata, am 18 ani si am cateva intrebari si cateva mici probleme, despre care as vrea insa sa discut prin email, nu prea ma incanta varianta de a veni intr-un cabinet de psihologie sa vorbesc. As putea achita prin banca consultatiile, se poate?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.01.2015
Nu se poate Theodor, sau cel puţin nu cu mine, nu am mare încredere în eficienţa terapiei online. Ai mai fost până acum să stai de vorbă cu un psiholog? Cu ce crezi că ţi-ar fi cel mai greu?

14.12.2014
Buna ziua!Ma numesc Cristina si am 16 ani.Parintii au asteptari de la mine sa le vin cu note mari iar eu in ultimul timp printr-o perioada mai dificila in care nu ma pot concentra(la invatat),plang adeseori si ma desconsider foarte mult.Mentionez si faptul ca in timpul saptamanii merg la 2 voluntariate si mai practic si un sport si anume lupte la care nu mi--ar placea sa renunt .Ma gandesc ca poate starea mea mi se datoreaza si faptului ca nu am foarte mult timp in care sa ma relaxez(nici nu stiu sa-mi organizez prea bine timpul,ce-i drept)Datorita acestei situatii,notele mele au scazut,lucru ce ma demoralizeaza si mai mult.Nu stiu ce sa fac ca sa-mi recastig increderea de sine.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.12.2014
Cristina, cred că cel mai bine este să vii la cabinet să discutăm direct. Trebuie să ştim ce înseamnă "note mari", sau " plâng adeseori", să înţelegem în ce sens este dificilă perioada prin care treci. Sunt convinsă că se poate găsi o soluţie, astfel încât să poţi să-ţi îndeplineşti şi nevoile tale şi să fie liniştiţi şi părinţii. Fă o programare la clinică, cu cât vom şti mai multe lucruri, cu atât avem şansa să găsim o rezolvare mai bună.

11.11.2014
Buna dimineata, am implinit de curand 17 ani, si citind intrebarile puse pana acum inteleg ca si parintii trec prin multe incercari alaturi de noi. Totusi, puteti explica mai in detaliu, care sunt principalele probleme cu care te confrunti la adolescenta, sa stim ce ne asteapta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.11.2014
Adolescenţa este de fapt o perioadă foarte frumoasă, care aduce multe daruri, nu trebuie văzută ca o " sperietoare". Apar anumite probleme, în principal datorită faptului că sunt multe transformări într-un timp relativ scurt, cărora trebuie să le facă faţă atât adolescentul cât şi părinţii. Adolescenţii resimt o tot mai mare nevoie de independenţă. Aceasta este o etapă în care adolescenţii încearcă roluri de adult. Pe lângă obţinerea unei identităţi unice şi integrate, adolescentul trebuie să mai achiziţioneze un nou statut în familie, deoarece relaţiile cu părinţii iau o altă formă, şi trebuie să treacă la o poziţie mai autonomă în relaţie cu întreaga lume, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea carierei. Imaginea de sine se referă la reprezentarea şi evaluarea pe care individul şi le face despre el însuşi, în diferite etape ale dezvoltării sale şi în diferite situaţii de viaţă. Imaginea de sine depinde şi de felul în care subiectul este privit şi apreciat de către cei din jur. Adolescentul se implică activ în analiza propriei persoane, de multe ori retrăgându-se din lume pentru a se găsi pe el însuşi. Răspunsurile despre sine adolescentul le găseşte în informaţiile provenite din mediul familial şi social, şi uneori acestea sunt contradictorii.

04.11.2014
Buna seara, fiica mea este adolescenta, stiu ca sunt multe probleme acum, dar ma ingrijoreaza faptul ca petrece timpul mai mult pentru aranjarea unei imagini exterioare. Isi strica tenul si parul cu tot felul de produse cosmetice, si a inceput sa se simta complexata pentru ca nu are haine scumpe. Am vrea sa stopam cumva aceste manifestari sau sa le mai diminuam pentru ca ii fac rau, se consuma, nu doarme. Este normal? Ce trebuie facut?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2014
Ȋntre anumite limite este normal. Datorită creşterii explozive şi inegale, înfăţişarea adolescentului nu este întotdeauna armonioasă. Acesta este motivul datorita caruia majoritatea adolescenţilor se preocupă intens de felul cum arată .Probleme, precum coşurile, dinţii neregulaţi, pielea grasă, ochelarii. Toate aceste lucruri ce pot părea minore devin adevărate probleme existenţiale în această perioadă, de ele îngrijorându-se în egală măsură şi fetele ca şi băieţii. Creşterea explozivă şi transformarile hormonale sunt o provocare pentru psihicul adolescentului, el trebuind să înveţe să se adapteze noii aparenţe într-un ritm de multe ori prea rapid. Pe de altă parte, din păcate, ei sunt supuşi la un " bombardament" informaţional foarte puternic pe segmentul îmbracaminte, cosmetice, accesorii şi totul este " must have". Ȋntelegeţi-i zbuciumul dar continuaţi să-i explicaţi cu blândeţe şi fermitate că în viaţă există şi alte sisteme de valori, cărora cu siguranţă ea le face faţă cu brio.

03.11.2014
Am citit cate ceva despre transformarile prin care trec adolescentii, totusi care este explicatia cresterii agresivitatii, al tupeului, ce se transforma uneori in obraznicie? Avem un baiat de 17 ani si aproape nu il mai recunoastem.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.11.2014
Există anumite caracteristici specifice ale dezvoltarii psihice ale adolescentului, ce se datorează în principal nevoii de autodeterminare şi autoeducare implicate în maturizarea sociala care i se cere. Ȋncepe să conştientizeze responsabilităţi noi ce-i revin, si se implică în alegeri vocaţionale. Apar atunci, cateva de conduite: ● conduita revoltei ● conduita închiderii în sine ● conduita exaltării şi afirmării Conduita revoltei conţine refuzul de a se supune, manifestări de protest, de răzvrătire. Revolta este direcţionată iniţial împotriva familiei, apoi apare revolta împotriva şcolii prin refuzul de a accepta o autoritate. Conduita închiderii în sine este similară cu o perioadă de introspecţie. Introspecţia conduce la un examen al propriilor posibilităţi şi aptitudini. Perioada de exaltare şi afirmare survine în momentul în care tânărul se simte capabil de a valorifica resursele dobândite prin informare şi introspecţie. Pe fondul acestui zbucium interior, şi manifestările lor exterioare sunt...dezastruoase uneori. Fiţi în continuare aproape de el, puneţi limite, discutaţi şi sustineţi, în acelaşi timp.

30.10.2014
Ce este de fapt imaginea de sine?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.10.2014
Imaginea de sine răspunde la intrebarea: “Cine sunt eu şi ce pot să fac?”. Ea este un "filtru‖ "prin care oamenii percep realitatea, de exemplu unele persoane pot reţine doar eşecurile şi pot atribui succesele întâmplării, menţinându-şi astfel o imagine de sine negativă. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experientele pe care le are cineva si din actiunile pe care le realizeaza sau la care participă. Astfel, succesele şi eşecurile precum şi modul de reactie al persoanei sau a celor din jur la acestea ,definesc imaginea pe care o are persoana respectiva despre ea însăşi .

30.10.2014
Cum se manifesta, cum stii daca ai o stima de sine scazuta si ce se intampla daca ai o stima de sine scazuta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.10.2014
Persoanele cu o stima de sine scazuta…  sunt nemultumite de felul lor de a fi (“Nu sunt bun de nimic”, “Nu sunt in stare sa fac asta”, “Nu am nici o calitate”);  evita sa realizeze sau sa se implice in sarcini noi (“Nu voi fi in stare sa iau examenul”);  se simt neiubite si nevalorase (“Sunt antipatic”, “Nu ma place nimeni”, “Sunt plictisitor”); Problemele generate de stimă de sine scăzută sunt de exemplu:  probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate;  probleme de comportament – agresivitate;  scăderea performanţelor scolare – esec scolar, abandon scolar;  cresterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri;  implicarea in relaţii sexuale de risc;  imagine corporală negativă,  tulburări alimentare – anorexie, bulimie. Există teste psihologice care evalueză stima de sine şi există modalităţi pentru îmbunătăţirea ei. .

22.10.2014
Buna ziua am un baiat in varsta de 14 ani, este in clasa a 8 a si chiuleste mult. Cum ar trebui sa procedam?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.10.2014
Absenteismul şcolar este un comportament, ce reflectă o lipsă de interes, o motivaţie scazută ,o neîncredere în educaţia şcolară sau chiar o comoditate sau lipsa dorinţei de a-şi asuma responsabilitaţi. Incepeţi cu o discuţie în care să identificati cauzele absenteismului din punctul lui de vedere . Identificaţi apoi factorii şi motivele care l-ar determina să frecventeze cu regularitate şcoala. Dati-i exemple din viata dvs. Este importantă însă şi atitudinea pe care el o vede la dumneavoastră în ceea ce priveşte şcoala, serviciul, asumarea responsabilitătilor in general. De multe ori, puterea exemplului este mai mare decat discutii prea multe.

13.10.2014
Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.10.2014
Şi eu iţi multumesc, mă bucur că iţi doreşti să faci faţă acestei situaţii, cu înţelepciune şi discernămảnt.

12.10.2014
Buna seara am 17 ani si invat la un liceu bun din Bucuresti. Am cativa colegi care spun ca- “Drogul te face sa comunici mai usor si sa te simti liber". Stiu ca nu este asa, dar ce le-as putea spune eu?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.10.2014
Ai putea de exemplu să le spui că drogul creează o anumită dezinhibare pe moment, dar nu te ajută să comunici mai bine. Nu te face nici mai curajos, nu te ajută nici să fii un mai bun ascultător sau un mai înţelept vorbitor. Ai putea le arăţi, cu exemple din viaţa lor, că de fapt te izolează şi te îndepărtează de ceilalţi. Ai putea să le reaminteşti că drogul te face dependent, deci lipsit de control asupra propriei tale vieţi şi poate provoca moartea. Succes!

10.10.2014
Buna ziua, am un baiat in varsta de 12 ani, caruia insa nu i-au aparut acele semne ale pubertatii despre care stim ca trebuie sa apara ( par facial...etc). Pot fi probleme?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.10.2014
Ȋn primul rảnd, lipsa acestor semne la 12 ani nu trebuie să vă îngrijoreze. Ca sa apelăm la o metaforă, stiţi cum sunt fructele- unele se coc mai devreme ca cireşele, altele mai tảrziu ca şi gutuile. Maturizarea sexuală şi la băieţi se face în timp diferit . Dacă vreţi însă să fiţi mai liniştit, mergeţi la un control la medicul de familie şi dumnealui va stabili dacă este necesar un consult endocrin.

07.10.2014
Cum ştii daca iubeşti sau nu? Cum ştii daca eşti iubit sau nu?Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2014
Iubirea este un sentiment foarte puternic şi profund. Nu se prea poate "măsura", dar se poate manifesta. De exemplu, o poţi manifesta prin cuvinte, prin gesturi afective, prin timp acordat, sau prin daruri. Observă-te, ce simţi când eşti în preajma persoanei pe care o iubeşti, sau ...te întrebi dacă o iubeşti. Ce-ţi vine să faci? Ce i-ai spune cel mai des? Fă ceea ce simţi şi vezi apoi....cum te simţi. Eşti mai fericit, mai liniştit, poate chiar mai curajos? Atunci, înseamnă că sunt mari şanse să existe "o curgere a iubirii” prin tine.

05.10.2014
Buna seara, este posibila creşterea capacitatii de atentie si a memoriei, fara consum de medicamente sau alte substante mai mult sau mai putin naturale?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.10.2014
Da, există anumite exerciții de antrenament. Unele se pot face în cabinet, iar altele vi se pot explica şi le faceți dumneavoastră acasă. Este important însă să se investigheze şi eventualele cauze ale unor tulburări de atenţie sau memorie.

Altele

202
intrebari

16.10.2021
Buna ziua , nu stiu cum pot sa va explic sa intelegeti cat mai bine , dar am o problema sunt anxios de fel , ma confrunt de cativa ani cu Agorafobie , incerc sa ies zilnic pe afara pe cat posibil , nu pot sa lucrez momentan din cauza asta pentru ca sunt stopat de aceasta problema , eu am incercat sa obtin informatii despre chestia asta dar sunt foarte putine surse de la care sa aflu informatii benefice , in momentul de fata este evoluata anxietatea am spasme musculare in general la picioare parca nervii sunt foarte foarte obositi la picioare si nu stiu ce as putea sa mai iau macar sa nu mai am spasmele astea am incercat cu tot felul de vitamine , dar degeaba daca nu ma corectez de la sine in mintea mea , nu am fost la un neurolog poate nervii mei au fost putin dereglati la picioare, in general la muschii femurali apar spasmele si nu ma pot oprii din ele doar daca stau la un loc calduros sub patura pentru ca fac frisoane dupa spasme si ma sperii usor :( nu inteleg reactia corpului meu , daca ma puteti ajuta cu un sfat as fi recunoscator , va multumesc !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.10.2021
Buna ziua, adresati-va unui medic psihiatru, va poate ajuta .

11.10.2021
Buna ziua. Am o intrebare, cineva din familie in varsta de 60 de ani a consunat ceva alcool si de cateva zile are stare de rau,voma, dureri abdominale,tremor dar si halucinatii si delir, vede fel si fel de lucruri si animale, dar are momente cand e si constient. Ce ar trebui sa fac??

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.10.2021
Buna seara, adresati-va medicului de familie, va sti cum sa va indrume.

20.09.2021
Bună ziua doamna doctor ! Mă adresez dumneavoastră pentru că nu știu cărui tip de doctor aș putea să mă adresez .Am 18 ani și mă confrunt cu o problemă de aproximativ 8 luni . Totul a început intr-o seară , am simțit o înțepătură la cap pe partea dreaptă , de atunci tot simt o senzație ciudată în acea zonă . Pe lângă asta simt in zona sinusurilor o presiune aproape constantă care se simte foarte nașpa și care imi strică toată starea de spirit . Această presiune este foarte puternică sub ochi și pe lângă nas . Am fost în urmă cu 4 luni la un medic ORL , dar acesta mi-a spus că nu am sinuzită . Totuși de atunci presiunea in zona sinusurilor devine din ce în ce mai puternică . Pentru problema legată de înțepătura la cap am făcut un RMN , dar acesta a ieșit în regulă . M-am gândit că poate sunt anxios , așa că am început să fiu mai sociabil , să râd mai mult , să ies mai mult cu prietenii , să fac mai multe activități sportive , dar degeaba , aceste stări nu dispar . Nu știu ce aș putea să fac pentru că nici măcar mama nu crede că aș mai putea să am ceva in urma investigațiilor pe care le-am făcut . A , da , și de asemenea , am uitat să menționez că de ceva timp , cred că de ultimile 3 luni , îmi amorțesc mâinile foarte ușor , in special pe partea cu degetul mic . Dacă este frig îmi îngheață foarte repede și cu greu le încălzesc , este un lucru care a devenit vizibil și care îmi creează disconfort . Colegii de la școală chiar se sperie de mine când văd cât de inghețate îmi sunt mâinile în timp ce ale lor sunt foarte calde .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.09.2021
Buna ziua, nu stiu cum sa va ajut. Mergeti la medicul de familie sa va recomande un examen medical mai amanuntit, sa ajungeti inclusiv la un medic neurolog.

29.07.2021
Buna seara.Va rog frumos sa imi raspunreti la o intrebare.Ce se intampla cu o persoana care devine violenta verbal dar si fizic din senin,dupa care nu isi aminteste nimic sau neaga ca ar fi facut asta.Va multumesc anticipat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.07.2021
Buna ziua, nu va pot raspunde la intrebare fara o evaluare a persoanei respective. Va recomand sa apelati la ajutorul unui medic neurolog.

23.07.2021
Bună seara, am atacuri de panica în fiecare zi , nu mai pot respira, îmi bate inima foarte tare, îmi sunt mâinile transpirate , și am și probleme cu somnul din cauza asta și iau somnifere . Când vreau sa ma culc seara ma ia un atac de panica foarte mare.. Cum as putea sa ma liniștesc? Sunt o persoane care se gândește la o mie de lucruri negative pe moment și cred ca și astea îmi cauzează atacurile.e Ce medicamente ați putea să îmi recomandați naturale?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.07.2021
Buna ziua, o investigatie psihiatrica va va fi de ajutor.

30.06.2021
Buna sper sa ma puteti ajuta in urma cu un an au murit parintii mei ma tradat pretenul meu nam putut plange deloc desi in mine simteam ca mor a trecut un an de atunci si am atacuri de panica de atunci simpt ca nu mai pot fi fericita nu mai pot iubi nu ma mai simpt fericita in nimic ce fac

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.06.2021
Buan seara, apelati la ajutorul unui psihoterapeut, este nevoie sa parcurgeti cateva sedinte de terapie. Puteti face lucrul acesta si la noi la clinica, accesand link-ul... https://emedical.centrul-provita.ro/

13.06.2021
Buna ziua! In ultimul timp colegele mi au spus ca nu sunt prezenta cu ele timp de cateva secunde . Ca ma uit in gol si mestec...apio revin. Aceelasi lucru mi s a ibtanplat ieri de fata cu copii mei care au intrat in panica. Puteti sa imi spuneti cum se numeste boala si cum trebuie si unde sa ma indreot pentru a o putea vindeca? Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.06.2021
Buna seara, consultati un medic neurolog.

10.06.2021
Bună ziua, va rog respectos, sa îmi răspunde-ți și mie, tatăl meu este pensionar, are virsta, de 80,ani au apărut, niște probleme, de sănătate, care mi-au dat de gindit, și as fi dorit sa îl duc, la un medic, pt. un consult, deoarece uita des lucruri, și, de aceia, mi-am dat seama, ca începe sa, apară, aceste probleme. Problema, este ca nu n-e permitem, sa ajungem la un psiholog, și as dori sa știu dacă poate merge undeva la stat, cu asigurarea. Specific, ca nu mai poate, sta nesupravegheat, iar eu as dori, sa îmi fac actele necesare, pt. a-l îngriji, deoarece numai soțul lucrează. V-aș fi recunoscătoare, dacă, m-ați putea sfătui, în aceasta problema, va mulțumesc, cu respect, suntem din Brasov

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.06.2021
Buna seara, mergeti la medicul dvs de familie, va va indruma catre un specialist pentru o evaluare a tatalui dvs., astfel incat consultatia sa fie acoperita de casa de asigurari.

27.05.2021
Bună ziua, ma confrunt cu o stare ce ma îngrijorează. De mai bine de un an am probleme cu somnul. Lucrând de acasă nu am un program fix și ma culc destul de târziu, după ora 1am. Noaptea ma trezesc și am impresia pentru câteva secunde ca cineva a întrat peste mine în casa, ca a răvășit totul în cale și ca lucrurile sunt cu susul în jos. Alta data am coșmaruri, ma semi-rezesc, vad diferite lucruri și dispar. Ambele momente trec după câteva secunde și mi dau seama ca îmi joaca feste creierul și ma gândesc ca doar visma. Îmi amintesc fiecare lucru în acel moment iar eu consider ca sunt treaza. Mai mult de atât, mai am nopți când am impresia ca eu de fapt nu dorm deloc. Visez cum rezolv task uri, probleme, ca lucrez la o problema de la munca și ma trezesc foarte tare, mi se pare ca sunt și lucida fiindcă îmi aduc aminte la ce lucram. În general, ma gândeam ca sunt doar foarte stresata și ar trebui sa dorm mai mult. În principiu, dorm cam 8 ore pe noapte, dar nu simt. Ultima întâmplare ma îngrijorează. Acum doua nopți am avut cazul în care aveam impresia ca totul este răvășit în casa. Azi noapte am avut cazul în care am simțit ca nu am dormit deloc. Am visat ca lucrez la ceva important și greu, m am trezit în toiul nopții cu o durere de cap și cu foarte multe gânduri în minte. Am încercat sa dorm la loc, însă aveam impresia ca nu mi se pot oprii gândurile, ca nu ma pot relaxa sa adorm. Încercăm sa nu ma gândesc la nimic și nu reușeam. M am gândit ca ar trebui sa meditez și încerc sa ma relaxez, într un final am adormit. M am trezit de dimineață cu aceeași durere de cap simțind ca nu am dormit deloc cu același gânduri în minte. Am 26 de ani. 59kg. Hipotiroidie cu micro adenom hipofizar ce stagnează. Iau dostinsx 0.5mg/sapt. Tratamentul cu eutyrox îl iau de 4 ani, iar dostinex de aprox 3 ani. În trecut am avut deficit de fier și vitamina d. Ultimele analize de acum aprox 8 luni aveam hormonii în regula și mi s a cerut sa mai iau vitamina d. Va rog sa ma ajutați sa mi dau seama ce este de făcut. Starea aceasta ma neliniștește și îmi afectează viata de zi cu zi. Motivația, cheful, greutatea, productivitatea. Va mulțumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.05.2021
Buna ziua, incercati sa apelati la ajutorul unui medic psihiatru.

14.05.2021
Buna seara as vrea sa va rog daca puteti sami spuneti cun pit scapa de obsesii tin sa va zic ca ma chinui de cativa ani buni multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.05.2021
Buna ziua, pentru acest subiect, apelati la un medic psihiatru.

08.05.2021
Buna seara, am o stare foarte proastă în urma unui diagnostic de metastaze pus greșit, s-a întâmplat ceva în mintea mea , tot ceea ce mi-se întâmplă în mintea mea apare că am visat, până și intervenția chirurgicală am visat o, am fost la medicul de familie mi-a dat anxiar îl iau de geaba nu are nici un efect se întâmplă aceleași lucruri,am visat tot și se va întâmpla ceva rău cu copilul meu, asta simt, vă rog să-mi răspundeți urgent simt că o iau razna! Ce se întâmplă cu mine? Și de ce am impresia că am visat totul?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.05.2021
Buna seara, intr-un anume fel, este normal sa aveti o astfel de stare, pt ca atunci cand ati aflat vestea diagnosticului gresit, si la nivel fizic si la nivel psihic, s-au declansat anumite mecanisme de aparare, s-au mobilizat anumite resurse. Totusi, sunt un pic cam amplificate starile prin care treceti, de aceea va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a va ajuta sa va echilibrati. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

22.04.2021
Bună ziua Trec printr o perioada agitata. Totul a pornit de la perioada în care am stat în izolare, în februarie, am avut covid. Simptomele au fost ușoare fără gust și miros și fără alte sechele. În timpul izolării nu am avut nimic ma împacasem cu ideea ca nu am gust și miros însă după 2 saptamani de stat în casa fără a ieși deloc din casa am ieșit buimaca.Eu bănuiesc ca încă de când am stat în casa îmi era frica ca nu mai am gust și miros dar nu am băgat în seama. Când am ieșit din casa imi era teama sa calc parca nu mai știam sa merg.am început serviciul și tot asa eram buimaca.nu mai dormeam noaptea și am inceput sa îmi iau pastile ca să pot dormi noaptea. Am luat legătura cu un psihiatru pe care îl cunosc și mi-a prescris un tratament cu naturiste.. La început și-au făcut efectul și îmi era mai bine nsă după nu un timp nu am mai ok și acum sunt pe un alt tratament de la acelasi doctor psihiatru. .. Cu anxiar, xanax, Gaba și arketis. În continuare am stări de neliniște și parca nu ma pot odihni ziua..sunt în priza...sunt epuizata.. Îmi e frica sa ies pe strada ca sunt buimaca deși ies în fiecare zi, la plimbări. .oare pastilele ce mi le-a dat ma buimacesc? Am atacuri de panica dese și când le fac îmi amintesc ca nu am gust și miros deși mi-au revenit.și stari de anxietate. Iau tratament de pe 14 aprilie. Poate durează pana se obișnuiește corpul cu pastile? Noaptea ma liniștesc uneori dar ma trezesc obosita. Toată ziua totul ma stresează și sunt foarte anxioasa. Nu ma pot concentra la nimic ma focusez doar pe simțuri. Uit sa și mănânc. Cum as putea sa ma liniștesc ziua?la condus ma concentrez foarte greu deși conduc în continuare, cred ca e vorba și de pastilele pe care le iau.Cum pot sa nu ma mai stresez?Sunt mereu în alerta. menționez ca de vreo 3 sapt sunt în șomaj tehnic și nu mai muncesc. . Oare ce voi face când voi începe munca când eu nu ma pot concentra la lucruri simple? Va mulțumesc și as aprecia foarte mult ajutorul dumneavoastră. Sunt tare debusolata.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.05.2021
Buna ziua, in paralel cu tratamentul psihitric, apelati si la cateva sedinte de terapie psihologica, pentru a determina care sunt cauzele acestor comportamente, ce le intretine, ce mecanisme de redresare aveti dvs...etc. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

09.04.2021
Buna ziua! Va scriu dintr-o nevoie disperata, pana voi ajunge la un medic psihiatru/psiholog probabil... Nu stiu ce anume se intampla cu mine ca nu ma mai pot organiza, nu mai pot sustine o activitate fizica sau intelectuală, nu mai pot citi ceva, nu mă mai pot concentra pe o activitate, nu-mi pot preda la timp sarcinile (profesionale, de munca), ma simt blocata inainte de inceperea unei ativitati. Ezit foarte mult până la inceperea unei activitati pentru ca imi este frica, nu stiu de ce. Daca am o lucrare (de scris) efectiv amân luni de zile inceperea ei, dar in fiecare zi stau cu gîndul la ea.Am zis ca este lene, dar cred ca nu poate fi vorba despre asta. Ce credeti ca ar putea fi? Va multumesc din suflet pentru ajutor!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.04.2021
Buna ziua, am nevoie sa stiu am mai multe date, sa stiu mai mult despre istoria dvs. de viata. Acum, sfatul meu este sa faceti o programare pentru o sedinta de terapie, la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

09.04.2021
Buna ziua! Sotul meu, in varsta de 25 de ani, are o stare aproape permanenta de ameteala, se simte slabit, simte cateodata ca nu poate sa respire, trebuie sa respire adanc si nu poate si niciun doctor la care am fost pana acum nu a gasit ceva de la care sa aiba aceste stari. Sufera de hipotiroidism si hipertensiune, ia medicatia prescrisa si totusi se simte rau. De abia mai poate lucra. De fel, nu este o persoana care sa se consume in el, cateodata se enerveaza pentru nimicuri, dar nimic ce nu se rezolva. Si-a pierdut tatal la varsta de 13-14 ani. Credeti ca starea lui poate fi de natura psihologica? Ce ar trebui sa faca in aceasta situatie? Va multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.04.2021
Buna ziua, da, poate exista si o componenta psihologica. Apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

26.03.2021
Am in permananta o stare de tristete si de durere, simt ca ma sufoc si incep sa planga, ma descartc si imi trece. Iubesc, sunt intr-o relatie de 10 ani, si traiesc si o iubire secreta cu alt barbat pe care partenerul meu il cunaste si stie de existenta lui.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.03.2021
Buna seara, nu inteleg care este intrebarea, incercati sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut.

20.03.2021
Am luat mirzaten un timp era bine de cand mam lasat am insomi nu pot dormi mai mult de 4-5 ore si sunt zile care incep de duminica si nu pot dormi pana luni seara sa ma duc la doctor sami prescrie dinou sau la un psiholog ? Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.03.2021
Buna ziua, adresati-va medicului initial, care v-a prescris medicatia respectiva.

16.03.2021
Bună ziua, am 20 de ani și ma confrunt cu o problema de aproape 6 luni. Totul a început de la un eveniment tragic... Mi-am pierdut mama în luna august anul trecut.... Din luna octombrie am început sa am unele stări de stres, panica, nervozitate, am început sa am și o apăsare în piept și simt ca nu pot lua aer îndeajuns... Câteodată simt ca ma sufoc... Am fost la un psiholog și mi-a spus ca am anxietate... Dar totuși stau cu gândul ca a-și avea vreo problema la plămâni sau la inima... Îmi este foarte frica sa nu am vreo boala.. Va mulțumesc mult..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.03.2021
Buna seara, este important sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie, nu este indeajuns o singura sedinta. Este oarecum normal ca pierderea unei persoane importante din viata noastra, sa lase urme, cel putin un timp. Aceste...urme, se pot regasi si la nivelul corpului, noi somatizam influenta anumitor trairi, emotii. Parcurgerea catorva sedinte de psihoterapie, va va ajuta sa depasiti acest eveniment si l anivel emotioal, si automat, vor dispare si manifestarile fizice din corp.

05.03.2021
Buna ziua, imi puteti explica va rog ce inseamna „nu esti intr-un bun contact cu tine”, si cam care ar putea fi cauzele? Cum ai ajuns sa te indepartezi de tine?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.03.2021
Buna ziua, dacă dezvoltarea personală, mediul în care trăieste fiecare, sau educaţia au privilegiat orientarea atenţiei către ceilalţi, atunci focusul nu mai este în interior, ci se deplasează asupra a ceea ce gândesc, simt sau acţioneză ceilalţi. În cazul unei astfel de persoane, spaţiul personal nu este perceput în totalitate sau este perceput ca un gol, există o teamă de singurătate crescută, sau se crează conflicte interioare rezultate din ciocnirea dintre sinele autentic şi nevoile celorlalţi. Tipologiile de tip ”salvator”, personalităţile depresive, precum şi cele grandomane, constituie toate personalităţi de tip „ a nu fi intr-un bun contact cu tine însuţi”.

26.02.2021
Bună seara, mă confrunt din luna decembrie cu niște simptome foarte ciudate la încet am începu sa fiu molesita sa nu am chef de nimic, după am început sa am stări de amețeala și simțeam ca o parte din mine numai exista (24 ore a ținut) 3-4 zile mi-am revenit după care am început sa am senzație de apăsare în piept foarte puternica, amețeli, senzație de sufocare, nod în gad, amorțeală fetei și a mâinilor am fost la fel de fel de medici orl, neurolog, endocrinolog plămâni am făcut investigații nu mia găsit nimic nicăieri într-un final la sfârșitul lui ianuarie am ajuns la psihiatrie unde mi sa zis ca am tulburare anxio-depresiva ceea ce nu am avut niciodată în 32 ani nici simptomele acelea mi sa dat seroxat jum pastila dimineața și jum anxiar dimineața și prânz am urmat 3 săptămâni au fost mici diferențe dar amețelile moleseala persista, leșin mi sa dat chiar și xanax sa iau de vreo săptămână dar nici cu acela simptomele nu se duc. Oare chiar e pe anxietate sau totuși este ceva ce nu am găsit răspunsul pana acum chiar nu înțeleg de ce cu astfel de tratamente totuși sa nu se ducă din simptome și sa pot reveni un om normal ca și înainte efectiv nici din casa nu mai pot ieși mai mult de o ora ca imediat ma iau amteleli, moleseala. Mulțumesc anticipat și aștept sa primesc un răspuns

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.02.2021
Buna ziua, va sfatuiesc ca in paralel cu tratamentul psihiatric sa mergeti si la cateva sedinte de psihoterapie. Este posibil ca simptomele pe care le expuneti, sa fie somatizari ale unor cauze pe care pe veti descoperi impreuna cu psihologul. Puteti apela si la specialistii clinicii noastre, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

23.02.2021
Buna ziua. Ma confrunt cu urmatoarele aspecte: furnicaturi in ceafa, imediat apare senzatia de cap greu, furnicaturi in membre mai ales pe partea stanga, nu mai am putere in brate ci picioare, piciorul stang il simt greu, senzatie de greata, senzatia de parca as calca in gol cu un picior. Primul episod a fost acum 3 ani, am facut ct si rmn cerebral, rmn cervical, electromiografie, nu s-a observat vreo anomalie. Acest episod a pesistat cam o saptamana, s-a mai repetat la un an cu o forma mai usoara. Intre timp am suferit o tiroidectomie totala, iau si un tratament pentru tensiune (am 41 de ani) si iar, am avut 2 astfel de episoade, ambele intr-o luna si am impresia ca se cumuleaza si cu atacuri de panica. Ce ar trebui sa fac? Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.02.2021
Buna ziua, apelati la ajutorul unui psihoterapeut, cauzele pot fi multiple si din diverse perioade de timp. Putei face o programare si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

31.01.2021
Buna ziua. Cautam un medic psihiatru, dar poate ma ajutati dumneavoastra cu niste lamuriri. Am urmat in tratament psihiatric cu trittico si dupa 8 luni, am scazut treptat doza la recomandarea medicului. Urmatoarea zi seara, am dormit cam 4 ore, a doua seara, tot asa si dorm tot mai putin. Este a treia recidiva de insomnie in 2 ani, am tratat-o cu terapii alternative si a trecut, Este prima data cand consum antidepresive. Starea mea este de agitatie si ameteala de la lipsa somnului. Nu pot sa mai dorm, cred eu din doua motive, ori sunt efectele adverse intreruperii tratamentului, ori frica ca nu pot dormi fara ele. Agitatia asta in stomac persista de trei zile si nu ma lasa sa adorm. Am avut si un deces in familie, dar nu cred ca acesta este motivul principal al insomniilor mele, pentru ca ele se manifesta la o luna dupa deces. Cum as putea proceda pentru ca am nevoie de somn, abia ma tin le picioare si totusi nu pot dormi. Imi este teama pentru sanatatea mea.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.02.2021
Buna ziua, nu va pot ajuta eu, adresati-va unui medic psihiatru.

30.01.2021
Ma aflu in mare dificultate am lucrat in UK de 3 anii in septembrie am avut un tip de depresie cu tristete ganduri sporadiche urate plans si insomnie severa date de munca ca asistenta medicala si multe ture de noapte am fost pusa pe anumite antidepressive care mi au facut mult rau am o agitate severa interna data de aceeste pastile si ganduri oribile de disperare continua ptr ca aceeste tip de tratament nu este compatibile ptr mine nu aveam aceasta agitatie extrema merg ore intregi ptr a ma calma si nici aceste impulsuri suicide aggravate de agitatie si pastile am nevoie de un tratament adecvat pe Baza holistic si de o internare ptr a ma reprinde si ptr a putea avea din nou o viiata normala sunt o mama si nu vreau sa mor vreau sa traiesc ptr copii Mei ajuta ti ma

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.02.2021
Buna ziua, adresati-va unui medic psihiatru, va poate face recomandari si in ceea ce priveste tratamentul si internarea.

28.01.2021
Buna ziua ! Doresc sa discut cu dumneavoastra ! Nu stiu daca am o depresie sau este alceva!sunt foarte irascibila ,foarte stresata si nu mai am incredere n mine . Totul ma deranjeaza pana si copii nu mai am rabdre cu ei . Este o forma de depresie ?va rog sa imi raspundeti

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.01.2021
Buna seara, nu va pot raspunde la intrebare fara sa avem o consultatie. Puteti face o programare on line, folosind link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

20.01.2021
Buna ziua! Am 30 ani si am nascut prin cezariana de 8 luni. Cam de 4 luni daca ma doare ceva imediat ma gandesc ca poate am ceva problema grava de sanatate si este cand am si dispnee si ma sperie acest lucru. Ce as putea sa fac sa imi treaca ? Multumesc pentru raspuns

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.01.2021
Buna ziua, apelati la un psihoterapeut, dupa nastere exista o anumita vulnerabilitate inclusiv la nivel psihic, dar lucrurile pot fi rezolvate. Putei face o programare si la noi la clinica, accesand link-ul> https://emedical.centrul-provita.ro/

18.01.2021
Bună seara, am doi copii fată 13 băiatul 11. În ultimul timp se ciondaneasc din orice, își vorbesc urât,, prost, nebun,, Când mai stau amândoi în aceeași camera sa se uite la o emisiune care le place amandorura, nu durează mult ca începe balamucul. Am dat pedepse,, fără telefon, leptop, bani pentru ceva dulce, tv, degeaba parcă sau învățat cu ele. Iam luat cu vorba bună și separat și împreună. Nimic vă rog să-mi spuneți ce să mai fac. Dacă unul pleacă toată ziua undeva cel care rămâne îl suna pe celalalt sa vadă ce face. Dacă unul e bolnav se dadaceste unul pe altul. Va rog sa îmi spuneți ce să mai fac.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.01.2021
Buna seara, astfel de mici tensiuni intre copii sunt ceva normal. Pe de alta parte, perioada aceasta de izolare, a creat o anumita presiune afectiva in interiorul copiilor. Incercati sa dati copiilor sa indeplineasca sarcini ce solicita cooperare intre ei, nu competitie. De exemplu, cereti-ke ajutorul la curatenie, pus masa, sau chiar sa gatiti impreuna. In weekend-uri jucati-va, povestiti chiar intamplari din copilaria lor, care sa scoata in evidenta calitatile fiecaruia si importanta sustinerii reciproce.

18.01.2021
Bună ziua, am o fată de 13 ani. De acum doi ani de 1,2 ori pe săptămână cu pauze de 1, 2 săptămânii , face,, pipi,, în pat. Am încercat cu.. apa puțină seara, mâncat puțin, sa stea mai liniștită (fără bicicleta, role, seara, stau la curte, țara) culcat mai devreme, sculat mai des noaptea. Care ar fi cauza,. Să mă duc acum la doctor în spital nu avem voie, iar la policlinica primesc doar urgente.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.01.2021
Buna seara, apelati la ajutorul unui psihoterapeut, cauzele pot fi multiple si din diverse perioade de timp. Putei face o programare si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

17.01.2021
Buna ziua, sunt minora(17 ani) si as vrea sa merg la psiholog urgent fara vreun parinte si fara sa se discute cu ei. Precizez ca mama nu este in tara iar tatal nu prea se intereseaza de asta. Cum as putea face? Am nevoie urgenta de sprijin moral. Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.01.2021
Buna ziua apelati la ajutorul psihologului scolar sau cereti sprinul unui psihoterapeut. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul.. https://emedical.centrul-provita.ro/

09.01.2021
Buna ziua! Nu stiu in ce domeniu ar trebui sa se încadreze, dar va cer ajutorul pentru ca simt ca am o problema grava. De când eram mica și eram bucuroasa, îmi mișcăm mâinile intr-un mod rapid(nu stiu exact cum sa explic)dădeam din mâini, puternic, involuntar. Pe lângă acest lucru, îmi mușcam excesiv interiorul obrazului(am observat de curând ca se întâmplă când mi-e foame). În prezent, am aproape 18 ani, inca mai fac aceste lucruri. Sunt conștienta ca nu-i inregula ce se întâmplă cu mine, dar nu știu cum sa ma opresc. Cu cât stau sa ma gândesc mai mult, îmi dau seama ca as putea sa fiu nebuna. Voiam sa cer părerea unui specialist. Sper din suflet sa ma puteți ajuta! Cu tot respectul, va mulțumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.01.2021
Buna seara, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui medic psihiatru.

06.01.2021
Buna ziua ma numesc Narcis am si eu o problema stiu ca trebuie sa ma duc la munca dar nu mai nici un chef ma simt fara vlaga adica lipsit de vointa . motivivul cred ca este ca am lucrat trei ani in comert si am obosit psihic am facut un test si mi sa zis ca am anxietate de penformanta,,test facut online,, si multa lene cronica . ce anume imi recomandati sa fac. Va multumesc pentru atentie.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.01.2021
Buna ziua, va recomand sa apelati la ajutorul unui psiholog, pentru a putea face cateva testari specializate. Testele online nu sunt intotdeauna standardizate.

03.01.2021
Buna seara ! De ceva vreme, cam 1 an ma confrunt cu anumite simtome: tot timpul ma gandesc ca o sa patesc ceva,chiar la o mica durere, ma doare capul,am palpitatii sii batai neregulate ale inimii... cand ma ridic de jos sau ma aplec inima incepe sa bata foarte tare... este pe fond psihic? Nu am avut niciodata probleme cu inima.Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.01.2021
Buna ziua, va recomand sa apelati la ajutorul medicului dvs. de familie.

01.01.2021
Buna ziua, Anul trecut, la varsta de 34 de ani, am vazut pt. a doua oara marea, o mini vacanta cu familia. De atunci sunt intr-o continua framantare, reactia mea a fost sa plang. De fiecare data cand vad marea imi vine sa plang, sau orice legat de mare, fie el apus, rasarit, ma abtin cat pot, vad copiii, dar ma nelinisteste acest lucru. Care este legatura psihologica intre mare si reactia mea? Va multumesc anticipat pt raspuns, numai bine!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.01.2021
Buna ziua, apelati la jutorul unui psihoterapeut, este nevoie sa parcurgeti cateva sedinte de terapie, pentru a vedea care sunt cauzele acestor manifestari.

28.12.2020
Buna seara! De o perioada de aproximativ 2 ani ma confrunt cu o anxietate generalizata, zi de zi. La inceput au fost atacuri de panica multiple, pe care am reusit sa nu la mai am acum. Ele sunt cred in principiu de la viata agitata si in continua miscare pe care am dus-o precum si a datoriilor. Imi simt inima tot timpul in cap, ma panichez de price lucru, imi este frica ca nu pot face fata situatiilor ce se ivesc, imi este frica ca ma voi imbolnavi de o boala psihica, ca voi muri. Am un sentiment de irealitate si parca ma vad pe mine din afara propriului corp. Acum 2 luni am fost depistat cu COVID si internat in spital 11 zile. Acum mi se pare ca imi pierd atentia, concentrarea. Ma descurc, dar ceva s-a schimbat. Nu mai am aceeasi eficacitate in gandire. Spuneti-mi ce este de facut? Imi prinde bine un sfat din partea dvs. Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.12.2020
Buna ziua, cereti ajutorul medicului psihiatru sau psihologului din spitalul in care sunteti internat. Va fi o consultatie ce nu trebuie achitata in plus. Multa sanatate!

09.12.2020
Buna ziua. Din disperare, va rugam sa ne spuneti ce inseamna asta! Mama noastra in varsta de 70 ani, nu merge la baie. in octombrie a avut operatie la picior, acum s-a vindecat piciorul dar continua ca si cand ar fi imobilizata . de cecelalta nu comentam, o schimbam, o hranim, intretinem curatenia dar macar sa mearga la baie. in urma unui control la medic a primit tratament, retine, stie tot! Ajutati-ne doamna Doctor, ce inseamna asta? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.12.2020
Buna ziua, cereti ajutorul medicului dvs. de familie, va va spune ce investigatii medicale trebuiesc facute.

30.11.2020
sufar de deprese anexitate spondiloza colon iritabil nu siu ce sa mai fac

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.12.2020
Buna ziua, adresati-va medicului dvs. de familie. Va va spune pasii pe care trebuie sa-i urmati.

22.11.2020
Buna ziua.Mama mea tot spune ca aude muzica populară tare de la vecini,dar noi nu auzim,ce putem face? Va multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.11.2020
Buan seara cereti ajutorul unui medic psihiatru.

21.11.2020
Buna ziua. Știu că poate nu sunteți în măsură să îmi răspundeți la o întrebare de genul, dar orice sfat sau opinie e binevenita. Sunt Denisa și am 17 ani. Pentru problemele mele de anxietate, un psihoterapeut mi-a prescris prima dată stimuloton și anxiar, ca după 3 luni sa nu mai ai aibe niciun efect și să încep din nou cu atacurile de panică. Am mers din nou și mi-a zis sa merg in continuare cu stimulotonul, doar că mi-a dat xanax in loc de anxiar, dar de cam 3 săptămâni am intrerupt tratamentul pentru că nu am mai avut timp sa îl iau deoarece se dă pe rețetă și a venit iar carantina. Problema mea e că de o săptămână mă simt foarte rău. Mă simt obosita toată ziua, noaptea adorm cu greu iar ziua dorm pentru că sunt obosita mereu, am senzația de cap foarte greu, iar când îmi mișc ochii dintr-o parte în alte simt o senzație de parcă m-ar curentă cineva, am mereu slăbiciuni și simt mereu că imediat sunt pe punctul de a face din nou un atac de panică. Întrebarea mea e, oare toate aceste simptome sa fie din cauza întreruperii bruște a tratamentului? Pentru că au apărut și ele brusc, la doua săptămâni după ce l-am intrerupt. Orice sfat mi-ar fi de ajutor, mulțumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.11.2020
Buan seara, va recomand sa apelati la ajutorul unui medic psihiatru.

20.11.2020
Buna seara! Am 30 ani și Sunt o persoana pesimista de fel și conștientizez faptul ca nu îmi face bine, dar nu găsesc o soluție in a gândi pozitiv . De fiecare data când am o problema văd numai partea negativă . Nu ma motivează nimic să-mi schimb gândirea, mai ales acum pentru ca traveszez o perioada grea fiind la pat după 2 intervenții chirurgicale. Ce cărți îmi recomandați in acest sens ? Ce sfat aveți? Mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.11.2020
Buna seara, cand va vine in minte un gand negativ, observati-l. Chiar dacă sunt gânduri trecătoare, toate au o componentă emoțională - acestea sunt reacțiile noastre la gânduri. Deci identificati emotia, ce a declansat acest gand si apoi incercati sa intelegeti ce a pus in miscare acea emotie. Care sa fi fost cauza...cat de reala este...ce solutie pot gasi. Este important insa sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie, deoarece, cu ajutorul unui specialist, puteti ajunge mai usor la cauze, puteti invinge barierele mecanismelor de aparare inconstiente/

17.11.2020
Buna ziua, de ceva timp ma confrunct cu o frica / emotie cand e sa vorbesc cu cineva la telefon, nu am realizat asta pana acum. Am 24 ani am lucrat in domenii in care am socializat foarte mult cu oameni atat la telefon cat si fata in fata, dar cand e sa sun eu pe cineva de ex pentru o programare la medic sau la coafor, ma panichez si nu imi mai gasesc cuvinte ma blochez efectiv. Ce as putea face cand ma copleseste emotiile /frica?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.11.2020
Buna seara, cel mai bine este sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, sa parcurgeti cateva sedinte de terapie. Este important sa se identifice cauzele acestor blocaje, ce le intretine si ce mecanisme dea le debloca puteti avea dvs. Sunt informatii pe care le puteti accesa, sustinut de un specialist.

09.11.2020
Buna seara, numele meu este Mihalache Alin, va contactez in legatura cu o problema, daca mi-ati putea da un sfat. Cumnatul meu abia a venit din Germania, de cateva zile avea anumite tulburari de comportament, incercam sa vorbim cu el, dar nu aveam cum sa intelegem ceva clar, avea deviatii in limbaj, intreba lucruri fara noima. A ajuns acasa astazi, la ai lui, locuieste cu parintii si iubita mea. Din pacate, parca acum e si mai rau, se sperie de orice zgomot, raspunde foarte greu si succint la intrebarile care i se adreseaza, iar cand o face mai mereu e prin "da", sau "nu". Datele concrete, numele membrilor familiei, unde locuieste, absolut tot isi aminteste, doar ca are problema asta. Consider ca in germania, cat a stat o luna si o saptamana, a suferit o trauma, ori dorul de casa, ori altceva.. acum nu stim cum sa il scoatem din starea aceasta. E dureros si in acelasi timp ciudat, felul in care reactioneaza si se comporta. Ce parere aveti, ce se poate face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.11.2020
Buna ziua, este important sa fie consultat cumnatul dvs. de un medic neurolog si un medic psihiatru.

25.10.2020
Buna seara, ne puteti explica va rog, ce inseamna mai exact „a fi intr-un bun contact cu tine”? Va multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.10.2020
Buna ziua, a fi în bun contact cu tine înseamnă a avea un grad crescut de conştientizare a emoţiilor şi nevoilor tale, ceea ce conduce la a te simţi în interiorul tău, la a fi focusat pe tine, în tine, în interiorul graniţelor tale psihice. Persoanele într-un bun contact cu ele însele, sunt şi par centrate, echilibrate în cea mai mare parte a timpului, împăcate cu sine. Cea mai simplă metodă de reconectare cu tine, este să pui nişte întrebări simple: ”Ce simt eu acum?”, ”Ce gândesc eu acum?”, ”Ce-mi doresc eu acum? ”, ”Ce mă motivează acum?”. Fiind perseverent, , întrebările acestea pot pune bazele unei atitudini constante de autoobservaţie şi introspecţie.

25.10.2020
Bună seara Mama mea este sub tratament Are doar o singura pasila acuma Si azi a fost cam agitată Si acumă sera trebuia să-i dăm medicamentul si nu vrea nici cum săl ieie A zis că sa saturat are mai bine de 1 an de când ea si trebuie să ieie 2 ani Ce putem să facem

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.10.2020
Buna ziua, nu imi este clar ce fel de tratament urmeaza mama dvs, dar trebuie sa mergeti la medicul care i-a prescris acel tratament si sa va sfatuiti cu dumnealui.

18.10.2020
Ce este de fapt imaginea de sine? Am 16 ani si cred ca am probleme cu acest subiect.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.10.2020
Imaginea de sine răspunde la intrebarea: “Cine sunt eu şi ce pot să fac?”. Ea este un "filtru‖ "prin care oamenii percep realitatea, de exemplu unele persoane pot reţine doar eşecurile şi pot atribui succesele întâmplării, menţinându-şi astfel o imagine de sine negativă. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experientele pe care le are cineva si din actiunile pe care le realizeaza sau la care participă. Astfel, succesele şi eşecurile precum şi modul de reactie al persoanei sau a celor din jur la acestea ,definesc imaginea pe care o are persoana respectiva despre ea însăşi .

16.10.2020
Bună ziua am o rugăminte. Copilul meu are 8 ani și este prenumele concubinul ui. Nu santem despărțiți dar stam separat el sta în Olt iar eu cu copii ca mai am o fata de 15 ani ce este în clasa 9 și stam în Arad. Concubinul im trimite bani. Dar câteodată când se enervează ma amenință că am ia copilul. As vrea sa știu dacă el are dreptul să-mi ia copilul. Eu șanț mama copilului și eu nu am dreptu la copil? Ce trebe sa fac ca să nu im ia copilul? Mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.10.2020
Buna ziua, va recomand sa cereti sfatul unui avocat.Eu nu va pot ajuta in aceasta problema

09.10.2020
Buna ziua, sunt insarcinata si simt un amestec si de frica si de respingere a copilului. Vreau sa devin o mama buna, ce ar trebui sa fac sa scap de ceea ce simt?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.10.2020
Este important să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, să identificaţi cauzele acestor stări. Pot fi multe şi diverse. Odată conştientizate cauzele, în urma unor şedinţe de psihoterapie, aceste conflicte interioare vor dispare, iar sentimentele dumneavoastră faţă de copil se vor schimba.

07.10.2020
Buna ziua! Am o nelamurire cu privire starea sotiei mele pe care nu stiu cum sa mi-o explic. Anul trecut am vrut sa avem un copil, asa ca a ramas gravida insa dupa ce a facut un test de sarcina si s-a confirmat acest fapt, lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost. Adica ea deja din a doua saptamana de sarcina reclama greturi mai toata ziua si aproape zilnice, dureri de cap la fel, ba chiar am fost la spital la 3 dimineata pe motiv ca o doare capul insa cand am ajuns in fata spitalului nu o mai durea nimic. La fel se intampla si in alte zile in care eu eram nevoit sa plec 2-3 ore de acasa, incepea durerea de cap si ma suna ca ea cheama salvarea ca nu mai poate de rau iar cand ajungeam acasa dormea pana dimineata fara sa o mai doara ceva. Astea toate fiind in prima luna de sarcina, pentru ca dupa o luna jumatate a fost nevoita sa i se faca chiuretaj deoarece sarcina nu se dezvolta corect. Acum incercam din nou sa facem un copil, dar la fel, dupa doar 3 zile de la actul sexual deja o in e din 3 zile imi zice de senzatie de greata si ameteli sau dureri de cap. Intrebarea mea este: este posibil ca durerile astea sa fie doar in imaginatia ei sau doar sa isi impuna ea niste stari de genul acesta? pentru ca mi se pare prea absurd ca atunci cand sunt langa ea sa nu mai aiba nimic si plus de asta mi se pare dubios sa aiba starile acestea la asa scurt timp cand sarcina nici macar nu este dezvoltata. Va rog, astept o explicatie de la dumneavoastra ca nu stiu cum sa ma mai confrunt din nou cu o astfel de situatie. Multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2020
Buna seara, nu va pot raspunde la intrebare, fara sa am o dicutie cu sotia dvs. Va recomand sa mergeti impreuna la cateva sedinte de terapie de cuplu/

02.10.2020
Buna! Am vrut sa iau legatura cu un dr online pt ca nustiu unde sa apelez. Am 22 ani si de cateva lunu ma confrunt cu oboseala si nu fac mimic is casnica somnolenta profunda de nu o pot controla mai ales seara devreme chiar daca beau cafea tare nu are efect. Dar mai ales am frica constanta nustiu de la ce provine stari de plans parca as tipa tate dar nustiu din ce motiv, slabiciuni si simt ca nu am aer statile astea se intampla zilnic fara sa am motiv as plange cat de mult si am frica constanta nustiu de ce. Ce ma deranjeaza e somnolenta adorm de fiecare data. Am si 2 fetite mici si mie frica pt ele sotul e plecat. Ce ma sfatuiti?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.10.2020
Buna ziua, puteti lua legatura cu mine online, accesand link-ul : https://emedical.centrul-provita.ro/ si facand o programare la mine. Putem discuta mai multe atunci, am nevoie de mai multe detalii.

29.09.2020
Bună seara.Doamna Dr o să vă rog frumos să mă ajutați cu un răspuns.Am un băiat de 29 de ani,diagnosticat cu Schizofrenie paranoică,el ia pensie de handicap si pentru capacitate de muncă.Rezultă că eu l-am luat cu mine in Spania unde urmează un tratament recuperator într-un centru pentru boli mentale,unde i se dă tratamentul corespunzător bolii.Acum vreau să stiu dacă el are revizie in România pentru pensia de handicap si capacitate de muncă,actele de aici din spania sunt valabile si in românia la revizuirea medicală?Mulțumesc anticipat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.09.2020
Buna seara, imi pare rau, nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare. Adresati-va comisiilor ce v-au eliberat primele acte, aici in Romania.

28.09.2020
Am o intrebare legata de Coeficientul de Inteligenta:Poate scadea la batranete?Si daca da,de ce?Si inca o intrebare:coeficientul de inteligenta determina intr o oarecare masura performanta profesionala si academica a celui evaluat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.09.2020
Buna ziua, atunci cand vorbim despre coeficient de inteligenta, ne referim la cele 2 componente ale inteligentei: cea non-verbala (inteligenta fluida, mostenita genetic) si cea verbala (inteligenta cristializata, castigata prin educatie). In ceea ce priveste scaderea sa odata cu varsta, studiile psihologice au aratat ca nteligenţa îşi atinge maximul în intervalul 25-29 de ani, apoi începe să intre în declin. După 25 de ani, „inteligenţa cristalizată” – cunoaşterea acumulată – stagnează; în timp ce „inteligenţa fluidă” – abilitatea de a rezolva noi probleme – începe să scadă. Viteza de gândire/procesare este chiar în cădere de la această vârstă încolo.Sigur, conteaza mult cum stimuleaza persoana respectiva, activitatea cerebrala. Potrivit lui Stuart Ritchie, cercetător la Universitatea din Edinburgh, IQ-ul nu setează neapărat limitele a ceea ce putem face, dar stabileşte un punct de plecare.Deci, in ceea ce priveste performanta profesionala si academica a celui evaluat, conteaza mult si cum va folosi respectiva persoana capacitatile pe care le are, cum si le va dezvolta...sau nu.

27.09.2020
Buna seara, se poate intampla ca o trauma din copilarie sa fie cauza unei depresii declansate la 28 de ani?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.09.2020
Buna ziua, da, se poate întampla ca o traumă din copilărie, să fie o parte a cauzei unei depresii declanşate la maturitate, în special dacă acea traumă a fost însoţită şi de o pierdere, o separare de cineva, ceva. Nu putem însă să dăm în acest caz un răspuns general, apelaţi cu încredere şi sinceritate la susţinerea unui psihoterapeut.

27.09.2020
Buna ziua. Cum poate scapa un tată de teamă că mama copilului ii va ascunde copilul după divort

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.09.2020
Buna ziua, este important sa se investigheze care sunt cauzele profunde ale acestor temeri. Va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

22.09.2020
Buna ziua, Ma confrunt cu o serie de trăiri/simțuri interioare. As dori sa știu dacă îmi puteți oferi explicații despre căscat (exceptând articolele de pe google). Atunci când o persoana casca experimentez diverse situații, depinde de ce gândește înainte de a face acest lucru: - mi se mișcă involuntar capul, gândirea este îngreunată/ încurcată in sensul de a face greșeli in Mom.in care lucrez sau doresc sa îmi exprim o idee. Doresc un răspuns direct. Știu ca ma puteți ajuta dacă doriți fără a-mi solicita alte investigații care sa amâne răspunsul Dvs. Am studiat, am citit, poate au mai experimentat si alte pers.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.09.2020
Buna ziua, imi pare rau, nu am un raspuns ...clar...fara alte investigatii...pentru intrebarea dvs.

18.09.2020
Sunt o persoana foarte rationala, nu-mi place sa ma mint. Faptul ca sunt atat de rational ma ajuta la servici, dar am ajuns sa despic prea mult firul si in viata de zi cu zi. Probabil din cauza aceasta nu prea am incredere in mine de multe ori, in ceea ce pot face cu adevarat sau in ceea ce simt. Ce as putea face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.09.2020
Încrederea în sine este un concept un pic mai complex , ce nu poate fi cuprins numai la nivel rational. Ca să vă fie mai usor, puteţi face, la început o distincţie între a avea încredere în sine versus a avea încredere în propriile abilităţi. Este mult mai realist din punct de vedere raţional, să ai încredere în abilităţile tale . A avea încredere în propriile abilităţi implică iarăşi trei lucruri: 1. a ştii ce poţi face şi ce nu poţi face 2. a fi pregătit să încerci să faci lucruri care sunt la limita abilităţilor tale 3. a încerca permanent să-ţi extinzi abilităţile Sugestii pentru dezvoltarea încrederii, am avea: • A face lucruri fără a considera că trebuie să reuşim întotdeauna şi a vedea greşelile ca şi oportunităţi de învăţare. Încrederea se dezvoltă în urma încercării mai degrabă decât în urma rezultatului unei acţiuni. • A evalua acţiunile şi performanţele noastre raportat la măsura în care ne ajută şi ne susţin scopurile stabilite şi nu în termeni de ce demonstrează acestea despre noi ca persoane. • A ne asuma riscuri calculate în ceea ce priveşte activităţi importante ca alegerea unei cariere, schimbarea locului de muncă, începerea unei noi relaţii. • A învăţa din experienţele noastre – încercăm ceva nou, analizăm ce a mers bine şi ce a mers rău şi încercăm să aflăm cum am putea să ne descurcăm mai bine, să ne îmbunătăţim abilităţile. Vă recomand să participaţi şi la nişte grupuri de autodezvoltare, sau workshop-uri de dezvoltare a inteligenţei emoţionale.

08.09.2020
Buna seara. Problema mea mare care ma macină este faptul ca ma enervez un doi, din orice și țip către cei din familie . Mai locuiesc și cu mama și ma enervez și pe ea, din diferite motive. Nu pot sa tac , sant fosrte vulnerabila, iubesc mult , sant o persoana foarte deschisă, atenta la detalii, foarte sensibilă. Am avut in familie tatăl care era bețiv, striga, o bătea pe mama , eu tot timpul ma băgăm și o apărăm. Poate ca am rămas cu sechele și de aceea sa fiu așa. Nu știu încotro sa merg, medic , psiholog.... cine ma poate ajuta ....

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.09.2020
Buna seara, apelati intai la un psiholog si el va va spune daca este nevoie si de un consult medical.

01.09.2020
Buna ziua Numele meu este Lixandru Nicusoara si am 31 de ani sunt căsătorită de 15 ani Si am o fata de 14 ani .imi mai doresc sa fac un copil . Dar cand ma gandesc si zic ca da vreau sa raman insarcinata .se pune o frica pe mine ma ia cu niste călduri si am o stare de neliniste si imi vine sa plâng intruna cred ca este ca un atac de panica .imi plac foarte mult copii si imi mai doresc .mentionez ca nu îmi este frică de naștere. Dar nu imi dau seama ce se intampla cu mine, dece am această frica pe mine .va multumesc frumos

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.09.2020
Buna seara,este foarte greu sa ne dam seama, fara o investigatie psihologica. Pot fi multe cauze in spatele acestei frici pe care se pare ca o resimtiti si corporal. Va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, sa parcurgeti impreuna cateva sedinte de psihoterapie. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

27.08.2020
Cum se manifesta, cum stii daca ai o stima de sine scazuta si ce se intampla daca ai o stima de sine scazuta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Persoanele cu o stima de sine scazuta…  sunt nemultumite de felul lor de a fi (“Nu sunt bun de nimic”, “Nu sunt in stare sa fac asta”, “Nu am nici o calitate”);  evita sa realizeze sau sa se implice in sarcini noi (“Nu voi fi in stare sa iau examenul”);  se simt neiubite si nevalorase (“Sunt antipatic”, “Nu ma place nimeni”, “Sunt plictisitor”); Problemele generate de stimă de sine scăzută sunt de exemplu:  probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate;  probleme de comportament – agresivitate;  scăderea performanţelor scolare – esec scolar, abandon scolar;  cresterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri;  implicarea in relaţii sexuale de risc;  imagine corporală negativă,  tulburări alimentare – anorexie, bulimie. Există teste psihologice care evalueză stima de sine şi există modalităţi pentru îmbunătăţirea ei.

26.08.2020
Buna ziua!!Ma confrunt cu o problema,care ma pune in niște situații foarte nasoale.Parintii mei sunt despărțiți de 11 ani.Tatal meu este la munca in străinătate,iar mama urmează sa se mute cu iubitul ei,cu care sta de 12 ani.Nu este asta problema!Problema este,ca mama și fratele meu,vor sa fiu sclavul lor,care nu are voie sa iasă cu prietenii,care trebuie sa stea doar in casa și sa facă curățenie și sa învețe.Imi este foarte greu sa ma exprim,deoarece nu îmi spun problemele nimănui,pentru ca de sunt o persoana introvertită.Dar mai nou am ajuns sa fiu disperat și încerc sa ma deschid.Am încercat fata de mama,dar a reacționat într-un mod foarte nesăbuit la care nu ma așteptam.Speram,ca ma puteți ajuta cu un sfat sau ceva .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Buna seara, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

10.08.2020
Buna ziua, va rog sa imi spuneti daca Evaluare nivel stres il puteti sustine in limba engleza sau germana. Multumesc frumos, Luca Anca. 0722689257

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.08.2020
Buna ziua, nu, nu pot, chestionarele sunt etalonate pentru vorbitori de limba romana.

03.08.2020
Buna seara! As avea cateva intrebari pt dvs deoarece vreau neaparat o parere avizata. In primul rand vreau sa mentionez ca am hipotiroidism, am intrerupt tratamentul, dar l am reluat recent. Ma numesc Maria si am 25 de ani. Ideea este ca timp de 8 ani de zile eu am avut o relatie toxica, violenta, in care am fost abuzata emotional si fizic. Recent, am reusit sa scap din aceasta relatie, mai exact de 3 luni de zile si simt ca o iau putin la vale. in prima luna, nu am avut nimic, dar apoi au inceput sa apara niste probleme. Mai exact, ma simt foarte panicoasa, nu gasesc nimic care sa ma satisfaca emotional, simt ca nimic din ceea ce fac si traiesc nu este pt mine. Am avut atacuri de panica, in care mi a crescut pulsul destul de mult. Incerc sa controlez, dar uneori ma depaseste avalansa de emotii pe care o am. Gandurile mele sunt in general negative, si nu am in cap decat moarte si frica de moarte. Am uneori sentimente de depersonalizare si anxietate. Simt ca ma detasez de realitate si asta imi creaza panica. In trecut am mai fost la un psihiatru care mi a pus diagnosticul de tulburare anxio-depresiva si mi a dat ca tratament doua tipuri de pastile. Una dintre denumiri nu mi o amintesc, dar cealalta sigur a fost cypralex. Intrebarea mea pt dvs este ce as putea face in privinta asta? tratatmentul pt hipotiroidism l am reluat de 10 zile, iar starile mele parca nu mai sunt asa de intense, dar tot sunt prezente. Am primit ca sfat sa incerc sa ma autocontrolez. Am nevoie de psihiatru din nou, implicit de tratament? Sau totul depinde de mine si de abordarea mea asupra vietii? Va multumesc din suflet.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.08.2020
Buna seara, cel mai in masura sa va spuna daca aveti nevoie de tratament psihiatric, este un medic psihiatru. Totusi, va sfatuiesc, ca in paralel cu tratamentul psihitric, sa parcurgeti si cateva sedinte de psihoterapie.

26.07.2020
Buna ziua! Ma numesc roxana . Sunt mama z 2 baieti iar cel mic are 13 ani. Baiatul meu este sufocant , este obsedat de iubire ,sa ma iubeasca sa ma pupe toata ziua ajunge sa te oboseasca f tare daca vb cu el se victimizeaza ca nu l iubesc . El nu accepta un refuz sau o povata se transforma in victima,are glume proaste, se plictisrste mereu, in casa este un terorist iar in societate la scoala este un cavaler.ca rog din suflet sa mi raspundeti.va multumesc foarte mult

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.07.2020
Buna ziua, mergeti cu baiatul la o evaluare psihologica, vi se va spune apoi ce pasi trebuie sa urmati.

23.07.2020
Buna ziua. Ma numesc Carmen, am 56 de ani. Sunt casatorita si ambii avem cate un copil din casatoria anterioare. Fiul meu are 34 de ani, fiica sotului are 31 de ani, 3 copii si un divort in curs. Sunt 16 ani de cand ne cunoastem. Fiul meu, Marcel il priveste pe sotul meu ca figura paterna care lui I-a lipsit de la varsta de 3 ani. Au o relatie foarte buna. Sara, fiica sotului, este rebela traieste cu mama ei si cei 3 copii. De la bun inceput a refuzat prezenta mea(precizez, parintii erau divorati cand eu l-am cunoscut pe tatal ei). A refuzat o legatura, macar telefonica cu tatal ei. 11 ani in urma a plecat in Perù. S-a maritat cu un Peruvian si au 3 copii(10,9,7 ani). De noi a avut nevoie din punct de vedere material si are Inca. Eu sunt cea care ma implic sa nu lipseasca micutilor nimic, nici nu-i cunosc. La noi nu a vrut sa vina in vizita deoarece eu sunt romana ei sunt italieni. (traim in Milano, fiica sotului la Roma). Acum si-a adus aminte ca, are un tata si vrea sa vina la noi pt ceva timp. C'è ma serie faptul ca, ea ma refuza pe mine si sotul meu este la mijloc. Nu stiu ce sa fac, cum sa ma comport. Aveti o sugestie pt mine? Va multumesc, Carmen.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.07.2020
Buna ziua, imi pare rau nu va pot da o sugestie, nu am destule date despre dinamica relatiilor din familia dvs. Cereti ajutorul unui psihoterapeut si mergeti impreuna cu sotul la cateva sedinte de terapie de cuplu. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul; https://emedical.centrul-provita.ro/

19.07.2020
Am o neliniște,o agitație în corp am fost la toti medicii făcând controale până am ajuns la o dr psihiatru.Mi-a dat coaxil de 2 ori pe zi si anxiar la nevoie .am luat cate o juma de pastila de 3 ori pe zi dar vad k de la un timp iar au început agitatiile. Timp de o săpt am fost bn.Iau tratament de 10 zile.I întrebarea mea este pot mări doza de anxiar sau să iau altceva pt liniștite.Ajutati-ma ! Nu mai stiu ce sa fac

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.07.2020
Buna seara, mergeti din nou la medicul psihiatru, numai el va poate modifica tratamentul.

13.07.2020
Buna seara. Îmi este destul de greu sa vorbesc despre asta cu cineva sau sa cer ajutorul unui specialist... de aproximativ 2 ani sufăr de depresie și anxietate și simt frica in orice, fata de orice, indiferent ce urmează sa fac fie ca merg pana la magazin sau ies sa ma plimb simt frica. Cum pot scapă din aceasta situație?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.07.2020
Buna seara, cereti ajutorul unui medic psihitriatic, va va spune ce pasi ar fi bine sa urmati.

12.07.2020
Cum putem stii cat de potrivit esti pentru o anumită profesie sau pentru un anumit post?Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Buna seara, se poate face o testare psihologică, în urma căreia se pot vedea aptitudinile pe care le aveți, sau ce abilități sunt mai dezvoltate. Profilul psihologic obținut, poate fi "suprapus" pe profilul unei anumite profesii sau peste cerințele standard ale unei anumite funcții. În acest fel, veți afla dacă şi ce anume mai trebuie dezvoltat sau în ce poziție v-ați simți cel mai bine, conform profilului dumneavoastră de personalitate.

10.07.2020
Sărumana! Ma numesc Cristina am 28 de ani sunt căsătorită de aproape 2 ani, lucrez la un magazin alimentar am tot ce vreau mașină casa loc de munca un copil îmi mai trebuie dar e cam greu, poate și de asta e și starea mea de ceva vreme ma simt asa încărcată emoțional îmi vine sa plâng oftez eram o persoana vesela glumeata tot timpul cu zâmbetul pe buze acum îs trista nu pot sa îmi dau seama de ce sunt asa. Ma scuzați dacă va deranjez dar nu prea am cu cine vorbi sa ma descarc eu lucrez 2 schimburi de exemplu când sunt de dimineață e mai bine ca lucrez pana la 3 după vine și soțul de la munca caut tot timpul sa ieșim din casa mergem la magazin la părinți în parc, în schimb când lucrez după amiaza am asa o stare de neliniște ma vad singura în casa de dimineață până la 2 mai fac curat mâncare. Ce as putea face sa nu ma mai simt asa încărcată. Va mulțumesc pt timpul acordat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Buna seara, este greu sa va ajut eu in acest spatiu, de intreba si raspunsuri. Va sfatuiesc sa mergeti la cateva sedinte de psihoterapie. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

09.07.2020
Buna seara..In urma cu ceva timp,am.avut o despartire..a doua deceptie din viata mea..tin sa mentionez ca am 32 de ani..A fost o dezamagire foarte mare pentru mine..mai ales ca motivul despartirii..a fost infidelitatea...el a m a inselat a si lasat alta femeie gravida..Acum pur si simplu nu ma mai regasesc..Ma desconsider..Nici inainte nu aveam f multa incredere in mine..dar acum..sunt distrusa emotional..absolut deloc nu mai sunt multumita de mine..am si complexe multe..acum parca toate s au accentuat..Imi este f greu..si sigur am o depresie mare..Am avut chiar si momente cand nu am vrut sa mai traiesc..Ce pot face..ca simt ca viata mea nu mai are rost..Fara el..ma simt goala..Cum sa imi revin din nou...Astept un raspuns..Multumesc...

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Buna seara, pentru a va reveni aveti nevoie de ajutorul unui pdihoterapeut, veti putea parcurge astfel un travaliu de vindecare mai profund. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

07.07.2020
Buna ziua. Am aproape 53 de ani. Sunt căsătorită si locuim cu mama mea. Are 82 de ani și ne face viața un calvar. La amândoi dar în special soțului meu. Eu sunt la mijloc. Nu mai stiu cum sa ma port cu ea si cum sa o mai dau. Niciodată nu e mulțumită, are mania persecuției si e foarte suparacioasa. Probleme e ca nici eu nu mai sunt tânără și imi ies din pepeni. Parca as avea un copil razgâiat. As dori un sfat. Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.07.2020
Buna ziua, mergeti cu mama dvs. la un consult psihiatric, iar medicul va va spune ce sa faceti in continuare.

05.07.2020
Buna seara, de ce unele persoane se streseaza mai putin si altele mai mult?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.07.2020
Buna ziua, gândurile negative sau schemele cognitive distorsionate, sunt cele ce se manifestă la apariţia unui factor stresor, şi pot acţiona ca un factor de declanşare, amplificare sau susţinere a altor simptome. Aceste scheme cognitive distorsionate apar pe fondul conflictelor manifeste sau mocnite, dintre angajaţi şi angajator, în general datorită suprasolicitării, datorită presiunii de a se munci mai mult pe o bază salarială mică, de exemplu, unii oameni se stresează mai uşor, datorită personalităţii lor de bază. Sunt cei ce muncesc zi şi noapte fără să se odihnească, fără să-şi acorde timp de relaxare, fără concedii, şi atunci pentru ei orice mic "eşec" devine o catastrofă şi totul se amplifică, deoarece sacrifică foarte mult din nevoile personale. Alţii au o imagine negativă despre ei datorită traumelor psihice din copilărie, iar o a treia categorie văd totul în culori sumbre pentru că nu pot face faţă aşteptărilor exagerate, iraţionale pe care le au managerii faţă de ei.

28.06.2020
Nu pot vorbi cu mama, e mereu nervoasa, nu ma asculta de loc când ii zic ceva, eu mereu pic de vină pt tot ce fac chiar dacă fac bine, eu nu ma pot apropia de mama pt ca mereu țipă la mine și mereu deviază de la subiect și gata sa enervat nu pot vorbi absolut nimic cu ea , Ce sa fac, cum sa ma apropi de ea cum???

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.06.2020
Buna seara, incercati sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a vedea care este de fapt dinamica acestei relatii. Putei face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

26.06.2020
Am fost prezenta in ultimele saptamani si ultimele clipe ale mamei mele care a decedat in urma cu un an si jumatate , bolnava fiind de cancer. Neputinta de a o ajuta in acele ultime clipe, de a o alina cumva, de a indrazni sa ii vorbesc deschis, de a-i impartasi cat de mult o iubesc( intoteauna am avut acest handicap de a spune te iubesc, de a sti sa multumesc cuiva, de a cere iertare) . M-au marcat acele ultime clipe cand vezi ca inaintea mortii esti singur, nu ai nici un ajutor, poate nici nu mai esti constient de ce se intampla in jurul tau si vezi doar ce e "dincolo". Doamne, ce e dincolo????!!! Citesti groaza, citesti frica si neputinta in priviri, poate nu ti-ai iertat tot ce ai facut in viata si acum e prea tarziu...Nu stiu... Realitatea crunta este ca nu stii ce te asteapta, .Cred in Dumnezeu si vreau sa cred ca toti vom fi iertati pentru marile sau micile si nenumaratele npastre pacate! Vreau sa cred in iertarea divina!MMerg in fiecare zi, sau aproape zilnic la mormantul mamei sa ii aprind o lumanare , sa ii tamai mormantul, este ceva , nu ca o obligatie , ci ca o datorie ce o am pentru sufletul ei, pentru pacatele ei poate nemarturisite, cine stie! SIMT CA FAC ASTE PENTRU EA SI ATUNCI CAND MA ROG, INTAI MA ROG PENTRU SUFLETUL PARINTILOR MEI, A-L FRATILOR MEI SI A TUTUROR CELOR ADORMITI! Exista o legatura nevazuta inca intre mine si mama mea, care cand traia imi spunea ca la nasterea mea , nascuta de 7 luni acasa, la tara, moasa , incurajand-o ca nu o sa mor ( aveam 1000 gr,)ii spunea i ca de mine o sa aiba parte la batranete,si mai apoi , maritata fiind, mama vaduva de tanara, imi spunea ca noaptea cand doarme, de multe ori ma simte langa ea aievea. Cred si acum ca, cumva imi duce lipsa, acolo unde este, poate de-asta ma duc zilnic la ea la mormant cu lumanare, sa ma simta ca sunt langa ea, ca ma rog pentru ea si ea sa se roage pentru noi, cei ramasi aici. Da, nu stiu daca am o problema sau nu, sau e doar dorul imens ce a ramas in urma ei, ai mei, ii simt, cred ca am o problema. Oare chiar am?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.06.2020
Buna ziua, problema este destul de complexa, apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti facde asta si online, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

24.06.2020
Buna ziua, am 17 ani si imi este foarte frica de moarte. Problema asta o am de 2-3 săptămâni si nu reușesc sa o scot din cap, sau cel puțin sa nu ma mai gândesc asa mult la ea. Gandul ca o sa ii pierd pe cei din jurul meu (frate, mama, tata) ma înfioară. Va rog sa ma ajutați, nu mai am somn noaptea, imi vine tot timpul sa plâng. Părinții mei nu stiu nimic si nu doresc sa afle, deoarece au destule probleme pe cap si nu vreau sa le încarc si eu capul cu toate prostiile mele.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.06.2020
Buna ziua, te sfatuiesc sa apelezi la ajutorul unui psihoterapeut si sa ceri sfatul parintilor tai. Oricat ar fi de ocupati, cu siguranta s-ar supara mai tare dac le-ai ascunde acest subiect. Poti apela si la psihologii clinicii noastre, accesand link-ul> https://emedical.centrul-provita.ro/

19.06.2020
Buna seara, am 43 de ani si am stat 20 de ani in Canada. Am fost acolo timp de 3 ani la sedinte de psihoterapie, o data la 2 saptamani, pentru niste probleme pe care le aveam in relatia cu parinti. Am invatat multe tehnici de relaxare si autocontrol, dar tot mai am probleme atunci cand relationez cu unul din parinti. Am invatat sa-mi schimb atitudinea, dar simt ca nu s-au rezlovat problemele in interior. De ce nu se vad progrese clare dupa atata timp si ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.06.2020
Este greu să vă spun de ce nu se văd progrese, fără să avem o discuţie faţă în faţă. Una din regulile principale ale psihoterapiei este că trebuie să se facă în limba maternă şi a psihologului şi a clientului. Ȋn cazul unui consult psihiatric nu se impune această regulă, dar in psihoterapie trebuie respectată pentru că se lucrează uneori foarte profund. De exemplu, am avut la terapie un domn irakian. Era de mulţi ani în Romảnia, vorbea foarte bine limba romảnă şi se afla intr-un moment de criză atunci cảnd a venit, aşa încảt nu puteam să-l refuz. Totul a mers foarte bine, pảnă cảnd am început să lucrăm o traumă din copilarie. Atunci cảnd am accesat acel moment, domnul a început să-mi vorbeasca in arabă. Era perfect conştient, nu era o stare de hipnoza sau altceva, pur şi simplu se uita la mine şi îmi povestea totul in arabă. Dupa ce a depăşit momentul, mi-a spus că îşi dădea seama ce face, dar nu putea altfel, emoţiile erau prea puternice. Deci este posibil ca bariera de limbă să nu fi permis un lucru prea profund. Pe de altă parte, tehnicile de autocontrol se adreseaza mai mult minţii, deci nu vor rezolva o problema afectivă. Vă arată cum să vă gestionaţi emoţiile, dar nu v spun...de ce trăiţi acele emoţii, acele stări. Vă recomand să mergeti la cảteva sedinţe de terapie, aici in ţară.

19.06.2020
Bună ziua! Am 52 de ani. În apartamentul de sub noi, la bloc, de acum 17 ani încă, se puneau manele la volum maxim de către o fată, care, la acea vreme, avea 13 ani (un copil crescut ciudat, care era închis in casă ca sa nu fugă, care nu s-a mai dus la școală și care, adult fiind, a făcut și doi ani de pușcărie). Am încercat toate metodele: de la rugăminți civilizate către mamă (care m- a asigurat că se va rezolva), până la chemat poliția. Absolut nimic nu a funcționat. Au trecut ani, am încercat să ignor, câteodată era mai bine .... În timp, lucrurile s-au mai potolit, dar, de fiecare data când se aude muzică de sub noi, mult mai încet decât în trecut, o iau razna , mi se pune un nod în gât, nu mai pot respira, inima îmi bate foarte tare. Unica soluţie mi s-a părut că ar fi să ne mutăm la casa, așa că acum un an am cumparat o locuinta intr-un duplex. Din păcate, izolaţia fonică nu este grozavă si, ocazional, îmi aud vecinii din cealaltă jumătate a duplexului. Niciunul dintre membrii familiei mele nu are această problemă, niciunul nu aude nimic, doar eu. Dorinţa mea este să schimb din nou locuinţa, ceea ce produce o mare nemulţumire în familie. Credeţi că mă puteţi ajuta să accept zgomotele vecinilor și să ajung să le ignor? Vă mulțumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.06.2020
Buna ziua, incercati sa parcurgeti cateva sedinte de terapie. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul : https://emedical.centrul-provita.ro/

17.06.2020
Buna seara ,am un diagnostic de tulburare de personalitate din 2016 ,anul acesta mai exact 16.06.2020 am fost la un control iar dr psihiatru mia spus ca tulburarea de personalitate nu aparține arelaului psihiatrie si totusi diagnosticul a rămas aceleași fără ami prescrie vrun tratament medicamentos sau vro alta terapie . Va rog sa îmi răspundeți ce as putea face deoarece în urma acestui diagnostic mi sa reținut permisul auto .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.06.2020
@19.06.2020 Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati si la un alt medic psihiatru.

17.06.2020
Buna ziua am si eu nevoie de o indrumare sau un sfat ca simt ca o iau razna. Sotul meu de vreo 4 zile cred ca doarme 2 ore noapte in rest se foieste in casa spune ca aude voci si ca stie sigur ca e urmarit invlusiv in casa cu camere (ceea ce e absurd ) si ca cineva il drogheaza ( ca sa il FAC sa inteleaga ca nu e asa am facut azi si test de drog asteptam raspunsul ). Acum intrebarea mea e unde sa apelez la genul asta de starti ? Psiholog psihiatru? Ar trebuii internat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.06.2020
Buna seara, adresati- va unui medic psihiatru.

12.06.2020
Buna, de cateva zile ma confrunt cu o problema care nu-mi da pace. Ma simt de parca o parte din creierul meu doarme, am impresia ca nimic nu e real in jurul meu si ca nu-mi revin. Nu mai pot dormi noaptea, cum atipesc ma trezesc panicata ca nu mai primesc aer..nu stiu ce am si ce sa fac. Am senzatia ca o sa innebunesc si ca nu va trece.. am citit undeva de tulburare de derealizare si m-a speriat, asa voi trai de acum incolo? Cu sentimentul permanent ca traiesc intr-un vis? Va rog dati-mi niste sfaturi ce as putea sa fac

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.06.2020
Buna dimineata, apelati la un medic psihiatru.

12.06.2020
Buna ziua, ce inseamna de fapt stres ocupational, si care sunt cauzele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.06.2020
Buna seara, de fiecare dată când o persoană se confruntă cu o schimbare (inclusiv pozitivă, vacanță, nuntă, etc.), se produce un stres. Stresul reprezintă deci, o reacţie a organismului care caută să se adapteze noilor condiţii. Se poate să fie declanşat un astfel de stres creat de propriile scenarii raţionale, sau de un context situaţional existent la lucru. Când stresul este determinat de solicitările şi exigenţele profesionale ale locului de munca vorbim de STRES OCUPAȚIONAL sau PROFESIONAL. Există mai mulţi factori generatori: a. factori intrinseci muncii desfăşurate b. factori legați de rolul în organizaţie c. factori determinaţi de relaţiile de muncă d. factori vizând dezvoltarea carierei e. factori vizând structura şi climatul organizației

11.06.2020
Sărut-mâna doamna doctor psiholog! Muşat Cristian Mihai mă numesc,şi am 20 de ani. Din cauza unor evenimente neplăcute din liceu,menționez că acum sunt anul 1 la facultate,am avut nişte evenimente neplăcute pe care eu le-am pus pe seama anxietății. Ca şi simptome: puls accelerat,lipsă de aer sai nevoia de mai mult aer,dureri uşoare în piept,puțină amețeală. Aş vrea să vă întreb dacă există o relație dintre psihic şi celelalte organe, şi dacă pe viitor aceste stări anxioase îmi vor afecta grav sau moderat inima.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.06.2020
Buna seara, da exista o relatie intre psihic si toate organele corpului nostru. Nerezolvarea problemelor psihologice poate determina in timp, afectarea unor diferite organe. Este ceea ce se numeste “somatizare” . Cel mai bine ar fi sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a gasi cauza si a rezolva acele probleme.

09.06.2020
Buna seara.Problema mea o voi povesti cat de scurt pot.Sunt fata,am 28 de ani.In familia mea sora,fratele si tatal meu au afectiuni pe fond psihic si urmeaza tratamente medicamentoase.Eu am avut momente multe din aceasta cauza de teama sa nu imi pierd mintile,cu pofta de mancare stau rau,nu prea pot sa mananc cum trebuie,dar care este situatia grava in care am ajuns.Cand frateîe meu s-a imbolnavit si avea si usoara psihoza,a spus ca ii vine sa faca sex cu fete.El fiind ca fire asa introvertit timid in aceste lucruri si era agitat,eu am avut un soc,nu ma asteptam sa pateasca asa.Si in timp am ramas cu o teama sa nu patesc si eu asa.In timp fiindca nu prea iesea nici el si nici eu din casa prea mult,ne-am imprietenit,adica nu ma refer la altceva,doar ca gaseam subiecte de discutii,radeam mult,el se odihnea in camera si la un moment dat am avut un gand de incest dupa care au aparut niste senzatii ca excitarea,si stiind ca acest lucru este un pacat indiferent de ce ar zice oricine,zilnic zilnic,ori ma rugam ca sa scap,apoi afland ca este posibil sa fie un simptom al tulburarii obsesive,acesta cu incestul,mi-am impus foarte tare sa ignor,sa opun rezistenta oricaror stari de excitabilitate in dreptul fratelui meu.Si cu chiu cu vai zic eu ca am reusit.Rezultatul a fost ca nu mai simteam pentru el excitarea de dinainte,si am continuat sa ne intelegem foarte bine,dar cred ca si faptul acesta a condus la ce avea sa urmeze.Dupa un timp,dupa ce cat de cat mi-am revenit,mergeam cu mama si cu el pe strada si aveam totusi o stare rea a sufletului,ca o anxietate sau depresie.Si mergand asa cred ca mi-a venit ori un gand,ori m-a,atras direct o femeie din fata noastra.Am luat-o de la capat,dar de data aceasta oribil,fiindca oricine ar zice acestea sunt pacate mentionate si in Biblie,ce nu e bine deloc sa le facem.Mi-am zis sa uit acest moment,poate ca daca adorm uit si imi revin,dar nu a fost asa ,a fost tot mai rau Am mers si a doua zi afara si parca aveam senzatia ca ceva o sa se intample si cand ma uit,din intamplare dau ochi in ochi cu o vanzatoare de incaltaminte,si am avut asa ca o tresarire,si imediat mi-am retras privirea si de atunci am incercat cat am putut sa nu ma mai uit la fete,femei mergeam mai mult cu privirea in alta parte,dar tot nu reuseam,incepuse parca sa imi placa si mirosul de parfum al unora si la inceput incercam sa tin si respiratia sa nu il mai simt.Toate astea povestite au inceput cam acum 2-3ani,nu mai stiu exact.Ca si istoric medical am fost odata la urgente in urma unor conflicte mari cu tata,ajunsesem sa nu mai pot respira,vomam,uneori imi venea sa vomit si nu puteam,plus ca simteam ca imi pierd mintile.La urgente mi-au prescris tratament cam o luna cu anxiar,am inceput sa mananc mai bine,dispozitia s-a imbunatatit chiar daca nu complet.Asta cu anxiarul a fost inainte de a simti ca devin pe invers.Acum situatia sta asa,fiindca incercand sa evit sa vad femei,fete,sa le ascult,etc,orice m-ar fi putut atrage la ele,pana si pe internet am avut o perioada lunga de timp in care nu mai ascultam muzica cu femei,fete,incercam sa nu ma uit la videouri ce le includeau.Cel mai mult ma uitam la barbati,baieti,dar ei nu ma mai atrageau nici afara nici la tableta,ci ii urmaream de placere,reîaxare si evitare a fetelor,femeiîor.Cand am vazut ca nu prea mai simt nimic pt.barbati,nici o atractie,toti mi se par uneori ca fratele meu,am zis ca poate am gresit evitand fetele,si am incercat invers acum,am inceput sa ma mai uit cat de des la femei ,fete si chiar daca simteam ceva sa incerc sa ma opun,adica cum am facut cu fratele meu,am incercat sa ascult chiar si muzica cantata de ele si am incercat sa ignor orice imi vine in timp ce vad si ascult.dar nu am reusit,nu stiu ce sa fac,cu toate ca am devenit parca si usor indiferenta la situatia aceasta,ceea ce nu imi place,imi doresc sa imi revin sa nu pacatuiesc,fiindca atunci m-am ratat.La inceputuî acestei probleme pana si de batrane sau de fetite mici am fost atrasa,chiar si de vecinele din bloc.Mai nou ma simt de parca as fi baiat,asta mai recent.Si inainte eram cam baietoasa la tinuta,la unele miscari,dar nu mi-am dorit sa ajung asa.Am citit pe internet ca o posibilitate ar fi sa fie tulburare obbsesiv compulsiva,darin momentul acesta nimic parca nu ma mai convinge ca nu sunt cum ma simt,simt chiar si vocea ca este de baiat.Si cand imi vad hainele.De exemplu,zilele acestea am fost cu mama intr-un magazin de haine si direct am avut asa o senzatie ciudata un gand ca ma uit la haine de dama,dar nu le mai prefer.Nu stiu ce sa mai fac.Azi am fost la psihiatrie si m-a intrebat daca am avut o prietena sau prieten,intrebarea nu mi-a picat bine,fiindca cu toate ca ma simt inclestata in aceste stari si senzatii nu pot accepta sa pacatuiesc.Din amintiri mi-aduc aminte ca mi-a placut de cineva de la biserica barbat,eu eram mai mica,6ani cam asa si in general barbatii frumosi imi placeau,apoi la generala mi-a placut de un coleg care ma placea,dar si de doi profesori tineri,apoi la liceu imi placea un baiat care in prima zi de liceu ne fiind atenti ne-am ciocnit unul de altul si mi-a zis scuze,m intors capul sa vad cine era si de atunci pe tot parcursul liceului ne priveam,ne placeam.Dar acum chiar scriind lucrurile astea le scriu parca fara suflet fiindca ce a fost nu mai e si chiar ma gandesc daca am simtit vreodata ceva sau doar imi placea cum ma priveau,nici nu stiu ce sa mai zic...sunt ca intr-un cosmar din care nu gasesc dorinta suficienta si putere sa ies.Am fost la psihiatrie si mi-a dat anxiar si a zis ca si daca se intampla sa mi se schimbe orientarea nu e o mare nenorocire,eu nu consider asa,fiindca Biblia ne invata altceva.Eu incercand sa vorbesc cudoamna psihiatru vocea imi era ragusita ingrosata,ma gandeam ca o fi de la nesomn,daca eu din cauza gndurilor ca raman asa nu pot sa dorm,dar doamna a spus imediat sa fac control la endocrinologie sa nu fie de la glanda cu vocea .Dvs.ce credeti ar fi sanse de a scapa de aceste probleme,sa fie oare de la glanda starile mele?Astept raspund,multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.06.2020
Buna ziua, nu va pot raspunde la intrebare fara sa avem cateva intalniri individuale. Puteti sa faceti o programare la noi la clinica, folosind link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

02.06.2020
Buna ziua, Sotul meu ia urmatoarele medicamente: Abilify, Depakene si Serlift. Influenteaza aceste medicamente daca dorim sa facem un copil? Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.06.2020
Buna ziua, nu va pot raspunde eu la intrebare, adresati-va medicului dvs. de familie.

26.05.2020
Buna seara,sunt diagnosticata cu depresie si anxietate..fac tratament cu cipralex si anxiar..m am simtit binisor,dar de vreo luna de zile mi e din ce in ce mai rau...stari dd oboseala ,de moleseala,ameteli ,o apasare in piept..stari proaste permanente,si mai nou,mi e frica sa plec singura de acasa..nu mai suport..simt ca cedez zi de zi ..nu stiu ce sa mai fac

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.05.2020
Buna ziua, adresati-va unui medic psihiatric.

22.05.2020
Buna ziua am probleme cu somnu,sunt zile în care nu dorm deloc am incercat diferite medicamente de liniștire si somn dar nu m-a ajutat deloc am incercat cu vin seara un pahar si uneori nici cu vin nu pot sa adorm ma puteti ajuta cu un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.05.2020
Buna ziua, nu va pot da un raspuns general, apelati la ajutorul unui medic psihiatric.

21.05.2020
Buna ziua,am ramas cu o trauma emotionala de cand am pierdut-o pe mama..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.05.2020
Buna seara, este neaparat nevoie sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Iata cateva link-uri pt consultatii online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

19.05.2020
Buna ziua, Ma numesc Cristina, sunt căsătorită, am un baietel de 4 ani si inca unul care trebuie sa se nască in Septembrie. Sotul meu este un om deosebit insa are o problema. Cu ceva ani in urma am descoperit-o....de multe ori am considerat ca nu este grav, sau cand se discuta despre...reușea sa aduca argumente bune si lasam lucrurile asa. Are obsesia cumpărăturilor si cea de a aduna pe langa el lucruri inutile. Am obosit, ma simt epuizata si frustrata de fiecare data cand lista de cumparaturi este completată de lucruri pe care le aveam deja. Avem o gramada de lucruri adunate prin toata casa, incerc sa le ascund sa nu ma “lovesc” de ele, dar simt ca ma copleșesc si nu mai rezist. Si sunt lucruri inutile, asta ma frustreaza cel mai tare. Daca a cumpărat o boxa...a mai cumpărat 3 ca erau la oferta. Am rame foto pe dulap, pe noptiera, sub pat, pe dupa canapea si ieri a mai cumpărat doua (pt ca i-au placut). Sunt niste exemple minore...as mai avea o gramada. Oriunde arunc privirea in casa incep sa ma enervez, strâng din dinti, uneori plang, alteori ma iau de el. Are momente scurte in care recunoaște ca aduna prea multe si cheltuie inutil...dar de cele mai multe ori eu exagerez si nu apreciez ce sacrificii face ca sa avem de toate...si culmea...am nevoie de asa putine ca sa fiu fericita incat nici nu observa. As vrea sa-l ajut, dar nu recunoaște ca are o problema. Si nu stiu ce sa fac...am incercat si discutii cu calm si discutii la nervi... cu exemple dar tot in pierdere sunt(are un talent extraordinar sa-mi aduca argumente). Raman cu frustrarea si dorința de a ceda, pt ca nu ma pot odihni, nu ma pot simti bine in propria casa si nu stiu incotro sa o apuc. Singura varianta de a ma ajuta pe mine e sa-l ajut pe el. Dar nu stiu cum sa fac asta!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.05.2020
Buna seara, nu puteti sa-l ajutati dvs. pe sotul dvs. Este nevoie sa apelati la cineva din afara, neutru, este nevoie sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, care, impreuna cu sotul dvs., sa gaseasca cauzele ce se afla in spatele acestui comportament.

19.05.2020
Buna ziua, am si eu o problema, nu reusesc sa ma relaxez, tot timpul trebuie sa fac cate ceva, poate chiar doua trei lucruri deodata. Nu pot sta locului, imi caut treburi tot impul ! Ma simt vinovata daca stau ! Am 37 de ani.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.05.2020
Buna ziua, pot fi multe cauze in spatele comportamentului dvs., Apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a le gasi impreuna. Iata cateva link-uri pt terapie online? https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

15.05.2020
Cum pot scapa de vocea interioară ce vorbește urât despre Credință

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.05.2020
Buna ziua, va recomamnd sa apelati la ajutorul unui medic psihiatru.

09.05.2020
Buna cand ma enervez sparg obiecte din casa si imi vine sa imi fac mie rau si sa bat oamenii.Un sfst va rog

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.05.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Iata cateva link-uri: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

22.04.2020
Buna ziua. ..am o problema o decizie care trebuie sa o iau si nu stiu cum sa fac. Sunt in italia de 8ani cu toata familia .anu asta vroiam sa ma intorc in Romania de tot. Aici avem de toate adica suntem bine nu avem probleme cu banii cu casa ori altele. Dar am 2copii mai mici de 6 si 10ani care stau numai pe telefon. Stam la bloc intr-un oras. In Romania am casa la tara. .imi este teama ca voi regreta daca ma intorc. Nu stiu cum sa fac. Va rog sa imi dati un sfat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.04.2020
Buna ziua, imi pare rau, este o decizie pe care trebuie sa o luati dvs. Va propun urmatorul exercitiu- Inchidetii ochii, respirati profund, si imaginati-va ca au trecut inca 3 ani, de cand stati in Italia, in conditiile in care sunteti acum. Ce simtiti? Apoi imaginati-va ca v-ati intoarce in Romania anul acesta. Ce simtiti? Este important sa fiti sincer cu dvs.

10.04.2020
Buna ziua, mi-am pierdut gustul de circa 6 luni si jumatate . Nu mai simt un gust si am mereu in gura un gust acid metallic . Credeti ca ar putea fi ceva pe partea psihologica? Va multumesc Mioara Rosu

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.04.2020
Buna seara, nu pot sa-mi dau seama, adresati-va intai medicului dvs. de familie.

07.04.2020
buna ziua, am fost bolnava 2 saptamani cu diaree, greata, frisoane, stare generala foarte rea, sunt supraponderala si am mancat foarte putin in aceasta perioada toate simptomele de mai sus au trecut in schimb am ramas cu o agitatie generala, imi tremura mainile, nu pot dormi, am palpitatii, vedere afectata, deficit de atentie doamna doctor de familie mi-a recomandat sa consult un psiholog ca poate fi o stare de anxietate as dori parerea dumneavostra multumesc mult

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.04.2020
Da, cel mai bine este sa apelati la ajutoarul unui psihoterapeut. Iata aici cateva link=uri pt terapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

07.04.2020
Ma numesc Ion Vasile, am 57 ani, sint pensionat medical, am absolvit ASE Bucuresti si sint din Slobozia Ialomita. Am o fata de 27 de ani, a absolvit Facultatea de Litere, masterul de Lingvostica, momentan este in anul 3 la doctoratul de Lingvistica si este profesor de limba romana la liceu si gimnaziu, s-a despartit de prietenul ei si are o stare de nervozitate, de neliniste, de vinovatie, etc. Trebuie sa faca o terapie psihologica ? Va rog sa-mi raspundeti !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.04.2020
Buna ziua,da ar fi bine sa apeleze la sustinerea unui psihoterapeut. Iata cateva link=uri pentru terapie online> https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

01.04.2020
Mi-am dereglat somnul. Dorm ziua ( uneori adorm și la ora 10 dimineața) și mă trezesc seara pe la 20:00-21:00. Fac sport de 3 ori pe săptămână, am o dieta cât de cât echilibrată, beau aproape 2 litri de apa pe zi. Nu mă simt bine cu programul acesta de somn... Am incercat sa stau o zi întreagă trează ca sa adorm seara dar am adormit fara sa îmi dau seama stand în fund. Nu știu ce să mai fac, simt că înnebunesc din cauza asta. Simt cum cad într-o depresie ușor ușor din cauza asta.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.04.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Aveti aici cateva link-uri pentru terapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

01.04.2020
Buna ziua. Iubitul meu a suferit de despresie mai demult si ia o injecție o data la 6 luni. Nu stiu ce injecție ia. As vreau sa stiu daca asta înseamnă ca e si schizofrenic. Înseamnă ca eu un om cu probleme mintale (nebun)? Pot sa spun ca duce o viata normala ca un om normal, doar ca fumează. Mama mea nu il accepta din cauza asta. Deoarece tatal meu a fost diagnosticat retardat mintal si ii e teama sa nu ajung si eu ca si ea. Adica sa fiu un om cu probleme mintale. Si din cauza asta sunt într-o situație in care nu stiu ce sa fac. Tin foarte mult la el, am fost impreuna dar s-a despărțit de mine înainte de Crăciun, dar acum ne-am mai acordat o sansa. Dar acum sunt într-o relație urata cu mama. A zis ca ma da afara daca ma impac cu el si ca nu vine la nunta. Eu am 26 ani. Cand am fost prima data impreuna el ne-a zis ca nu mai pleacă in Londra (el înainte sa ne cunoaștem a fost plecat in Londra de cand a terminat liceul, dar mai venea pe acasa) si dupa cateva zile a zis ca trebuie sa plece ca are nevoie de bani. Si asta a considerat ca nu e un om de cuvânt. Cum sa fac sa imbunatatesc relatia cu mama? Cum sa fac sa il accepte? Nu e nevoie sa il placa, doar sa il accepte. Nu stiu daca vom fi definitiv impreuna, dar macar incercam din moment ce tinem unul la celalalt. Acum e plecat in Londra si nu poate veni din cauza situației cu covid 19. Desi ii este greu acum și lui, ca nu are de lucru si ii se termina banii. Dar dupa ce se termina cu situația asta vine acasa. Desi abia aștept sa vina, imi este frica. Ca mama se va tine de cuvânt si m-a da afara. Si o sa fie un război intre ei. Nu știu ce sa ma fac. Gresesc ca imi urmez inima si ca ii mai acord o sansa? Sau mama are dreptate si ca el e un om schizofrenic de fapt,nu depresiv? Pot sa zic ca indiferent ca e vorba de el sau orice alta persoana o boala nu te împiedică sa iti faci o familie. Pt ca ma pun in situație si înțeleg cum se simte acea persoana prin faptul ca nu e acceptat din cauza asta. Menționez ca am încercat sa îl uit, sa vorbesc cu altii cat timp am fost despărțiți (3 luni) dar nu am putut. Mulțumesc pentru timpul acordat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.04.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Aveti aici cateva link-uri, pentru psihoterapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

31.03.2020
Sufăr de o boală psihică cronica de peste 20 ani pentru care urmez un tratament medicamentos de peste 10 ani,iar înainte de acest tratament am făcut si psihoterapie mai multe luni.Acum 1 luna in urma medicul meu psihiatru m-a sfătuit ca pe langa tratamentul medicamentos sa reîncep Psihoterapia cu un psiholog de la laboratorul de sanatate mentală. Va rog sa imi spuneti daca in conditiile actualei epidemii de coronavirus e bine sau nu sa incep Psihoterapia si daca psihologii mai acorda consultații de acest fel la laboratorul de sanatate mentală?Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.04.2020
Buna ziua, da puteti incepe psihoterapie online. Iata cateva link-uri: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

31.03.2020
Bună ziua, am 31 de ani și de 2 ani am făcut 2 operații de tiroida care mi au dat viata peste cap...ma simt bine acum din aceasta privința, doar ca am stări de sufocare si bufeuri, simt ca îmi amorțește fata, ca îmi arde, ca nu ii capul meu corpul meu. automat apare senzația de frica și vad în ceata. Noaptea nu dorm și îmi apar în minte toate momentele de la depistarea bolii pana în prezent. Iau Relaxirem ca să ma liniștesc dar nu simt nici o ameliorare. Va rog sa ma ajutați cu un sfat, un remediu Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 31.03.2020
Buna ziua, iata cateva link-uri , unde puteti apela pentru terapie psihologica online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs Iată un exerciţiu simplu de relaxare: Aveţi nevoie de o salteluţă, sau un prosop şi un fundal sonor cu sunetele mării. Acordaţi cel puţin 2 minute pt fiecare etapă 1. Întins pe spate, închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă. Observă nisipul, simte adierea blândă a vântului. Inspiră profund, umflă abdomenul. Apoi expiră aerul pe gură, lăsând abdomenul să coboare. 2. Pune apoi mâinile pe piept, inspiră profund pe nas, şi umflă-ţi plămânii. Expiră uşor pe gură, simţind cum goleşti plămânii de aer. 3. Cu mâinile de-a lungul corpului, inspiră trăgând de umeri în spate, şi apoi coboară-i expirând. 4. Odihneşte-te, relaxeaza-ţi corpul profitând de plaja, lasă vântul blând sa ia cu el grijile tale.

30.03.2020
Buna ziua, Am 52 ani și m-am autoizolat la domiciliu împreună cu mama mea de 82 ani. De când a început această pandemie am atacuri de panică. Ce ma sfătuiți?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.03.2020
Buna seara, sfatul meu este sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Iata cateva link-uri, unde puteti solicita ajutorul pentru terapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

30.03.2020
Buna ziua. Am angina pectorala și la orice mica presiune simțită mi-e frica de moarte și nu mă pot gândi la altceva ? Cum sa trec peste asta ? Am 57 de ani

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.03.2020
Buna ziua, iata 2 link-uri, la care puteti apela pentru psihoterapie online. Va vor ajuta sa treceti peste aceasta problema: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/

02.03.2020
Buna ziua, am 41 de ani, studii superioare, si am incercat in ultimii 5-6 ani sa- mi dezvolt o atentie distributiva mai activa, un fel de „multitasking”. Totul a fost foarte bine, pana acum cateva luni, cand am observat ca am inceput sa am tulburari de atentie concentrata si de memorie. Credeti ca exista vreo legatura, m-am suprasolicitat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.03.2020
Bună seara, pentru a ne da seama mai bine despre ce se întâmplă, aş avea nevoie de mai multe informaţii, ce activităţi presupunea multitasking-ul, cu ce ritmicitate se desfăşurau? Ar fi bine să veniţi la clinică să putem discuta mai multe detalii, într-o consultaţie psihologică. Acum, vă pot răspunde, că există o legătură între multitasking şi posibile tulburări de memorie sau atenţie. Există un studiu al Universită?ii Stanford, desfă?urat pe o perioadă de 10 ani, în care se arată, că acei oameni care desfă?oară activită?i ce implică multitasking vor suferi în timp de tulburări cognitive. Se pare că de?i s-ar putea părea că îndeplinim mai multe lucruri simultan, creierul nostru nu este la fel de bun în gestionarea mai multor sarcini, a?a cum ne place să credem că suntem. De fapt, multitasking-ul poate reduce productivitatea cu până la 40%!.

23.02.2020
Buna ziua.In urma cu 3 luni am avut niste probleme neurologice si mi s-a recomandat Anxiar.Am avut stari de anxietate si atacuri de panica.In momentul de fata am fost la psihiatru si iau eglonil 50mg/zi si 2tb/zi de Anxiar.Am incercat sa iau alte pastile ,dar ai avut efecte aadverse.Ce vroiam sa va intreb,am inteles ca eglonilul nu am voie sa iau mult timp?Si nici Anxiar?Eu ma simt bine cu acest tratament.Multumesc mult.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.02.2020
Buna ziua, la aceasta intrebare va poate raspunde un medic psihiatru.

21.02.2020
As dori un sfat. Vreau sa scap de obsessile mele legate de viitor .Am 17 ani si imi imaginez ca nu voi face nimic in viata,deoarece familia mea nu are bani si trebuie sa lupt singura ,sa imi strang bani daca vreau sa merg la scoala.Desi am medii mari si niciodata nu am luat note sub 8 ma simt ca un om de nimic. Simt ca nu merit sa traiesc degeaba,pentru ca nu inteleg de ce traim si facem atatea eforturi ca sa traim ,nu doar sa supravietuim,pentru ca apoi viata sa îsi ia timpul inapoi,"totul ia timp si timpul ia tot". Cum sa scap de obsesia asta? As vrea macar un sfat online,deoarece parintii mei sunt distanti,si nu mi-ar da bani pentru o sedinta de specialitate ,care sa fie inutila ca celelalte si sa raman tot in lumea mea intunecata si rece

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.02.2020
Buna ziua, problema nu se va rezolva cu un sfat, este nevoie de parcurgerea a cateva sedinte de psihoterapie. Apelati la psihologul scolar, sau la anumite fundatii care ofera gratuit consiliere psihologica.

24.01.2020
Buna ziua cat este valabil un referat medical neurologie pentru prelungirea pensiei?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.01.2020
Buna seara, eu ca psiholog nu va pot raspunde la aceasta intrebare, adresati-va medicului neurolog.

23.01.2020
Buna ziua am o intrebare la dumneavoastra pot sa iau propanolol 40mg 2 pe zi in loc de anxiar sa nu creeze depententa

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.01.2020
Buna seara, eu ca psiholog nu va pot raspunde la aceasta intrebare, adresati-va medicului dvs. de familie.

13.01.2020
Buna! Ma numesc Cozmin am 17 ani si sunt o fire mai timidă! Dacă un baiat sa luat mai tare de mine eu ma infric foarte mult si durează mult..intru ca intr-o depresie ..Ce sa fac?? Pe lângă asta sunt bisexual! Imi plac mai mult fetele dar și unii băieți și mie frica sa zic familiei ! Multumesc mult!Astept un raspuns cat mai repede!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.01.2020
Buna Cosmin, este nevoie sa ne intalnim, sa discutam mai mult. Te astept cu drag la noi la clinica, putem face o reducere la tariful consultatiei.

10.01.2020
Bună ziua! Legat de tulburările de percepție, mi-aș dori să stiu cum influenteaza comportamentul hiperesteziile, hipoesteziile, iluziile si halucinatiile. Multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.01.2020
Bună seara, existenţa hiperesteziilor, hipoesteziilor, iluziilor sau halucinatiilor, este folosită în diagnosticarea mai multor afecţiuni psihice. Percepţia lumii înconjurătoare se realizează printr-un proces extrem de complex la nivelul scoarţei cerebrale, într-o serie de arii «asociative». Aici ajung informaţii ce provin din alte arii corticale a căror funcţie este de a percepe stimulii simpli, primari, proveniţi din mediu şi din interiorul propriului nostru corp (stimuli vizuali, auditivi, tactili, dureroşi etc.). S- a descoperit că aria cerebrală responsabilă cu acţiunile noastre (cortexul motor primar) şi cea responsabilă cu percepţia asupra realităţii (cortexul premotor ventral) sunt extrem de apropiate una de cealaltă. Cel mai bine este să vă adresaţi unui medic psihiatru, pentru a vedea concret, în cazul dvs., în ce fel este afectat comportamentul.

10.01.2020
Buna ziua! Am 27 de ani si am o nelămurire, acum cateva zile am avut un conflict ( cu viitori socri) in care eu am cedat nervos, am ridicat tonul ajungând să tip, apoi am plecat si am inceput sa plang ( simtindu ma vinovata) intr o altă cameră, problema e ca nu ma puteam opri si am inceput sa tremur si senzatia de lipsa da are si durere in piept . M am liniștit dupa cateva ore bune. Azi mi a spus că o persoană inteligentă nu reacționează asa. Precizez ca nu am jignit si nu am lovit) Dati - mi va rog un sfat ! Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.01.2020
Bună seara, din câte înţeleg eu, ieşirea dvs. a fost puternic emoţională, nu are legătură cu nivelul de inteligenţă. Astfel de ieşiri, au de obicei ca şi cauză acumularea în timp a unor frustrări, nemulţumiri, în legătură cu persoanele respective, sau existenţa unor traume trecute, ale căror „butoane” sunt apăsate de aceste persoane. Vă sfătuiesc să apelaţi totuşi la ajutorul unui psihoterapeut, să descoperiţi care sunt aceste cauze, în caz contrar, riscaţi ca acest comportament să se repete, în diverse circumstanţe. Noi suntem clădiţi spre a merge către echilibru, ieşirea dvs. a fost de fapt o descărcare emoţională a ceva ce era în interior. Dacă nu se „sondează” acel interior, pentru a vedea ce se întâmplă, comportamentul se va repeta, poate faţă de alte persoane sau în alte circumstanţe oarecum tensionate.

10.01.2020
Bună ziua! Îmi puteți spune, vă rog, cum poate fi comportamenul influențat de tulburările de percepție? Vă mulțumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.01.2020
Bună seara, există mai multe tipuri de tulburări de percepţie şi fiecare modifică comportamentul într-un anumit fel. Spuneţi-mi la ce fel de tulburări de percepţie vă referiţi.

09.01.2020
Buna seara si La multi ani! Am 26 de ani si de foarte multa vreme ma confrunt cu stari de anxietate si simt o neliniste in corp. Am o familie mica, dar frumoasa. Nu am avut niciodata o relatie prea buna cu mama mea. Nu s-a comportat frumos cu mine inca de cand eram mica: ma jignea, ma batea si mereu ma compara cu sora mea. Practic, eram oaia neagra a familiei, sentiment pe care il am si in prezent. Tata, pe de alta parte este foarte bun, calm si intelegator. Mereu mi-a oferit cele mai bune sfaturi, dar de multe ori am simtit nevoia sa discut cu mama anumite probleme, fiind femeie. Prieteni nu am. Am invatat sa nu mai ofer incredere oricui. Am simtit-o pe pielea mea ca oamenii sunt rautaciosi, barfitori, aroganti etc. In schimb am un prieten de 2 ani cu care ma inteleg in mare parte bine, pana ma loveste cate o stare proasta si incepem sa ne certam fara un motiv bine intemeiat. El s-a obisnuit cu aceste "iesiri" ale mele, incearca sa ma calmeze, e o persoana destul de buna si de intelegatoare, dar consider ca nu discut atat de mult cu el sa-I spun ce probleme ma apasa. M-am saturat de aceste stari, nu am deloc incredere in mine, tot timpul am impresia ca fac lucrurile gresit, acasa, la job, atunci cand sunt cu prietenul meu. Mi se pare ca oamenii se uita ciudat si rad in sinea lor de mine. Din cauza acestor stari, devin agitata, extrem de nervoasa, ma enervez destul de repede din aproape orice, ma cert cu familia si cu iubitul. Mereu incerc sa-mi gasesc diverse hobby-uri care sa ma ajute sa scap de anxietate, dar fara rezultat. Mereu, imi fac o mie de ganduri si imi pun o mie de intrebari, ca de exemplu: "Daca astazi l-am suparat pe X?", "Daca maine o sa se intample lucrul Y", daca, daca, daca.. Vreau sa scap de aceste stari, mi-a fost si inca imi este rusine sa merg la un psiholog si sa povestesc atatea lucruri din viata mea. Ce ma sfatuiti sa fac? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.01.2020
Bună seara, este important să mergeti la un psiholog şi să abordaţi cu răbdare toate aceste subiecte. Nu aveţi de ce să vă temeţi, un psihoterapeut nu judecă şi nu încearcă să găsească vinovaţi. Veţi descoperi împreună cauzele acestor probleme, ce mecanisme vă blochează, şi ce anume vă menţine în acest cerc anxios. Sfatul meu este să mergeţi cât mai repede, pe măsură ce trece timpul, manifestările corporale de nelinişte şi agitaţie riscă să devină mai dese, pentru că , într-un anumit fel, corpul vă trimite mesaje că are nevoie de ajutor. Puteţi veni şi la noi la clinică, vă aştept cu drag!

06.01.2020
Bună ziua, am nevoie de un sfat și simt ca dvs ma puteți ajuta. Sunt o fata care abia am 19 ani și ma confrunt sa zic cu o depresie. Mama mea a fost cam dura cu mine și ma certa mai mereu.. Era nervoasa mereu și asa m-am stresat mereu, tata nu am avut.. Am simțit lipsa unui tata.. Acum recent m-am despărțit de iubitul meu care m-a mințit cu unele chestii dar eu încă îl iubesc doar ca mama nu ar fii de acord sa ma împac în veci cu el.. Câteodată îmi pun întrebarea ca nu știu ce sa mai fac.. Va rog un sfat. Sper sa îmi răspundeti și poate ma contactați pe email

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.01.2020
Bună seara, este cam greu să vă dau un sfat acum, pentru că nu am suficiente informaţii. Nu ştiu cum era iubitul, de ce şi cum v-aţi despartit de el, şi nu stiu nici de ce mama nu este de acord să vă împăcaţi. Singurul sfat pe care pot să-l dau în acest moment, este să veniţi la o consultaţie psihologică să vedem împreună ce se întâmplă de fapt.

31.12.2019
LA MULTI ANI, d-na psiholog! Suntem cativa prieteni care urmarim de 2 ani rubrica dvs. de intrebari si raspunsuri. Ne-au ajutat mult raspunsurile pe care le dati, si in relatiile de cuplu si cu copii. Nu ne-am prea putea permite sa venim la prea multe sedinte de psihoterapie. Asa ca ne-am gandit in aceasta seara sa va uram, multa sanatate, sa va bucurati de cei pe care ii iubiti si cei ce va iubesc! Multumim si intregii echpe PROVITA ce sustine aceasta rubrica!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.01.2020
Mulţumesc mult pentru gândurile dvs. frumoase! Vă doresc tuturor, să vă înceapă un An cu adevărat Nou, cu sănătate, fericire, bogăţie şi multă iubire! Să vi se împlinească toate dorinţele înalte!

25.12.2019
Buna seara Bunica mea are halucinatii si tipa. Are varsta de 83 de ani ce as putea sa fac sa o calmez?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.12.2019
Buna seara, cel mai bine este sa va adresati unui medic psihiatru.

23.12.2019
Am tratament de la psihiatrie am toate analizele bune inclusiv Rmn nu am nici o stare gânduri aiurea tulburare anexioasa boala de ce creste tensiunea la 15cu 9si inima 95

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.12.2019
Buna seara, nu inteleg care este intrebarea dvs.

16.12.2019
Buna ziua, am tot citit despre varsta biologica, varsta cronologica sau psihologica. Ne puteti explica ce inseamna fiecare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.12.2019
Bună seara, da, există 3 moduri diferite de a ne „calcula” vârsta: - vârsta cronologică - vârsta biologică - vârsta mentală sau psihologică Vârsta cronolgică este timpul ce a trecut de la naştere până în prezent. Vârsta biologică este vârsta corpului, a celulelor noastre şi este determinată de factori genetici, dar şi de factori externi (stil de viaţă, factori de mediu..etc.). S-a constatat că celule noastre, „îmbătrânesc” într-un ritm influentat de noi. De exemplu, o persoană calmă, care face exerciţii de metidaţie, s-a dovedit că are o vârstă biologică cu 12-15 ani mai mică decât cea cronologică. Sau invers, stresul, lipsa somnului, agitaţia, alcoolul sau drogurile, generează o îmbătrânire prematură a organelor. Vârsta psihologică este vârsta pe care o simţim, este dată de starea emoţionala. Aşa cum se mai spune..”am 40, dar mă simt de 20 de ani”. Bucuria, umorul, realizează o revigorare a sistemului imunitar, generează o stare de bine ce ne face să ne simţim mai tineri, să fim determinaţi pentru a ne implica în diferite activităţi. Numai vârsta cronologică nu o putem schimba, dar biologic şi psihologic, putem fi cât de tineri vrem şi acţionăm să fim.

12.12.2019
Buna ziua, am 25 de ani, dar nu am incredere in mine, si pt ca nu prea stiu sa fac foarte multe lucruri si nu sunt sigura de deciziile mele. Am fost crescuta mai mult de bunica, pt ca parintii erau f ocupati, am fost foarte iubita si rasfatata de toata lumea. Bunica facea cam totul, nu spalam vase, nu faceam curat. Credeti ca acesta ar putea fi un motiv al neincrederii mele, si ce as putea face acum?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.12.2019
Bună seara, da ar putea fi un motiv. În general, este foarte important ca părinîii, bunicii...cei ce au în grijă un copil, să-l implice pe acesta în activităîi pe care este capabil sau aproape capabil să le facă. În caz contrar, pe lângă un mesaj al iubirii (facem asta pentru tine..), este transmis şi un mesaj al neputinţei (fac eu asta...pentru că tu nu poţi) Pe de altă parte, implicarea copilului în decizii simple, sau lăsarea lui să-şi asume decizii simple, înseamnă şi învăţarea lui cu un anumit proces de gândire şi asumarea unor consecinţe. Acum, vă puteţi implica în susţinerea părinţilor, bunicilor, prin a prelua o parte din treburile lor, asumaţi-vă responsabilitătţ luaţi decizii în ceea ce priveşte viaţa personală, chiar dacă poate, la început veţi realiza că nu au fost chiar cele mai bune. Este un proces de învăţare, este ca şi cum vă antrenaţi...”muşchiul decizional”.

22.11.2019
Buna ziua, Puteți să îmi spuneți va rog ce părere aveți despre medicamentul Prozac? Probabil am o tulburare anxioasă, dar scăzută, nu sufăr de vreo depresie majora și nu știu dacă ar fi ok sa iau acest medicament. Nu as putea scăpa de tulburare prin alte metode? Mulțumesc frumos.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.11.2019
Buna ziua, eu ca psiholog nu va pot da sfaturi despre un anume tip de medicatie. Adresati-va unui medic specialist.

05.11.2019
Buna seara, am 37 de ani si studii superioare, si cu toate acestea am aproape permanent un sentiment de neajutorare. Acesta ma afecteaza si la nivelul relatiilor si ma impiedica sa evoluez foarte mult in cariera. Imi puteti spun care ar putea fi cauzele? Va multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2019
Bună seara, neajutorarea este un comportament învăţat, transformat în obicei, prin repetiţie. Dacă ani la rândul am acceptat că nu putem schimba nimic în realitatea noastră, ca suntem fără putere, ca nu avem în noi resursele necesare pentru schimbare, atunci, din obişnuinţă mentală, emoţională şi comportamentală, vom continua să nu facem nimic, doar să ne plângem, să ne victimizăm, să ne căinăm. Unele persoane, nu au deloc încredere că pot schimba ceva în vaţa lor, şi atunci nici nu încercă să facă mare lucru, le este mult mai uşor să rămână în “familiaritatea” sentimentului de neputinţă. Sfatul meu este să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, să găsiţi adevăratele cauze ce vă afectează pe dvs. şi să identificaţi împreună, mecanismele de vindecare şi resursele de care dispuneţi.

03.11.2019
Buna seara.Va rog ajutați.ma cu un sfat.Sunt baiat(22 ani).Deci ,vreu sa povestesc despre unele probleme mentale pe cale le am.Probleme mentale pe care le am inca de mic copil (insasi niciodata nu am apelat la doctor.) 1.Inca de mic copil cind mincam cu familia la o masa ma deranjau sunetele care se auzeau din partea membrilor familiei.Acum la moment nu pot sa maninc cu nimeni.Fiecare sunet ma ucide(da da e foarte chinuitor)asa ca sunt nevoit sa maninc singur....Nici nu suport cind cineva respira linga mine. 2. Inca de mic copil SUNT afectat de "Tulburarea obsesiv-compulsivă".....(nu pot sa ies din casa pina ce nu indeplinesc unele ritualuri ...sa verific unele chestii de o suta de ori.,.....in caz contrar mi-e frica ca ceva se va intimpla....sau sa imi spal miinile de multe ori....si alte chestii ..care mintea mea ma impune sa le fac) 3. Atunci cind vad un coleg la munca care spre exemplu nu se simpte bine si ma priveste nu prea bine atunci nu pot sa fiu linistit......Toata ziua imi vin ghinduri ca anume eu l-am suparat cu ceva si sunt foarte stresat. Pe linga toate astea sunt foarte nervos,nu am rabdare.Nu am prieteni.Imi este foarte greu sa ma incadrez in comunitate. Mereu stau in ghinduri...Doar eu si ghindurile mele. Cind sunt singur deja sunt obisnuit sa vb singur cu mine . Stiu ca sunt tinar dar nu imi doresc nici prietena si mai ales copii. Prieteni nu am..nu prea cred in prietenie.......e doar o iluzie. Deci ,acesta sunt eu. Nustiu,poate ma ajutati cu un sfat sau poate imi propuneti ceva pastile care ar putea sa ma ajute.....Mersi Mult.....

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.11.2019
Buna seara, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui medic psihiatric.

26.10.2019
Bună seara. Va rog ajutați.ma cu un sfat măcar.. De un an a murit mama mea dintr.un soc hemoragic abdominal superior.. Iar de 1 luna m.au năpădit gândurile pt ca m.au luat niște dureri ușoare de stomac.. Și sunt stresata obosita, cu nervii la pământ, momentan am tratament cu niște valeriana ca să nu dea reacții alt medicament mai puternic...în combinație cu cele de stomac plus un antibiotic.. Insa plâng din orice și am tot felul de impresii care îmi da de gândit la moarte... Menționez ca am născut de 8 luni.. Ar putea fi depresie postnatala sau ceva de genul? Mulțumesc anticipat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.10.2019
Bună seara, poate fi o depresie postanală combinata cu altceva, nu-mi pot da seama fără să avem o întâlnire faţă-n faţă. Mergeţi neapărat la un psihoterapeut pentru a urma câteva şedinţe de terapie. Dacă nu luaţi măsuri, în timp riscaţi să fie afectat şi copilul, ei sunt ca nişte „bureţei”, iar zbaterile dvs emoţionale îşi pot pune amprenta asupra dezvoltării lui.

19.10.2019
Buna ziua!M-am confruntat cu o problema acum două săptămâni si nu stiu cum pot sa o cataloghez.Din senin a început să îmi apara un nod in gat ce radia spre piept si imi dădea palpitatii sau bătăi neregulate ale inimi iar de atunci nu am mai putut sa dorm noapte de frica unui infarct,nu am mai putut rămâne singura si am inceput sa am mereu senzatia de frica,ca o sa pățesc ceva.Am suferit in trecut de atacuri de panica,anxietate si chiar o criză de spasmofilie dar nu stiu sigur daca poate sa aiba legatura cu asta.Mi-am mai revenit în ultima vreme dar am senzatia ca revine pentru ca simt din nou un mic disconfort la gât și piept. Exista posibilitatea sa fie atacuri de panica sau anxietate?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.10.2019
Buna ziua, este nevoie sa veniti la o consultatie la noi la clinica, pentru a ne da seama de mai multe aspecte.

13.10.2019
sarut mana am si eu niste probleme de sanatatea misa spus ca am spasmofilie atacuri de panica am luat vitamine mam simnti mai bn dar dar am facut abuz de cafea si nu avem voie am crampe si palpitati musculare si ma deranjeaza in partea stanga am nisti convulsii nu tot timpul ma tine cateva minute cand am emotii si frica dupa aia imi trece si ma furnica prin corp si ma simt slabit nu tot timpul si imi apar niste paeanji pe ochi ce tratament pot lua fara inzectie ca mii frica va rog fr sa ma ajut

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.10.2019
Buna ziua, cel mai bine este sa va adresati medicului dvs. de familie.

05.10.2019
Buna ziua ! Am tot evitat să vorbesc despre acest lucru ,dar as vrea sa va cer un sfat ! Am o problema legata de microbi,bacterii si tot ce cred ca ma va îmbolnăvi, boli grave ca hepatita, hiv s.a.md. Incerc sa păstrez distanța mai ales de oamenii pe care îi stiu suferinzi si daca ma ating sau ma stropesc cu saliva "precipitatii", simt ca o sa cedez, ma gandesc la asta non -stop .Ca idee o persoana cu hepatita b m -a stropit in ochi cu saliva ,mi-a vorbit foarte aproape. Acum mi -e teamă că am si eu hep b .Ce sa fac ? Sunt tristă si irascibila mereu !Va multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2019
Buna ziua, este important acum sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Sfatul meu este sa nu mai stati sa va zbateti singura in labirintul acestor temeri.

24.09.2019
Buna seara stim ca relatia pe care am avut –o cu parintii, in perioada copilariei ne afecteaza dezvoltarea la nivel psihologic. Ne puteti da cateva exemple de cauze din relatia cu mama, ce ne pot afecta Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.09.2019
Bună ziua, da, am să vă dau 2 exemple, cu recomandarea de a solicita totuşi ajutorul unui psihoterapeut, pentru a identifica adevăratele probleme, în cazul dvs. Este important să realizaţi că o eventuala traumă, are în spate mecanisme emoţionale, cognitive şi comportamentale. Pentru rezolvarea problemelor este necesară intervenţia psihologică pe toate aceste planuri. Simpla lectură a unor informaţii, poate doar genera anumite conştientiz,ri, dar nu rezolvă trauma. Perturbările existente în relaţia cu mama, au legătura în general, cu capacitatea de a putea primi iubire. Persoanele care au „răni” materne, construiesc de obicei un zid în jurul ilor si nu lasa pe nimeni cu usurinta să se apropie, sau au probleme în tot ceea ce înseamnă...intimitate. - O primă problemă poate proveni din absenţa mamei. Mama a fost absentă fizic sau emoţional. O persoană cu o astfel de „rană”, va tânji mereu după iubire şi se poate implica ţn relaţii de dependenţă încercând să substituie mama. Uneori, se poate „agăţa” de o relaţie ca de „mama sa”, pentru că îi este teamă „să nu fie, din nou... abandonată”. - O altă problemă, este cea în care mama a „cocoloşit” prea mult copilul, a avut „mult prea multă grijă” de acesta. Acest gen de persoane ajunse la maturitate, au probleme în „a rupe cordonul ombilical” care îi leagă de mamă. Nu pot lu asinguri deciii, se pot simţi sufocaţi sau controlaţi de iubirea mamei, deoarece mama îi vede adesea ca pe o extensie a ei. Cel mai des, o astfel de mama foloseşte expresii de genul...”trăiesc numai pentru copii mei..” Anca Kosina <ancakosina@yahoo.com> To: Anca Kosina Sep 24 at 8:57 PM Bună ziua, da, am să vă dau 2 exemple, cu recomandarea de a solicita totuşi ajutorul unui psihoterapeut, pentru a identifica adevăratele probleme, în cazul dvs. Este important să realizaţi că o eventuala traumă, are în spate mecanisme emoţionale, cognitive şi comportamentale. Pentru rezolvarea problemelor este necesară intervenţia psihologică pe toate aceste planuri. Simpla lectură a unor informaţii, poate doar genera anumite conştientiz,ri, dar nu rezolvă trauma. Perturbările existente în relaţia cu mama, au legătura în general, cu capacitatea de a putea primi iubire. Persoanele care au „răni” materne, construiesc de obicei un zid în jurul ilor si nu lasa pe nimeni cu usurinta să se apropie, sau au probleme în tot ceea ce înseamnă...intimitate. - O primă problemă poate proveni din absenţa mamei. Mama a fost absentă fizic sau emoţional. O persoană cu o astfel de „rană”, va tânji mereu după iubire şi se poate implica ţn relaţii de dependenţă încercând să substituie mama. Uneori, se poate „agăţa” de o relaţie ca de „mama sa”, pentru că îi este teamă „să nu fie, din nou... abandonată”. - O altă problemă, este cea în care mama a „cocoloşit” prea mult copilul, a avut „mult prea multă grijă” de acesta. Acest gen de persoane ajunse la maturitate, au probleme în „a rupe cordonul ombilical” care îi leagă de mamă. Nu pot lu asinguri deciii, se pot simţi sufocaţi sau controlaţi de iubirea mamei, deoarece mama îi vede adesea ca pe o extensie a ei. Cel mai des, o astfel de mama foloseşte expresii de genul...”trăiesc numai pentru copii mei..”

05.08.2019
Buna ziua d-na psiholog, am citit cu atentie raspunsurile la intrebarile de la rubricile „relatii de cuplu” si „altele” si mi-am clarificat multe lucruri, chiar va multumesc mult! Am insa o problema la care nu am gasit un raspuns. Am 35 de ani si am observat ca atrag in viata mea numai „barbati indisponibili”, casatoriti, sau la distanta...Stiu ca un raspuns complet as avea daca as veni la o consultatie psihologica, dar trec si printr-o perturbare financiara si as aprecia mult daca mi-ati spune...in mare, care ar putea fi cauzele. Multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.08.2019
Bună seara, mă bucur că aţi realizat singură că atrageţi un anume „tip” de bărbaţi, este foarte importantă conştientizarea acestui mecanism. Într-adevăr un răspuns mai complet l-aţi primi în urma unor şedinţe de psihoterapie, dar vă inteleg situaţia şi am să încerc să punctez acum câteva aspecte posibile: - Nu vă place să fiţi singură Dacă vă este teamă de singurătate, veţi merge până în pânzele albe pentru a nu avea de-a face cu ea. Lipsa unui partener vă poate crea o stare de tristeţe profundă. Teama de singurătate vă induce gândul că cineva este mai bun decât nimeni. - În general vă place aventura, drama Sunteţi atrasă, în general de natura haotică a unei relaţii. Scenariul pe care îl construiţi cu privire la potenţialul relaţiei devine mai important decât ceea ce este de fapt, în realitate. După ce „vă treziţi” începeţi să vă gândiţi că iubirea vine doar din partea dvs., în timp ce partenerul nu vă priveşte ca pe o prioritate. De aici, se instalează drama, un antidot ideal pentru plictiseală şi monotonie. Previzibilitatea, liniştea şi calmul sunt văzute uneori drept plictisitoare. - Încă vă gândiţi la trecut Conceptul numit „compulsie la repetiţie” desemnează un fenomen psihologic prin care o persoană retrăieşte un eveniment sau circumstanţele sale în mod voluntar. Asta înseamnă că acea persoană caută să se poziţioneze din nou într-o situaţie în care evenimentul este foarte probabil să se întâmple din nou. Acest fenomen explică de ce alegeţi mereu acelaşi tip de partener, încercând să rescrieţi istoria, să rezolvaţi în final o experienţă traumatizantă. - Credeţi că dragostea dvs. îl poate schimba Când credeţi că dragostea dvs. va fi antidotul pentru indisponibilitatea emoţională a partenerului, înseamnă că intraţi cu tot sufletul într-o iluzie. Nu vă veţi simţi niciodată iubită într-o relaţie cu un bărbat care nu este desprins emoţional de o alta persoană, sau care este blocat afectiv, din anumite cauze. - Nu aveţi încredere în dvs Atunci când o persoană nu are încredere în ea, ajunge să creadă că nu merită să fie iubită, acceptată... si va face o mulţime de compromisuri relaţionale. - Vă este teamă de intimitate Alegeţi bărbaţii indisponibili ca un „scut de protecţie”. Vă este teamă de dragostea profundă, de riscurile pe care le implică, aşa că vă mulţumiţi cu un sentiment de ataşament sau poate chiar de dependenţă.

27.05.2019
Ce sa fac la locul de munca au raspandit ca miros, si din aceasta cauza nu mai pot sa ies printre oameni ma streseaza foarte mult ,. Psihicul meu acum este jos de tot , dar niciodata nu era bun. Va rog sa ma ajutati psihic cum pot sa trec de acest oameni si cazuri jignitoare. Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.05.2019
Buna dimineata, nu imi este prea clara intrebarea dvs. Pentru a va putea ajuta, va rog programati-va la noi la clinica, pentru a putea aborda cu mai multa acuratete acest subiect.

10.05.2019
Buna ziua ași vrea sa stiu de la ce mi se intampla mereu sa fac decădere de calciu va multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.05.2019
Buna ziua, pentru acest subiect, cel mai bine este sa va adresati medicului dvs. de famile.

08.05.2019
Buna ziua, am fost diagnosticata acum 1 an cu tulburare anxios-depresiva. De atunci am citit multe carti de specialitate, inclusiv articole din publicatii straine. Am facut multe exercitii ce erau recomandate, am inteles unele lucruri, dar nu mi-am rezolvat problema. M-am hotarat sa merg la psiholog. Am vazut ca si dvs. recomandati sa apelam la ajutorul unui specialist. Ne puteti explica va rog (ma gandesc ca ar ajuta si alte persoane care citesc raspunsurile), de ce nu reusim singuri sa ne vindecam de probleme psihologice, desi ne informam, lucram cu noi..? Va multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.05.2019
Bună seara, este într-adevăr foarte utilă întrebarea dvs. În primul rând orice problemă psihologică, are o componenta cognitivă ( am gânduri de un anumit fel..), cât şi comportamentală (îmi dau seama că reacţionez..), şi afectivă (emoţii, sentimente). Atunci când o persoană accesează informaţii, ele se vor adresa sau vor acţiona în special la nivel cognitiv şi comportamental. Exact cum aţi spus dvs. am înţeles anumite lucruri, am făcut exerciţii, eventual schimb anumite comportamente. Partea emoţională, rămâne însă neexplorată, pentru că noi avem mecanisme de apărare inconştiente, care ne fac să „fugim” de emoţii ce ne produc un disconfort. Deci noi cu noi, este greu să accesăm acest domeniu. Un psihoterapeut, pentru că acţionează din exterior, poate aprinde anumite „beculeţe” în plan emoţional. Pentru rezolvarea problemelor, este necesară conştientizarea cauzelor ce le-au declanşat, emoţiile ce le-au însoţit. Este necesară un fel de curăţare la nivel afectiv, o resemnificare şi integrare a lor. Aceasta se poate face în principal cu susţinerea unui specialist, într-un cadru securizant, un cabinet de consultaţii. Oricum, faptul că dvs. aţi conştientizat şi acceptat că „m-am informat”, dar „nu am mi-am rezolvat problema”...este un salt important spre vindecare.

05.05.2019
Buna ziua. Incep prin a spune ca totul a inceput de la niste pete pe picioare aparute din senin (probabil m am lovit) m am panicat atat de tare încat am ajuns la urgenta sa fac analize. Nr de neutrofile au iesit 6,32 si limfocite 1,98 ceea ce arata ca are valori normale. Problema e ca eu inainte de a merge la doctor m am apucat sa citesc pe internet si am gasit numai boli cronice gen leucemie si doar asta am in cap acum cu toate ca analizele sunt bune. Ma termina psihic, ce as putea face si cum sa imi scot gandurile astea din cap? Multumesc frumos

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.05.2019
Bună ziua, haideţi la o consultatie psihologică, faptul că v-aţi fixat atât de multe pe informaţiile citite, poate avea cauze mult mai profunde. A vă furniza eu acum..tot nişte informatii..fără un travaliu psihologic, nu v-ar ajuta prea mult.

03.05.2019
Buna ziua! De 4 luni am aflat ca sufar de anxietate si noaptea nu ma prea odihnesc, ma trezesc foarte obosit. Urmez in prezent un tratament medicamentos. Dar vreau sa va intreb, toata viata am facut sport, acum 5 luni, test de edort, electocardiograma etc. Si sunt speriat ca de 3 4 zile imi masor tensiune. Mereu iese intre 135-143 cu 81-87 este ceva normal in cazul tulburarilor de anxietate sa am o astfel de tensiune? Chair si cand sunt putin mai relaxat, ma sperie.. Am. 22 de ani

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.05.2019
Bună ziua, vă sfatuiesc să faceţi şi o ecografie cardiacă doppler, şi consultaţi un medic cardiolog. Persoanele care au facut sport toată viaţa, pot avea mici modificări ale muşchiului inimii. Chiar dacă anatomic nu există nimic care să explice aceste valori ale tensiunii, mergeţi şi la câteva sedinţe de psihoterapie. Cauzele care au declanşat anxietatea pot fi şi cauze care sa determine variaţii ale tensiunii arteriale.

01.05.2019
buna ziua.de ceva vreme ma lupt cu anxietatea.Acum nu mai sant in stare sa ies din casa(fobie sociala).As vrea sa stiu ce m-ar putea ajuta sa pot ajunge macar la medic.Mentionez ca am incercat si insotit si nu reusesc.Chiar daca initial ma simt in stare ajung in aceeasi stare cand trebuie sa plec.Ce credeti ca m-ar putea ajuta macar temporar cart sa ajung la un medic?multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.05.2019
Bună ziua, fără o consultaţie psihologică, nu vă pot spune ce v-ar putea ajuta. Dorinţa de a trăi vă poate mobiliza să parcurgeţi paşii necesari pentru a beneficia de un ajutor specializat. Pe termen lung, stagnarea într-o astfel de situaţie, va afectează sigur şi starea de sănătate fizică, nu numaipe cea psihică.

18.04.2019
Bună ziua, aseară am avut o criza, am cedat nervos de la nimic, mai exact vorbeam cu logodnicul meu si din simplul fapt ca el se juca pe telefon am cedat nervos, i-am aruncat telefonul din mana si am inceput sa tip la el...si sa-l lovesc. Eram constienta ca nu e deloc bine de ceea ce fac, dar cu toate astea nu ma puteam opri si deveneam din ce in ce mai nervoasa. El a incercat sa ma calmeze, imbolizandu-mi mana sa nu il mai lovesc, dar fara succes...nu stiu ce se intampla cu mine..si nu stiu daca unde sa merg, daca la psihiatrie, psihologie sau neurologie..ma gandesc sa nu fie vreo boala sau poate e o simpla depresie...

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.04.2019
Buna dimineata, mergeti intai la o consultatie psihologica si apoi daca va fi nevoie, veti fi indrumata si la alti medici.

13.04.2019
Buna seara . ma numesc Madalina si am 32 ani De ceva timp nu mi mai gasesc linistea ..am palpitati si neliniste . sunt stresata si in timplul zilei am momente cand simt ca "imi ia inima la fuga" ..tot timpul am senzatia ca se intampla ceva rau ...am fost diagnosticata de curand cu anemie ...am avut o pierdere in familie de curand si acum ma sperie orice gand si asteptarea uniu diagnostic .. .. Nu mai am chef de nimic si imi vine sa plang din orice Oare ce am sunt depresa ...am anxietate? Ce ma sfatuiti sa fac ? Multumesc anticipat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.04.2019
Bună dimineaţa, este un tablou destul de complex în expunerea dvs. şi cel mai bine este să veniţi la o consultaţie psihologică la clinică, sau să apelaţi la ajutorul unui alt psihoterapeut dacă vă este mai usor. Nu vă pot spune un diagnostic clar, fără să ne întâlnim. Oricum, indiferent dacă este vorba de depresie sau anxietate...sau altceva..în acest moment, în care aveţi aceste manifestări fizice, aveţi nevoie de ajutorul unui specialist.

24.03.2019
Buna ziua, va marturisesc ca urmaresc cu interes, de aproximativ 1 an, rubrica dvs. de intrebari si raspunsuri si mi-am clarificat multe lucruri. Am insa o problema, la care nu am gasit vreun raspuns pana acum, frica de zbor. Am 37 de ani, am avut aceasta teama cam de pe la 18 ani, de intensitate mai mica, dar in ultimii 5 ani, pare sa se accentueze. Am o meserie care implica multe deplasari cu avionul si a inceput sa ma deranjeze acest subiect. Ma puteti ajuta, imi puteti spune ce sa fac sa depasesc aceasta frica? Multumesc mult

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.03.2019
Bună ziua, mulţumesc mult pentru aprecieri. Terapia psihologică în acest caz implică mai multe aspecte : istoric, cauze, factori asociaţi, componente, simptome, determinarea resurselor clientului şi a strategiilor lui de a face faţă situaţiei, învăţarea unor tehnici de prevenţie a recăderilor..etc. Vă recomand să apelaţi cu încredere la colegii psihologi de la Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială. Sunt persoane specializate în acest domeniu, şi beneficiază şi de dotarea materială necesară.

27.02.2019
Buna ziua. As dori sa aflu mai multe detalii destre ceea ce presupune o sedinta la psiholog. O prima intrebare: cum se procedeaza in cazul in care clientul/pacientul prezinta niste informatii pe care nu aveti cum sa le verificati? Se va lucra si se vor lua "de buna" doar acele informatii? Daca acele informatii nu sunt exacte/complete etc, cum veti trage concluziile fara a aduce prejudicii unei terte persoane despre care clientul povesteste?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.02.2019
La o sedinta de consultatie psihologica, vin persoane care doresc rezolvarea propriilor probleme . Din acest motiv, ele sunt interesate sa prezinte corect informatiile, si pe masura ce se parcurg pasii terapeutici, fiecare constientizeaza mai multe asecte ale vietii, face mai multe conexiuni. Psihologul nu judeca clientii, si nu pleaca de la premiza ca este mintit.

27.01.2019
Buna ziua,va deranjez si eu cu o problema legata de "anxietate" ,in urma cu 8 luni intr-o dimineata m-am trezit cu o stare de ameteala si frica ca mi-se face rau,evitand in aceea zi sa mai si conduc deoarece ma simteam neputincios(senzatia ca mi-se face rau),am ajuns la UPU,am facut toate analizele,RMN,ecografie dopler la inima,am mers la glande,toate au fost ok,mi-a fost prescris,betaserc,calciu si cebrium,am luat o luna acest tratament nici o schimbare,am mers la psihiatru,iar acolo am fost diagnosticat cu tulburare anxioasa,din data de 15-07-2018 pana in data de astazi 28-01-2019,am luat im fiecare dimineata Elicea+sfert de Bromazepam,iar seara jumatate de Mirzaten(pe langa acestea in toata perioada am mai luat,Eglonyl,Trottico,Magne B6,Imovane)insa starea mea este cam aceeasi,merg in continuare la psihiatru,dar simt ca nu se schimba nimic,e posibil sa nu am anxietate sa fie altceva,dvs ce ma sfatuiti sa mai fac?Multumesc anticipat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.01.2019
Bună ziua, sfatul meu este să mergeti şi la un psiholog, să parcurgeţi câteva sedinţe de psihoterapie. Vedeţi, este foarte bună medicaţia în astfel de situaţii, dar este importantă şi aflarea cauzelor emoţionale sau cognitive, ce au declanşat anxietatea. Fără descoperirea acestor cauze, se pot ameliora pe moment simptomele, dar altceva, într-un alt moment, activând emoţional vechi subiecte nerezolvate, poate declanşa un alt episod anxios.

07.01.2019
Buna ziua,prietena mea cea mai buna a început sa se taie dupa despărțirea de iubitul ei. Ea a trecut prin multe pana acum (despărțirea părinților, plecarea tatalui ) si nu stiu ce sa fac si cum sa o ajut sa nu se mai simtă singura si trista,este ca o sora pentru mine.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.01.2019
Buna ziua, trebuie neaparat sa apelati la ajutorul unui specialist. Sunt si fundatii unde ar putea beneficia de consultatii psihologice gratuite. Tocmai pentru ca exista un istoric traumatic, aceste manifestari pot lua amploare. Ca si prietena, dvs. o puteti sustine iesind mult in aer liber, plimbari prin parc, insotiti-o la cumparaturi sau in efectuarea unor activitati de rutina in casa. Incercati sa faceti un sport, dar nimic in forta, eventual inot.

21.11.2018
Buna ziua. Fratele meu are 28 de ani și refuza sa munceasca. Muncește câteva luni pe an și în rest sta, în fata calculatorului, în casa tatălui, și cere bani de la el. A terminat o facultate, a avut ajutor în a-și gasit un job (eu am lucrat ca recrutator si îi trimiteam oferte de lucru) dar nu aplica la job-uri. Este pasiv agresiv, nu știu dacă doar încearcă să enerveze lumea ca sa il lase în pace sau pur și simplu nu se poate abține.I-am sugerat sa mearga la un psiholog într-o manieră pozitiva și pe ocolite (dar el nu crede are nici o problema), am incercat sa vin cu opțiuni pt el și nimic nu funcționează. Tatăl meu este foarte trist și nu știe ce să mai facă cu el. Am ajuns la stadiul la care preferam sa nu ii mai zicem nimic ca să nu ne streseze (devine agresiv -indirect - la orice ii spune cineva). Mama mea a murit când el avea 16 ani, eu mă gândeam că poate are o depresie cronica - era foarte apropiat de ea, dar nu știu dacă e asta. o problema sigur are pt că nu e normal sa nu vrei sa faci nimic, dar nu știu cum să il conving sa se duca la un specialist. Ce putem face, cum sa il impingem de la spate sa faca ceva sau sa ceara ajutor ( asta ar însemna întâi să accepte că are o problema)? Menționez că îmi pare rau de tatăl meu care trebuie sa il tina acasă și pe care îl întristează sa vada ca nu vrea sa faca nimic pt viața lui. Profesional știu că dacă nu schimba ceva acum in câțiva ani o sa fie aproape imposibil. Mulțumesc anticipat pt răspuns și timpul acordat. Cu respect,Cristina

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.11.2018
Bună seara, din păcate este greu de spus “ce se poate face..”, deoarece, aşa cum aţi remarcat şi dvs., este important ca persoana să realizeze că “are o problem”. Este posibil ca fratele dvs. să fi ajuns să se simtă foarte bine în această stare şi să nu dorească să iasă din confort. Petrecerea unui timp îndelungat la calculator, mai ales cu jocuri sau pe reţele de socializare, duce în timp, la o comoditattea cognitivă, afectivă şi în final chiar fizică. Este greu de acceptat pentru ce-i ce-l iubesc, dar dacă el nu doreşte să meargă la un psiholog, sau să se responsabilizeze cât de puţin cu ceva, nu prea se poate face nimic. Tatăl dvs. ar putea încerca să-i “ceară ajutorul” fratelui, în rezolvarea diferitelor probleme din casă. Sau, daca are vreun prieten ice poate fi un exemplu, si in care aveti incredere, îl puteţi ruga să-l invite la o plimbare cu bicicleta, să meargă sa sport împreună, sau să-l ajute la ceva. Să fie la început activităţi ce nu par “o muncă”, dar care îl mobilizează puţin…

05.11.2018
Buna ziua. Vreau sa va cer un sfat .. mama mea e plecata in strainatate de la varsta de 4 sau 5 ani nu mai tin minte bine.. si eu am crescut la bunici .. deci mai mult singura ca abea se ocupau de mine , nu ma iubeau nu ma invatau nimic .. iar chestia asta m-a facut nu stiu .. adica uneori sunt rea , alteori sunt prea moale , am frica de foarte multe chestii , intuneric , oamenii de pe strada , frica de a nu ramane singura.. si multe alte , faptul ca a trebuit sa invat eu singura toate pana acum la varsta de 16 ani , e o trauma a ,copilariei' adica asa consifer eu . Cum sa fac sa fiu mai tare , mai indrazneata , sa nu ma afecteze chiar asa de tare daca nu se poate de loc , cand ma gandesc ca mama mea m a lasat singura si a plecat in strainatate , cum sa trec peste aceasta problemuta , peste acest subiect , cum sa fac sa nu ma mai afecteze deloc ?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2018
Bună seara, aţi conştientizat foarte bine legătura dintre plecarea mamei şi comportamentele dvs. Pentru a rezolva aceste subiecte însă, este necesar să urmaţi câteva sesiuni de psihoterapie. “Câteva sfaturi” nu v-ar ajuta foarte mult, pentru că ele s-ar adresa în primul rând minţii dvs., când de fapt cauza principală a problemelor este la nivel afectiv. Deci sfatul meu este să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, la noi la clinică sau în altă parte. Este important să reţineţi că aceste trauma v-au afectat într-adevăr, dar s-ar putea să vă fi făcut şi un dar, să vă fi activat o putere interioară, ce vă poate ajuta acum în procesul de vindecare.

03.11.2018
Bună seara, am următoarea problema: mi se intampla să nu pot trece peste discuții,peste întâmplări, le amplific și mă streseaza, ma gandesc la ele până simt ca mi se face rau. Mulțumesc pentru raspuns

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2018
Bună ziua, nu îmi este foarte clar care este întrebarea pe care mi-o adresaţi… Pentru a afla o soluţie la problema pe care aţi enunţat-o, este nevoie să veniţi la o consultaţie individuala. Este important să vedem peste ce fel de discuţii sau întâmplări nu puteţi trece, în ce condiţii…etc.

20.10.2018
Este normal din partea unui tata sa stea in camera fiicei lui adoledcente care sta sta imbraca sumar ...adica pantaloni scurti in asa fel incat sa i se vada fundul , parul pubian ..sa stea fara sutien si in permanenta cu maieuri de acest gen pana la buric si fara sutien ...tatal sa se bage langa ea ...cu pupaturi mereu ...sa accepte sa doarma cu el in pat ...in prezenta partenerei lui tatal devine foarte distant ...si nerespectuos cu partenera ...rrfuzand sa doarma in acelasi pat ...jignind.o ..facandu i toate capriciile fetei ..acceptand orice ii cere fiica ...neavand un Nu ...niciidata ...raspunsul sa nu o supere ...lasand.o sa umble indecent imbracata si pe afr ...aducandu.i masa in pat ...iar fata aruncand toate miizeriile si ce i se aduce de tata ambajaje si altele ..dupa pat sau aruncandu.si lycruri fiind foarte dezordonata tatal lasand.o sa aiba un astfel de comportament ...mentionez ca accepta sa lipseasca foarte mult de la scoala ..sa nu isi invete sau sa scrie ...avand note de 2 ..3 ..1..fata avand 14 ani ...dar in schimb isi cumpara tot ce isi doreste ...este normal compirtamentul unui astfel de tata de fata ??

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.10.2018
Cu siguranta, in spatele acestui comportament exista multe lucruri ce trebuiesc analizate, nu stiu in ce calitate imi puneti aceasta intrebare, ce legatura aveti cu familia respectiva, cel mai bine este sa se apeleze la ajutorul unui psihoteraeut, pentru clarificarea tuturor subiectelor

10.09.2018
Buna ziua.Fiind o persoana atrasa de partea psihologica as avea o intrebare către dvs in calitate de specialist..de ce anumiti oameni in momentul cand le adesezi o intrebare care i deranjeaza..de ex intrebi o anumita persoana de motivul unui neadevar spus si sustinut..ziceam de ce in acest moment incepe o persoana sa se agite sa fie chiat dura in exprimare ?!..va mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.09.2018
Bună ziua, atunci când o întrebare “deranjează” pe cineva, înseamnă că pune în contact persoana, cu amintiri sau subiecte, care îi creează un anumit discomfort, poate chiar furie, tristeţe sau durere. Se declanşează anumite mecanisme de apărare, persoana poate deveni irascibilă sau chiar puţin agresivă, pentru că se “revoltă”, se “supără” pe cel ce a “apăsat pe acele butoane”. Acesta este însă un semn că acele subiecte, sunt încă “vii”, nu a fost depăşită perturbarea sau trauma lor.

12.07.2018
Va multumesc pentru raspuns! Dar pana incepe scoala ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2018
Incearca sa-ti raspunzi la urmatoarele intrebari:" De ce nu reusesti sa comunici cu tatal tau?, De ce tatal tau nu-l accepta pe prietenul tau?, Cum ar fi sa aveti o discutie pe toate subiectele tensionate, tu, mama ta si tatal tau, impreuna? "

11.07.2018
Buna ziua! Sper ca nu va deranjez! Ma numesc Mădălina si am 16 ani.Am niste problemele in legatura cu tatal meu si iubitul.Acum 2 ani am ales.sa plec de acasa,deoarece iubitul ma chemase pe la ora 23:00 pentru a ne vedea,eram constientă ca tatal meu nu ma va lasa si nu am incercat sa il intreb,am ales sa plec de capul meu.Noaptea cand au observat ca nu sunt m au sunat,mi au dat mesaje..si a doua zi am venit si mi au interzis sa ma mai vad cu iubitul,pe langa asta am fost batuta,injurata,am primit vorbe urate.Eu am tot continuat relatia si in prezent avem 2 ani si 7 luni.Pana cand azi tatal meu m a sunat de 3 ori..dar eu i am raspuns a treia oara pentru ca atunci am auzit telefonul, eram la iubitul meu si ascultam muzica cu volumul mai tare si cand i am raspuns m a injurat si mi a zis sa vin imediat acasa,ajungand acasa am observat ca are nervii din cauza unei lucrari in casa nereusite..mi am dat seama ca isi varsa nervii pe mine,mereu face asta..m.am saturat,ma face sa sufar,sa plang,sa am dispozitie proastra. I am spus mamei mele care este plecata in strainatate si l.a sunat,tata i a zis ca o sa ma urmareasca,deoarece crede ca inca ma mai vad cu el.Uitasem sa mentionez ca am o reletie ascunsă de tatal meu si doar mama stie,si toata familia iubitului meu.El are aproape 17 ani.va rog ajutati.ma,nu stiu ce sa fac..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.07.2018
Buna Madalina, ca sa te pot ajuta trebuie sa vii la clinica la o consultatie, sau, daca iti este mai usor, vorbeste cu psihologul din scoala voastra. Imi pare rau, avem nevoie sa discutam mai multe aspecte pentru a intelege ce se intampla.

24.04.2018
Buna seara, multumesc pentru raspuns, da, sunt cam rigida si corporal, cred ca am niste complexe. As putea incerca ceva sa-mi imbunatatesc acest aspect?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.04.2018
Buna ziua, cel mai bine ar fi sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, sa vedeti ce se intampla cu acele complexe. Va mai propun 2 exercitii: 1. Rugati o prietena sa va ajute. Povesti initial, in fata ei, un eveniment, incercand sa nu miscati deloc corpul, iar apoi povestiti acelasi eveniment, permitandu-va sa faceti, cu mainile sau capul acele miscari pe care le doriti. 2. Dansati cat de des puteti, prin casa, punand muzica de diferite tipuri si amplificati miscarile pe care le faceti. Succes!

24.04.2018
Buna ziua, daca avem probleme de comunicare inseamna ca avem un coeficient de inteligenta mic?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.04.2018
Buna ziua, comunicarea nu se realizeaza numai la nivel mental, chiar daca acesta este implicat mult in componenta verbala. Atunci cand ne aflam in fata unei persoane , noi comunicam cu toata fiinta, inclusiv cu corpul nostru. Este important sa am un bagaj informational bogat, dar este important si sa fiu relaxat, spontan, autentic.

24.03.2018
Buna seara! Va scriu despre ceva ce ma framanta de cateva luni bune. Am avut o prietena foarte buna, ca o sora, eram de nedespartit, vorbeam la telefon zilnic de cateva ori, am fost colege de clasa, colege de banca 8 ani de zile, apoi colege de grupa 6 ani in facultate, vacantele le petreceam impreuna, dar era o prietenie cumva toxica...ea era o fire pesimista si imi facea rau, nu prea isi putea face prieteni, iar eu nu puteam sa o las, ma simteam ca si cum as fi lasat-o singura, fara de ajutorare in lume, daca rupeam acea prietenie. Nici prietenii cu baietii nu prea am putut sa leg in toata aceasta perioada, pentru ca simteam ca prietena aceasta a mea este trista ca eu am iubit si ea nu, desi ea cand a avut un iubit in facultate, m-a ignorat aproape total. Acum suntem medici rezidenti...in ultimul an s-a cam racit prietenia noastra, si sincer asta e ceea ce mi-am dorit si eu, pentru ca in sfarsit am libertatea sa am si eu un iubit si sa nu o mai vad mereu deprimata si trista. Acum ea lucreaza in Bucuresti, eu in Iasi ( noi amandoua eram din Iasi, dar ea a decis sa plece) si imi spune mereu cand mai vorbim (desi ne auzim mult mai rar, o data pe saptamana si atunci pentru ca eu dau telefon) cat de bine se simte si cum si-a facut prieteni acolo si lucrul acesta ma face trista, desi exact asta mi-am dorit mereu. Faptul ca ea e cea care s-a indepartat de mine, ma face sa ma simt tradata intr-un fel, ptr ca eu simt ca m-am sacrificat mult prea mult pentru prietenia asta, iar acum ea se comporta cu mine ca si cum nu ar fi fost nimic intre noi. Eu am senzatia ca m-am sacrificat foarte mult pentru ea, ca sa ii fie bine, si cred ca ea are impresia ca eu ii voiam raul de fapt. Vreau pur si simplu sa nu o mai sun si sa nu ma mai gandesc la asta, pentru ca imi face rau, dar nu reusesc mereu.Va rog, daca puteti sa-mi dati un sfat cum sa fac sa nu ma mai gandesc la asta, simt ca nu mi-am trait 14 ani din viata cum as fi vrut cu adevarat pentru ca a trebuit mereu sa-mi sacrific fericirea, ea fiind mereu suparata si deprimata, iar eu incercand mereu sa-mi consum resursele facand-o fericita. Vreau sa uit si sa nu mai simt regretul acesta.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.03.2018
Bună ziua, într-un anume fel, am putea spune că a fost un fel de sacrificiu, dar nu neapărat pentru prietena dvs. Fiind atât de focusată pe ce se întâmplă cu ea şi pe dorinţa de a o proteja, te-ai îndepărtat de tine Gabriela. Era într-adevăr o relaţie toxică…pentru amândouă, dar pentru că tu erai cea susţinătoare, relaţia a fost şi foarte consumatoare pentru tine. Cu toate acestea, se creease o dependenţă. Când ea a plecat, s-a creat un gol între voi două. Ea şi-a umplut acest gol cu prieteni, dar tu ai rămas încă”agăţată” de nevoia, poate inconştientă, de a umple acel gol…tot cu prezenţa ei. Sfatul meu este să începi să te focusezi în primul rând pe tine. Adu-ţi aminte ce-ţi plăcea să faci, ce te făcea să te simţi cu adevărat fericită este posibil să fi uitat din cauza focusării “pe celălat” şi a renuţărilor pe care această focusare le-a creat. Cred că ai un pic de talent la scris, deci începe să scrii ce simţi, ce ai conştientizat, şi dacă ceea ce va “ieşi” la început va fi prea tirst, aruncă foile. Plimbă-te în aer liber, nu alerga doar plimbă-te şi lasă gândurile să zboare, plângi dacă vei simţi nevoia. Aşteaptă-te ca la început, să fie o perioadă mai lungă de tristeţe, nu este o depresie, este pur şi simplu o curăţare a frustrărilor, renunţărilor…etc din aceşti ani. Nu ai pierdut 14 ani, ai învaţat ceva ce nu vei uita toată viaţa! Cu siguranţă de acum încolo vei preţui propria libertate, nu te vei mai lăsa aşa uşor atrasă într-o relaţie de dependenţă. Când te vei vindeca vei fi mult mai puternică! Încearcă deasemenea să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut, totuşi a existat o predispoziţie, ceva ce te-a făcut să aluneci în această relaţie şi să stai atât timp în ea.

12.03.2018
Buna seara, incurajata de raspunsul de la intrebarea anterioara, as dori sa ne ajutati sa intelegem mai bine starea de well-being Ne puteti ajuta, sa ne spuneti mai mult si despre acest subiect? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.03.2018
Buna ziua, da va pot ajuta cu aceeasi rugaminte, sa veniti în cabinet sa experimentam împreuna atingerea acestor stări. Fiecare din ele şi “mindfulness” şi “well-being” nu aparţin numai spectrului mental, au în spate întreaga paletă de emoţii pe care le trăieşte o persoană. Din acest motiv, a rămâne numai la nivel informaţional nu va fi de prea mare ajutor. Există 2 abordari principale ale stării de bine ( “well-being”). Prima cu referire la aspectele affective, precum fericirea, afectivitatea pozitivă crescută şi satisfacţia în viaţă, si a doua, ce are in vedere dezvoltarea personala şi functionarea psiho-socială. Vorbim deci despre un construct multidimensional. Există teste psihologice ce investigheaza atât mindfulness cât si starea de bine la un anumit moment, şi pe baza lor se poate face apoi un plan de măsuri pentru îmbunăăaţirea acestor parametri. Este necesar însă să veniţi la cabinet să le parcurgeţi.

06.03.2018
Buna seara si ultumesc! Am inteles ca ideea de “mindfulness” a fost preluata din budism si presupune meditatie. Ne puteti da exemplu de cateva exercitii pe care sa le putem face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.03.2018
Bună ziua, termenul “mindfulness” îşi are originea în dialectul indian pali, fiind un correspondent al cuvântului sati. El are într-adevăr rădăcini budhiste incluzând conceptele de conştientizare, atenţie şi “aducere aminte să-ţi orientezi atenţia pe experienţa curentă”. Se folosesc într-o astfel de terapie mai multe tipuri de meditaţie, dar nu este aceasta singura metodă de lucru. Nu vă pot da exemple de exerciţii, deoarece procesul terapeutic include si aflarea cauzelor pt care atenţia unei persoane este absorbită de diverşi stimuli Meditaţiile însoţesc procesul terapeutic, dar nu îl înlocuiesc. Vă aştept însă cu drag în cabinet, să parcurgem împreună câteva şedinţe de terapie “mindfulness” şi/sau “well-being”.

05.03.2018
Buna seara, se vehiculeaza din ce in ce mai mult, termenul de “mindfulness”. Ne puteti spune mai mult despre acest subiect? Ce impact are la nivel psihologic?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.03.2018
Bună ziua, în general oamenii sunt preocupaţi mai mult de informatiile din trecut sau din viitor…să rezolve o problemă veche sau să ia decizii mai bune pentru proiecte viitoare. Termenul de ”mindfulness”, are în vedere cultivarea stării de atentie focusată în prezent. A fi conştient aici şi acum, implică o deschidere în faţa momentului prezent, permite concentrarea atenţiei pe o sarcină actuală. Astfel, în momentele de prezenţă, atenţia renunţă la pendularea trecut-viitor, iar persoana respectivă nu mai judecă sau respinge atât de uşor ceea ce se întâmplă în prezent. Acest tip de atenţie generează energie, claritate mentală, relaxare.

21.01.2018
Buna ziua, multumesc pentru raspuns, nu m-am gandit asa. Si cum stim daca ne-am „indepartat ...prea mult”? Si ce putem face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.01.2018
Bună ziua, atunci când o persoană îşi structurează o personalitate aparentă, nu a putut să-şi construiască propriul sentiment de securitate, deoarece nu s-a putut baza pe propriile emoţii, nu le-a trăit prin încercare şi eroare şi nu a căpătat simţul nevoilor sale reale. Această persoană este înstrăinată de sine şi, ca o consecinţă a acestui fapt, va deveni dependentă de alţii: părinţi, grupuri, alte persoane, propriii copii. Deci, este important să descoperiţi care sunt nevoile, dorinţele dvs. reale, ce v-a impiedicat să le recunoaşteţi şi care vă sunt resursele, calitatile şi aptitudinile ce vă pot ajuta să trăiţi împlinindu-vă aceste dorinţe. Vă sfatuiesc, pentru început, să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut.

16.01.2018
Buna seara, indraznesc sa va scriu, deoarece urmaresc de mai mult timp rubrica dvs. si am vazut ca raspundeti cu rabdare fiecarei intrebari. Se vorbeste din ce in ce mai des ca depresia este din ce in ce mai raspandita inclusiv la persoanele de varsta medie. Se spune si ca una din cauze este „indepartarea de tine”. Multi dintre noi credeam ca depresia se declanseaza in urma unui eveniment negativ si desi nu am trecut prin astfel de evenimente, am traversat episoade depresive. Ne puteti explica legatura dintre „indepartarea de sine” si depresie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.01.2018
Buna seara, am sa incep cu un citat : ”Omul este ferit de depresie numai atunci când stima lui de sine se bazează pe autenticitatea propriilor sentimente şi nu pe posesia unor calităţi” (Alice Miller, 2013, pag. 45). Fiecare dintre noi vine pe lumea aceasta cu un anumit bagaj: un corp cu instincte şi caracteristici proprii şi un potenţial genetic specific care se actualizează în anumite contexte. Atunci cand nu traiesti în conformitate cu ceea ce eşti, cu felul în care simţi conduce în timp la o stare de gol interior, la depresie. Sau la opusul ei, grandomania, ca mecanism de apărare faţă de depresie.

01.11.2017
Multumesc, aceste tendinte pot fi cumva observate inainte de a se declansa o depresie propriu-zisa?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2017
Uneori, aceste tendinţe depresive pot fi asociate cu: negarea sentimentelor proprii, frică de respingere crescută, dezvoltarea unor relaţii dependente cu ceilalţi, conformism. Sfatul meu este să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, a avea informaţii rationale despre aceste tendinţe depresive, nu vă va ajuta să rezolvaţi subiectul. Vă aşteptăm cu drag şi noi la clinică!

29.10.2017
Buna seara, se spune ca poti avea tendinte depresive din copilarie. Este adevarat, copiii sunt totusi indreptati spre bucurie? Daca da, care ar putea fi cauzele? Mentionez ca eu sunt o astfel de persoana, am 36 de ani, sunt casatorit de 4 ani, eu si sotia trecem acum printr-un moment mai greu, iar mama mi-a spus zilele trecute ca „de mic am avut tendinte depresive”.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.10.2017
Bună ziua, tendinţele depresive au ca bază negarea propriilor trăiri emoţionale, ce poate fi începută încă din copilărie. Dacă unui copil nu i s-a permis să experimenteze diverse emoţii precum supărarea, durerea, furia, foamea, sau chiar plăcerea el a fost nevoit să şi le reprime pentru a nu supăra sau deranja parintii sau alte „figuri autoritare”. În acest fel, în timp, el se înstrăinează încetul cu încetul de sine iar în locul vivacităţii emoţionale se instalează trăirile depresive.

14.10.2017
Buna. Va spun sincer ca am ajuns pe situl dvoastra căutând răspunsuri pt durerile mele. Cred ca sunt defecta. Conștientizarea a început după o intervenție ginecologica in urma căreia am așteptat rezultatul histopatologic căutând pe internet. Ma credeam foarte calma si încrezătoare la momentul acela. Se pare ca nu a fost chiar așa. După numai 6 luni am fost diagnosticata cu tiroidita autoimuna cu hipotiroidie, chisturi mamare multiple, dureri in zona pelviana, un adevărat război hormonal. Si m-am schimbat!!! Am stări depresive si anxioase, am dureri in prezent in zona claviculei , senzație de arsura in spate si piept(EKG bun), oboseala cronica si altele. Am perioade in care sunt atât de încrezătoare încât par aroganta, mi s-a spus ca sunt brutal de sincera, jignesc fara sa realizez si fara sa ma simt vinovata, ma victimizez, caut boli pt ca AM dureri foarte mari mereu. Nu ma mai recunosc, am așteptări nerealiste de la cei dragi. Sunt bolnava, dar nu vreau mila, vreau doar sa discut cu cineva care sa fie in cunoștință de cauza. Plâng in fata familiei si pe urma ma simt vinovata, aștept perfecțiune de la ceilalți pe când eu ma simt defecta, nu am încredere totala in nimeni. Nu am posibilitatea de a merge la psiholog, nu cred ca as avea încredere in cineva pe o raza de 100 de km. Vreau doar sa fiu bine, nu ma recunosc, nu eram așa. Nu vreau sa mai fiu bolnava. Îmi doresc o părere si o părere de la dvoastra. Sunt iremediabil pierduta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.10.2017
Bună seara, este un context destul de complex cel pe care îl expuneţi. Vă rog veniţi măcar la o sedinţă de psihoterapie, nu am cum să îmi exprim o părere în acest caz, fără să vorbim mai mult. Va fi o sedinţă de psihoterapie gratuită. Multă sănătate!

14.10.2017
Buna seara, multumim, am inteles, ne puteti ajuta sa ne spuneti ce se poate face cu aceste traume? Cum le putem rezolva?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.10.2017
Trebuie să parcurgeţi câteva sedinţe de psihoterapie. Dacă este posibil, în paralel, ar fi bine să parcurgă câteva sedinţe şi părintele care a suferit trauma, dacă nu, măcar dvs. Traumele părinţilor acţionează asupra copiilor, aceştia fiind chiar traumatizaţi la rândul lor de ceea ce vine din rana părinţilor. Pentru ca această rănire să fie limitată e nevoie ca părinţii traumatizaţi să se ocupe de sufletul lor rănit aşa cum s-ar ocupa de corpul lor dacă ar fi grav bolnavi. Dacă acest lucru nu mai este posibil, este important ca aceşti copii ai lor să nu rămână în rol de „purtător” al acestor suferinţe.

12.10.2017
Bunaseara, am citit raspunsul la intrebarea anterioara, e puteti spune va rog, mai multe despre aceste granite psihice?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.10.2017
Graniţele psihice sunt ca nişte „pereti” invizibili, ce ne permit să spunem ce este al nostru şi ce nu ne aparţine. Graniţele psihice suficient de puternice permit realizarea unei delimitări clare între noi şi ceilalţi, între trecut şi prezent sau între imaginaţiei şi datele realităţii. O persoană traumatizată are graniţe externe şi interne fragile, deci permeabile, astfel încât se produce un amestec între interior şi exterior, între trecut şi prezent, între fantasmă şi realitate.

10.10.2017
Buna dimineata, am 39 de ani, sunt o persoana spun eu, cu capul pe umeri, rationala, dar in ultimii ani am avut tot felul de vise recurente. Am putut face legatura cu anumite evenimente, traite de parintii mei, cand erau copii sau mai tarziu. Este clar ca traumele din copilaria noastra ne afecteaza, este posibil insa sa ne afecteze si traumele parintilor? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.10.2017
Bună seara, da este posibil, fiecare dintre noi are un fel de „graniţe psihice” ce ne permit să fim mai mult sau mai puţin receptivi la ceilalţi. În cazul menţionat de dvs., se realizează un fel de transfer al suferinţei psihice, al unei culpabilităţi, al doliului, agresivităţii sau unei fricii traumatice, dinspre părinţi înspre copii lor prin intermediul graniţelor psihice afectate de traumă ale părinţilor.

25.06.2017
Bună ziua! De doi ani mă confrunt cu dureri insuportabile în zona sacrala si cervicala. După tot felul de investigațiîi încă nu am un diagnostic, iar toate acestea mi au dat și o anxietate. Credeți ca e posibil să mă confrunt cu o somatizare fără cauze fiziologice și care ar putea fi motivele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.06.2017
Bună ziua îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, am fost plecată în concediu. Da se poate să fie o somatizare. Rugămintea este să veniţi la clinică la o consultaţie individuală să vedem ce se întâmplă. Degeaba v-aş spune acum care ar fi cauzele...în general...este nevoie să ne dăm seama ce se întâmplă concret în cazul dvs. şi este nevoie de un demers terapeutic pentru îndepărtarea acelor cauze. Vă aşteptăm cu drag!

05.06.2017
Multumim, si cum ar fi atunci cand „nu esti intr-un bun contact cu tine”, si cam care ar putea fi cauzele? Cum ai ajuns sa te indepartezi de tine?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.06.2017
Dacă dezvoltarea personală, mediul în care trăieste fiecare, sau educaţia au privilegiat orientarea atenţiei către ceilalţi, atunci focusul nu mai este în interior, ci se deplasează asupra a ceea ce gândesc, simt sau acţioneză ceilalţi. În cazul unei astfel de persoane, spaţiul personal nu este perceput în totalitate sau este perceput ca un gol, există o teamă de singurătate crescută, sau se crează conflicte interioare rezultate din ciocnirea dintre sinele autentic şi nevoile celorlalţi. Tipologiile de tip ”salvator”, personalităţile depresive, precum şi cele grandomane, constituie toate personalităţi de tip „ a nu fi intr-un bun contact cu tine însuţi”.

31.05.2017
Buna seara, ne puteti explica va rog, ce inseamna mai exact „a fi intr-un bun contact cu tine”? Va multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.06.2017
Buna dimineata, a fi în bun contact cu tine înseamnă a avea un grad crescut de conştientizare a emoţiilor şi nevoilor tale, ceea ce conduce la a te simţi în interiorul tău, la a fi focusat pe tine, în tine, în interiorul graniţelor tale psihice. Persoanele într-un bun contact cu ele însele, sunt şi par centrate, echilibrate în cea mai mare parte a timpului, împăcate cu sine. Cea mai simplă metodă de reconectare cu tine, este să pui nişte întrebări simple: ”Ce simt eu acum?”, ”Ce gândesc eu acum?”, ”Ce-mi doresc eu acum? ”, ”Ce mă motivează acum?”. Fiind perseverent, , întrebările acestea pot pune bazele unei atitudini constante de autoobservaţie şi introspecţie.

30.04.2017
Multumesc din Suflet!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.04.2017
Cu mult drag!

28.04.2017
Multumesc mult, nu am crezut ca este atat de importanta copilaria, ca are atat de fine ramificatii ca si adult. Credeam ca te poti forma foarte bine singur...

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.04.2017
Cu siguranţa te formezi şi singur, dar şi mediul şi educaţia îşi pun amprenta în această formare. A conştientiza că unele tipare educative nu au fost sănătoase, chiar dacă au aparţinut părinţilor, va permite să ne restructurăm poziţia faţă de noi. A accepta şi a recunoaşte deci adevărul copilăriei noastre înseamnă a ne lua în grijă copilul nostru interior, care este o parte inconştientă plină de nebănuite resurse, o parte din noi care ştie să se bucure cu puţin, care ştie să fie creativă, să treacă mai uşor peste grijile cotidiene.

24.04.2017
Buna dimineata, am 36 de ani, o cariera frumoasa intr-o companie mare, dar nu reusesc sa am o viata personala implinita. Matusa mea spune ca sunt prea perfectionista si trebuie sa renunt la anumite „tipare” pe care mi le-au creat parintii in copilarie. Spuneti-mi va rog, este posibil sa fie asa?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.04.2017
Bună ziua, ne-ar fi fost mai de ajutor să ne spuneţi mai exact, la ce tipare se referă mătuşa dvs. Dar da, este posibil ca anumite acţiuni, sau cerinţe ale părinţilor să se regăsească ca „tipare de viaţă” în cazul adultului. De exemplu, dacă părinţii nu au ţinut cont de nevoile copilului, l-au pedepsit brutal pentru greşelile lui, sau au avut aşteptări mari şi nerealiste faţă de acesta, există o probabilitate foarte mare să facă aşa pentru sine, şi copilul devenit adult. În acest caz, el îşi va ignora nevoile, va fi intolerant cu greşelile lui, se va forţa să facă tot timpul performanţă şi se va simţi extrem de vinovat dacă nu va reuşi. Şi atunci, o astfel de focusare nu-i va da timp să se ocupe cu bucurie de implinirea unei vieţi personale armonioase.

23.02.2017
Buna ziua! Va scriu din nou ...Dar de data aceasta sunt intr-o stare de șoc ,nu imi pot reveni și nu știu cum să depășesc momentul.Am fost luni la ctrl la ochi și când sperăm că totul e ok ...dintr-o data totul s-a ruinat.Tocmai am aflat că a mai apărut o noua ruptură în partea inferioară a ochiului și tb sa fac din nou o noua interventie chirurgicala cu ulei siliconic pe o perioadă lungă de tp.Am nevoie de ajutorul Dvs.nu fac decât să mă gândesc intr-una ce va urma durere,chin ,suferinta ....si sincer nu mai pot,nu mai am putere.....Ce sa fac sa nu mai gândesc așa ??? Op.o voi face înainte sau după Paște depinde când va stabili dl doctor.Va mulțumesc din suflet că mă ajutați dar sunt disperata și speriata!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.02.2017
Te rog Gaby ai incredere in capacitatea organismului tau de a se recupera. In spatele oricarei incercari este o invatatura, este o lectie care odata parcursa te face mai puternic. Hai sa vedem impreuna cateva lucruri...Inainte de prima dezlipire de retina: - care crezi ca erau punctele tale cele mai tari? Ai spus ca erai puternica, ce te facea sa spui asta? - care erau vulnerabilitatile tale, care erau carentele, defectele de care erai constienta? Nu uita sa faci cat de des poti, exercitiul pe care ti l-am propus!

16.02.2017
Buna seara!Am 38 de ani si de jumătate de an sunt operata la ochiul drept de dezlipire de retina.Momentan am ulei siliconic in ochi si vad in ceata,nu disting decât f.puțin înfățișarea unui om.La serv.nu mai merg deoarece tb.sa evit efortul atât fizic cat si cel vizual,aplecările ,curentul cat si frigul.Am apelat si la ajut.unui psiholog,dar de fiecare data când merg simt nevoia sa plâng,sa ma descarc ceea ce nu e ok pentru mine.Mai am de făcut o intervenție chirurgicala de scoatere a uleiului siliconic dar nu se știe când deoarece ruptura a fost destul de mare.Eram o persoana plina de viață,mereu cu zambetul pe buze in ciuda greutăților ce le aveam in familie.Acum simt ca totul s- a prăbușit nu mai am putere sa lupt,nu mai pot,nu îmi vine sa ies din casa nu vad parca sunt beata pe strada,serv.mi-l pierd deoarece e de lunga durata refacerea.Familia îmi zice ca de ce ma p!ang întruna,numai eu stiu ce e in sufletul meu,sa nu poți face nimic,sa stai numai in pat,sa numeri orele,minutele si zilele si sa depinzi de altcineva.Va rog frumos sa ma ajutați cu un sfat ce sa fac! Mulțumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.02.2017
Buna seara, îmi dau seama că treceţi printr-o perioadă grea. Aţi spus însă că înaintea acestei dezlipiri de retină eraţi o persoană „plină de viaţă şi cu zâmbetul pe buze, în ciuda greutăţilor din familie”. Asta este foarte important deoarece ne arată că aveţi o forţă interioară f mare şi capacitatea de mobilizare a ei. Într-un anume fel, este normal să simţiţi că totul s-a prăbuţit, în urma evenimentului traumatic prin care aţi trecut, s-a pierdut ceva, s-a creeat în interiorul dvs. o ruptură. Gândiţi-vă însă că este numai o perioadă trecătoare, veţi avea posibilitatea să vă vindecaţi. Cu siguranţă această vindecare depinde mult şi de capacitatea dvs. de a mobiliza forţele refacerii. Noi avem resurse nebănuite de a cataliza procesele fiziologice recuperatorii. Creierul nu face diferenţa între ce trăieşte real şi ce îşi imaginează. Dacă semnalele pe care le transmiteti dvs. vor fi continuu de suferinţă, va fi ca şi cum el păstrează „starea de victimă”, în loc să amplifice către celule semnalele de refacere. Vă propun următorul exerciţiu: „Stând culcată în pat, inspiraţi profund, pe concentrarea „”absorb energii vitale, ce au nevoie celulele mele acum””. Ţineţi-vă puţin respiraţia, şi apoi expiraţi profund, pe concentrarea „elimin orice fel de toxine, de nelinişti”. Vizualizaţi-vă tot corpul cum se umple de energii vitale, le puteţi vizualiza ca o lumină ce vă pătrunde. Nu vă grăbiţi, respirati incet de mai multe ori, parcurgeţi-vă cu gândul tot corpul, din creştet până la vârful degetelor de la mâni şi picioare, insistând înzonele sau la organelel a care ştiţi că au fost sau sunt probleme, deci şi în zona ochilor. La sfârşitul exercţtiului, multumiţi corpului pentru toată susţinerea pe care v-a dat-o, v-o dă şi o va da. Repetaţi acest exerciţiu de cel puţin 2 ori pe zi.Scrieţi-mi din nou peste 2 săptămâni să-mi spuneţi experienţa avută. Cu drag....

16.02.2017
Buna ziua ,am probleme de 1 an ,stari de epuizare ,moleseala ,obosesc la cel mai mic efort ,atacuri de panica ,respir greu . Am fost la multe specialitati ,acum sunt in tratament (noliprel ,coaxil ,medazepam ,trittico ,omega 3)de 3 luni iau ,dar am zile cand imi este bine si altele foarte rau ,cele de mai sus . Specialitatile unde am fost : endocrinologie ,interne,cardiologie ,diabetolog,pneumolog,psihiartie ,ginecologie,alergologie ,orl . Multumesc !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.02.2017
Buna seara, iertaţi-mă,îmi este greu să înţeleg care este întrebarea dvs.? Simptomele descrise pot avea o cauză psihologică, dar pentru această investigaţie trebuie să veniţi la o consultaţie în cabinet.

14.02.2017
Buna dimineata, am vazut raspunsul dat la intrebarea referitoare la anorexie. Ne puteti face cateva precizari si despre bulimie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.02.2017
Bulimia se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate cum ar fii vărsăturile autoprovocate,abuzul de laxative,de diuretice sau de alte medicamente,posturi sau exerciţii fizice excesive. Bulimia debutează de obicei în adolescenţa târzie sau la adultul tânăr, în special la femei, băieţi adolescenţi, însă poate apărea şi la adulţi. Deoarece este o boală cronică, aceasta persistă şi pe parcursul vieţii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un bărbat dezvoltă această boală. Sportivii, în general sau persoane cu anumite profesii care necesită o constituţie fizică cu greutate mică, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivităţii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala.

30.01.2017
Buna ziua, in ce fel prezenta sau absenta unor limite impuse in copilarie, influenteaza viata noastra ca adulti?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.01.2017
Persoanele care cresc într-un mediu de absenţă sau deficienţă a limitelor au de obicei un slab autocontrol, le este greu să-şi amâne plăcerea sau satisfacerea impulsurilor şi să urmărească cu consecvenţă îndeplinirea unor obiective, pe termen lung. S-au interiorizatde multe nişte limite slabe care nu-i ajută să se delimiteze corect şi să-şi circumscrie spaţiul personal psihic solid şi realist. In general, au dificultăţi să-şi asume responsabilităţi şi să respecte drepturile celorlalţi. Scopurile pe care şi le formează nu sunt neapărat cele mai realiste, iar efortul pentru îndeplinirea acestora scade vertiginos după o perioada iniţială de entuziasm .

26.01.2017
Buna ziua!Stimată d na dr.:o intrebare,va rog,de 3 luni ,fac atacuri de panica si insomnie,Va rog,dati mi un sfat si recomandați mi o medicatie adecvată.Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.01.2017
Buna seara, imi pare rau, nu va pot da un sfat fara sa va vad, fara sa veniti la o consultatie. Pe de alta parte, eu ca si psiholog nu va pot prescrie o medicatie, pentru acest subiect trebuie sa cereti ajutorul unui medic psihiatru.

18.01.2017
Multumesc pentru raspuns, ne spuneti va rog si cum ne influenteaza aceste convingeri, viata noastra de zi cu zi?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.01.2017
Convingerile personale, nu sunt nici bune, nici rele, ele ajung însă să ne influenţeze puternic viaţa. Pe de o parte,le determină modul în care percepem lumea, sau o interpretăm, iar pe de altă parte, ne influenţează chiar modalităţile prin care ne exprimăm propria personalitate, sau îi forţăm pe ceilalţi să fie. Uneori convingerile pe care le avem pot fi susţinătoare, funcţionale, ajutându-ne să ne adaptăm flexibil realităţii, iar alteori sunt mai rigide, creând blocaje, sau diferite dezavantaje. Noi nu putem să renunţăm la convingeri, ele fiind construite de fapt pentru a ne orienta mai rapid în datele şi categoriile existenţei. Putem însă să conştientizăm că sunt doar nişte interpretări ale realităţii, care poate au fost valide în anumite circumstanţe dar nu sunt realitatea absolută. Este important să fim deschişi la schimbări, să analizăm fără orgoliu sau temeri aceste credinţe şi efectele lor asupra vieţii pe care o trăim, să decidem dacă să ne supunem lor, sau dacă e nevoie să le restructurăm sau să construim altele, mai adaptate realităţii din prezent.

17.01.2017
Buna ziua, ne puteti spune va rog care ar fi factorii ce predispun la anorexie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.01.2017
Diversele tipuri de personalitate, sau mai bine spus tipurile temperamentale se presupune că sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburări de alimentaţie. Cercetări recente sugerează că existenţa nivelelor crescute ale unor substanţe secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfecţionism, gânduri şi comportamente obsesiv-compulsive. Atunci când o astfel de persoană începe să se înfometeze sau din contră, să mănânce necontrolat, în mod inconştient îşi modifică nivelul acestor substanţe, ceea ce poate induce o stare de linişte sau chiar euforie, înlăturând pentru o perioadă de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicaţie împotriva sentimentelor greu de suportat. Pe de altă parte, revistele, televiziunea şi filmele sunt doar trei exemple de mijloace mass-media care ne bombardează cu mesaje despre “avantajele” faptului de a fi slab. Neîndoielnic, într-o societate predispusă la îngraşare, educaţia în acest sens este absolut necesară, însă este foarte important modul în care sunt transmise aceste informaţii. Mesajul este repetat în diverse forme, direct sau indirect: “succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiraţia, inteligenţa şi reuşita (în carieră, dragoste, sex) necesită frumuseţe fizică şi în mod particular un corp cât mai suplu”. Contrastul apare evident: oamenii care nu au fost binecuvantaţi de natură cu frumuseţe sau nu reuşesc să fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiţi ca inferiori, demni de mila, compasiune sau dezaprobare socială, pe scurt, rataţi. Este adevarat că cei mai mulţi oameni nu reacţionează la aceste mesaje, însă există cei care sunt influenţaţi şi de alţi factori dintre cei amintiţi anterior, aceştia devenind candidaţi siguri pentru tulburări de alimentaţie.

17.01.2017
Buna dimineata, cum se formeaza la nivel psihic, credintele, convingerile noastre ?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.01.2017
Convingerile sunt idei, afirmaţii, de obicei cu caracter general, pe care le credităm, în care credem, cu alte cuvinte. Memoria noastra este plina de convingeri despre toate aspectele vieţii cu care am intrat în contact. Multe sunt preluate de la persoanele semnificative din viaţa noastră pentru că acestea le-au rostit prin cuvinte legate de noi sau de alţii sau le-au transmis prin alte modalităţi subtile – gesturi, expresii mimice, tonul folosit într-o propoziţie. Alte convingeri le deducem din comportamentul persoanelor importante, comportament manifestat în relaţie cu noi, sau cu altii.

04.12.2016
Buna ziua, ne puteti spune va rog, care sunt de fapt cauzele tulburarilor alimentare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.12.2016
Buna seara, sunt mai mulţi factori, care independent sau împreună pot conduce la instalarea unor tulburari de comportament alimentar, biologici, psihologici...etc. De exemplu, diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se presupune că sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburări de alimentaţie. Cercetări recente sugerează că existenţa nivelelor crescute ale unor substanţe secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfecţionism, gânduri şi comportamente obsesiv-compulsive. Atunci când o astfel de persoană începe să se înfometeze sau din contră, să mănânce necontrolat, în mod inconştient îşi modifică nivelul acestor substanţe, ceea ce poate induce o stare de linişte sau chiar euforie, înlăturând pentru o perioadă de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicaţie împotriva sentimentelor greu de suportat.

17.11.2016
Buna dimineata, intr-o lume cu atatea amenintari, cum sa faci sa te bucuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.11.2016
Bună ziua, există într-adevăr uneori multe presiuni exterioare ce pot genera sau amplifica anumite sentimente de insecuritate. Cu siguranţă însă, în viaţa fiecărui om, există momente mai grele, momente în care echilibrul interior este impotant pentru a le depăşi. Este probabil imposibil să descoperim reţete universale de „Bucurie” deoarece dobândirea ei depinde de circumstanţele mai mult sau mult puţin unice în care se găseşte fiecare om şi de aceea, fiecare om are propria lui cale spre echilibru. O înzestrare deosebită a oamenilor este înţelepciunea. De exemplu, fiecare poate să îşi utilizeze înţelepciunea şi să se întrebe “Care este numărul minim de lucruri care mă pot face să simt că trăiesc cu adevărat?” Făcând aceasta mereu, se ajunge la un consum mai mic de energie risipită, la mai puţină oboseală, şi implicit la un real echilibru fizic, psihic şi afectiv. Tot înţelepciunea poate ajuta să se înlocuiască tendinţa vicioasă spre perfecţiune cu standarde rezonabile şi astfel să înceapă să se bucure de o floare - în loc de un buchet, de un zâmbet - în loc de o oră de chat, sau de propria sănătate a trupului - în loc de "corpul perfect" descoperit pe un site. Făcând măcar aceste câteva acţiuni des şi constant, oamenii pot căpăta suficient echilibru interior, vor putea lucra constructiv şi cu factorii externi care le influenţează existenţa.

03.11.2016
Ce sanse sunt sa iti revii dupa o trauma puternica si in cat timp se poate realiza acest lucru?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.11.2016
Este greu să dau un răspuns general. Există mai mulţi factori, natura traumei, istoria de viaţă a persoanei, vârsta ei, momentul în care s-a produs trauma...etc. Unii oamenii ies din evenimentele adverse cu abilităţi noi. Pentru a face faţă, ei sunt forţaţi să înveţe ceea ce n-au ştiut anterior evenimentului. Aceste abilităţi se pot referi la gestionarea unor relaţii sau contexte ale lumii externe sau la autocunoaştere, la "managementul" lumii interioare, cu conflicte, zbateri sau temeri personale. Oricare ar fi abilităţile sau cunoştiinţele nou căpătate, ele vor putea fi aplicate în rezolvarea problemelor viitoare. Orice traumă, "pune în genunchi" o persoană, dar atunci "când se ridică", aceşti oameni pot dispune de o nouă abilitate, ei sunt mai pregătiţi să facă faţă unei lumi impredictibile. Ei devin mai flexibili în confruntarea "necunoscutului", iar astfel de flexibilităţi pot chiar să se construiască una pe alta. Cel mai bine este să se apeleze la ajutorul unui specialist pentru identificarea resurselor şi mecanismelor personale de revenire.

10.10.2016
Fibromialgia am inteles ca este o boala reala. Aceasta are la baza o problema psihogena, declansata de stres? Daca nu este evolutiva, inseamna ca simptomatologia se mentine la acelasi nivel? de ex durerea in diverse locuri ale corpului. Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.11.2016
Este important sa se determine cauzele la nivel psihologic. Nu va pot da un raspuns fara sa avem o intalnire.

07.09.2016
Buna ziua! Am 38 ani !! Nu am avut niciun eveniment care sa-mi perturbe viata de zi cu zi. In afara de faptul ca-mi doresc ca orice om sa evoluez , sa fac mai mult sport si sa renunt la ce nu e bine, nu am nimic suparator. Ieri am fost diagnosticata cu sacrpiilita bilaterala , se pare cauza durerilor mele. Dumneavostra vreti sa-mi sugerati ca eu somatizez si ca de fapt aceste dureri nu exista? eu voiam sa stiu mai multe despre managementul durerii si despre cum pot gestiona aceste stari de rau pana la disparitia durerilor...Multumesc !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.09.2016
A somatiza nu inseamna ca nu exista durerile, ba din contra, ele sunt foarte reale! Inseamna insa ca pot avea si cauze psihologice. Cel mai bine este sa faceti o programare la clinica, daca doriti sa vedem mai multe.

05.09.2016
Buna ziua !! In urme unei perioade foarte solicitante ( de un an si trei luni) in care am niste dureri in zona bazinului , cu investigarii peste investigattii, stare de rau si o gramada de sperante naruite la fiecare control, am inceput sa dezvolt o forma de anxietate...cred. Nu am putut lua niciun medicament pentru ca toate ma agita si mai tare( am incercat valeriana si distonocalm). Imi simt pulsul in tot corpul, vasodilatarie la maini, greata,insomnie. Culmea e ca am fost la doi psihologi si un psihiatru, care mi-au spus ca sunt ok si ma admira pt.modul in care gestionez situatia si ca nu mai au ce sa ma invete, insa ce nu pot eu sa fac e sa ma asculte corpul.Desi eu la nivel constient sunt calma si nu ma panichez, totusi simptomele nu imi dispar. m-am gandit ca atata timp cat exista durerea care nu ma lasa sa traiesc vor exista si simptomele de anxietate. Ce ma sfatuiti sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.09.2016
Buna ziua, faptul că somatizaţi aşa puternic, indică mai mult decât o perioadă solicitantă, fie ea şi de 1 an şi 3 luni. Ce vârstă aveţi? A avut loc vreun eveniment pe care să-l fi trăit la nivel afectiv foarte puternic, acum 2-3 ani? Poate fi pozitiv sau negativ. Sfatul meu este să veniţi la cabinet, să avem câteva sedinţe de psihoterapie, să încercăm să aflăm adevăratele cauze.

24.02.2015
Am fost intotdeauna o persoana perfectionista, am devenit preocupata mai mult de aspectul fizic in urma unei despartiri de acum 7 ani. Operatiile estetice au urmarit corectarea unor imperfectiuni ale nasului, pleoapelor, si barbiei. Face exercitii fizice pentru a-mi dezvolta musculatura si da, poate ca uneori exagerez, dar imi place sa fiu multumita de mine cand ma uit in oglinda. Sunt atenta cu multe lucruri, am si o alimentatie restrictiva si selectiva, am fost la mai multi nutritionisti. Ceea ce ma ingrijoreaza acum, este ca am inceput sa ma simt din ce in ce mai obosita in timpul zilei, desi atunci cand ma duc la sala ma revigorez. Credeti ca poate fi o problema de natura psihologica?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.02.2015
Da, în aceste condiţii, poate fi o problemă de natură psihologică, va fi indicat să mergeţi la câteva şedinţe de psihoterapie. Este nevoie să se realizeze întâi de o invetigaţie şi apoi veţi stabili împreună cu psihoterapeutul respectiv, un plan de intervenţie.

23.02.2015
Buna seara, am 26 de ani si sunt destul de preocupata de imaginea mea, cred ca fiecare femeie este, merg in fiecare zi la sala, incerc exercitii fizice diverse, cu dificultate si frecventa din ce in ce mai mare, sa ma autodepasesc, si mi-am facut 3 operatii estetice in 2 ani. De 3 luni am inceput o relatie noua si partenerul meu, imi spune ca el crede ca exagerez cu aceste preocupari, ca poate ar trebui sa merg sa discut cu un psiholog. Poate fi o problema, in ce fel?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.02.2015
Este dificil să vă spun dacă şi ce fel de problemă este. Ne-ar fi de ajutor să ştim mai multe lucruri- de cât timp aveţi această preocupare, cum v-aţi hotărât să deveniţi "preocupată de imaginea dvs.?" Ce fel de operaţii estetice aţi făcut, şi de ce, ce vă doriţi de fapt de la exerciţiile fizice " diverse şi cu dificultate din ce în ce mai mare"? Pentru a fi mai liniştită, vă recomand, ca şi prietenul dvs., să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut.

17.02.2015
Buna seara, se spune că viaţa te pune în diferite contexte pentru că ai ceva de învăţat. Am fost şefă de promoţie în liceul meu dintr-un orăşel oarecare unde locuiam pe atunci. Am reuşit apoi la examenul de la o foarte bine cotată facultate tehnică din Bucureşti. Şedeam la cămin, nu prea aveam condiţii materiale, afective şi spirituale să învăţ la fel de bine ca în liceu. Aveam şi colegi mult mai dotaţi pentru acel domeniu decât eram eu. În toată această dramă personală temporară am avut o iluminare: experimentam pe pielea mea trăirile foştilor mei colegi de liceu veniţi din diferite sătuce, care locuiau la internat (tot un fel de cămin) şi pe care, cu toată bunăvoinţa mea de om bine educat, îi consideram liceeni de rangul doi. De ce a trebuit însă să trec prin aceste experienţe, şi acum mă trezesc din somn cu nu ştiu ce miros neplăcut sau zgomote în urechi din acea perioadă?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.02.2015
Este greu să vă spun acum, în acest spaţiu, de ce? Ar trebui văzut ce a fost înaintea acestei perioade, şi cum aţi trăit de fapt anumite experienţe...dincolo de cuvinte. Uneori, în astfel de cazuri, pot spune că acele experienţe,m-au învăţat să-i respect şi să-i ascult cu atenţie pe cei cu statut social mai jos decât al meu sau că acest lucru m-a ajutat de multe ori să ies cu bine din diferite încurcături ale vieţii de adult, etc. Alteori, oamenii care nu spun nimic la prima vedere pot deveni extrem de interesanţi şi benefici pentru o persoana, prin "oglinzile" pe care le pun, prin exemplele pe care le dau.

12.02.2015
Prin intalnire semnificativa cu o persoana, eu inteleg o intalnire cu persoane exceptionale, de la care sa ai ce invata, cu care sa nu te plictisesti. Cineva mi-a spus ca intalinrea cu mine a fost semnificativa pentru ea, pentru ca a ajutat-o sa vada mai multe lucruri din " lumea ei". Mie nu mi s-a parut ca am avut o intalnire deosebita, dar in acest context, ce ar trebui sa fac eu, ce responsabilitati am, poate ca ea exagereaza?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.02.2015
O întâlnire poate fi " semnificativă" pentru cineva, în timp ce pentru cealaltă persoană să nu aibă aceeaşi conotaţie. Nu înseamnă neapărat că celălalt exagerează. Atunci când vorbim despre "persoane excepţionale", acceptăm persoane pe care le considerăm a fi excepţionale, după criterii pe care ni le impun schemele noastre culturale, clişeele rationale în care şi cu care am crescut: să fie inteligene, să fie cultivate, să fie din acelaşi mediu social din care vin eu, să fie de vârsta mea ori să mi se pară – din prima – interesante (criteriu vag, dar extrem de funcţional în care datele fizice – şi ele clişeizate în mintea noastră – pot avea o mare pondere). O întâlnire " semnificativă" poate fi însă, pentru o persoană, una care o face să se simta bine în pielea ei, aici şi acum. Un prilej de a deschide noi uşi spre interiorul ei şi de a elibera puteri, calităţi pe care ar fi putut doar să le bănuiescă. Ar fi interesant însă de vazut, de ce o remarcă frumoasă de altfel a doamnei,v-a trezit atâtea întrebări ?

19.01.2015
Buna dimineata, am 38 de ani, 1.66m si 97 kg. M-am ingrasat 30 kg. in aproximativ 3 ani, am fost la doctor, la 3 nutritionisti, mi-am facut o multime de analize si am tinut cateva tipuri de diete. De fiecare data m-am ingrasat din ce in ce mai mult. Medicul meu de familie mi-a sugerat sa merg si la psiholog. Ce ar putea fi, ce se intampla de fapt?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.01.2015
Spuneţi că "de fiecare dată m-am îngrăşat din ce în ce mai mult", ca şi cum pe măsură ce ţineaţi diete, corpul se apăra. Este ca şi cum v-aţi luptat până acum cu propriul corp şi el se apăra. Pot exista într-adevăr cauze psihologice, şi creşterea în greutate să fie doar o manifestare în plan fizic. Nu putem aborda însă acest subiect pe forum, trebuie făcută o investigaţie psihologică în cabinet.

12.01.2015
Buna dimineata, tarifele consultatiiilor de psihologie sunt in general mari, am vazut si mai mari in cazul altor cabinete.Stiu ca este un mare consum si din partea dvs., darexsita cumva posibilitatea unui "abonament", avand in vedere ca este nevoie de mai mult de 1 sedinta pentru rezolvarea unei probleme?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.01.2015
Este într-adevăr un consum psihic, fizic şi afectiv al psihologului şi o sedinţă de terapie durează între 50 si 110 min.Sunaţi la noi la recepţie spuneţi ce aţi dori dvs., ce număr de sedinţe vă gândiţi să achitaţi ca şi abonament, şi vedem ce soluţii se pot găsi.

28.12.2014
Buna ziua, am 33 de ani, sunt la al doilea episod depresiv ( dupa 8 ani), amandoua pe fondul incheierii unor relatii. Sunt o persoana puternica, am incercat de fiecare data sa-mi revin singura, am citit mult si de fiecare data am reusit. Acum imi este un pic greu, imi este si un pic greu financiar, ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.01.2015
Este important să apelaţi acum la un specialist. Trebuie făcută o evaluare şi apoi parcurs un plan de intervenţie în timpul căruia să se ajungă la adevăratele cauze ce au provocat ambele episoade depresive. In caz contrar, aceste cauze vor continua să reprezinte " mugurii" unor probleme viitoare ce pot apare pe fondul unor diverşi stimuli. Ar fi bine poate, să apelaţi în paralel, şi la ajutorul unui medic psihiatru.

17.12.2014
Buna dimineata, am 30 de ani si problema mea sunt baietii. Nu reusesc sa pastrez o relatie mai mult de 2 saptamani- 1 luna. Totul pare foarte frumos, dar nu stiu cum fac, si la un moment dat stric relatia si ne despartim. Parca ma sabotez singura, se poate asta? Care ar fi cauza?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.12.2014
Da, este posibil să vă autosabotaţi. Pot fi multe cauze, începând de la diverse temeri conştiente sau nu, până la programe transgeneraţionale, ce-şi fac simţită prezenţa. Este nevoie însă să veniţi la clinică să vedem ce se întâmplă.

09.12.2014
Buna ziua, aveti une stil foarte incurajator de a raspunde la intrebari, ai senzatia ca pentru orice poate exista o rezolvare. Nu ati vrea sa postati asa din cand in cand, un fel de sfaturi generale, ne-am regasi multi in ele.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.12.2014
Mulţumesc mult pentru aprecieri, sunt conştientă că atunci cānd cineva pune o întrebare unui psiholog, pune în ea şi o bucăţică de suflet, iar o bucatica de suflet este ceva căruia trebuie să i te adresezi cu multă consideraţie. Şi DA, există o soluţie întotdeauna, chiar dacă uneori...acea soluţie s-ar putea să nu ne placă iniţial. Nu ştiu ce să vă spun în legătură cu " sfaturile", în general un psiholog nu dă sfaturi, dar mă voi gândi la o variantă care să aibă în vedere propunerea dumneavoastră.. Este bine însă să fie puse întrebări, chiar dacă răspundem oarecum punctual, cu siguranţă aceste răspunsuri pot fi de folos şi altor persoane.

08.12.2014
Ce inseamna de fapt sanatate, din punct de vedere psihologic si ce inseamna boala?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.12.2014
Starea de sănătate este definită în Constituţia WHO/OMS (World Health Orga: zation/Organizaţia Mondială a Sănătăţii la http: //www.who.int) ca o stare de bine fizic, psihic şi social. Boala, pe de altă parte, este definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale (afectiv- emoţionale, cognitive şi comportamentale), care generează o stare de distres şi/sau dizabiliate sau un risc crescut spre distres şi/sau dizabilitate (American Psychiati Association/Asociaţia Americană de Psihiatrie - APsyA -, 2000; U.S. Departme of Health and Human Services - USDHHS -, 1999).

28.11.2014
Buna seara, stim putine lucruri despre psihoterapie, psihologie, daca mergem la psihoterapie, inseamna ca avem probleme psihice?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.11.2014
Nu, psihoterapia este intervenţie psihologică în sănătate şi boală. Prima componentă, sănătatea, se referă la abordarea mecanismelor psihologice de sanogeneză implicate în (a) promovarea şi optimizarea sănătăţii şi (b) prevenirea patologiei. A doua componentă, boala, se referă Ia abordarea mecanismelor psihologice de patogeneză implicate în patologie (clinică şi/sau subclinică). Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenţiei este individul), în grup (obiectul intervenţiei este individul inserat într-un grup terapeutic) şi de grup (obiectul intervenţiei este grupul, spre exemplu, cuplul, familia etc).

08.11.2014
Buna seara, ieri, 7 noiembrie v-am mai pus o intrebare la care nu mi-ati raspuns. Intrebam cum este mai bine sa facem dezvoltare personala individuala sau in grup, si daca la dumneavoastra la clinica se face asa ceva? Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.11.2014
Vă rog să mă iertaţi, nu am văzut acea întrebare.Amândouă contextele sunt bune. Sunt persoane ce se deschid la început, mai uşor în cadrul unei şedinţe individuale, iar grupul are multe alte avantaje. Grupul este un sistem de suport şi o oglindă ce permite conştientizarea personală, creează prilejul testării realității în acest micro-univers. În grup persoana descoperă că nu este singura care trece printr-o anume situație. Grupul facilitează primirea unui feed-back obiectiv legat de propria atitudine. Un beneficiu major al lucrului în grup este sentimentul de a fi înțeles și acceptat. Da, se pot face sesiuni de dezvoltare personală la noi la clinică, sunaţi la recepţie şi spuneti că doriţi acest lucru.

07.11.2014
Buna ziua, este posibil ca noi sa nu ne dam seama ca avem neaparat niste probleme de rezolvat. Cum ar trebui sa procedam, sa avem ca un fel de " analiza" a ceea ce se intampla cu noi? La medic te duci din cand in cand la un fel de control preventiv, cum ar trebui sa venim la psiholog? Am citi cateva carti si mi-am dat seama ca uneori probleme pe care noi le vedem minoe, pot avea consecinte mari in timp la nivel psihic.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.11.2014
O şedinţă de psihoterapie nu cuprinde neaparăt un travaliu de rezolvarea a unor probleme. Psihoterapia presupune şi dezvoltare personală, descoperirea şi punerea în valoare a resurselor interioare, adoptarea unor comportamente relaţionale adecvate. Toate acestea, conduc în final la dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi creşterea încrederii în propria persoană. Psihoterapeutul este un profesionist ce are cunoştinţe, abilităţi şi expertiză pentru a însoţi beneficiarul în acest proces complex. Psihoterapeutul utilizează tehnici, instrumente, metode, procedee specifice asigurând procesului de dezvoltare personală eficacitate şi eficiență. În cadrul procesului de dezvoltare personală psihoterapeutul te ajută să privești dintr-o altă perspectivă.

03.11.2014
Am auzit pomenindu-se de mai multe ori despre importanta inteligentei emotionale.Parintii nostri ne-au crescut cum au mostenit si ei de la bunici (am 38 de ani), dar ce ar trebui sa facem noi ca sa ajutam copiii nostri sa se descurce mai bine, sa fie poate mai puternici decat noi in fata incercarilor vietii?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.11.2014
Este o întrebare foarte inspirată, într-adevăr fiecare părinte are o responsabilitate în a transmite copilului său un set de valori, de metode care să-l ajute să evolueze mai mult, poate mai uşor decât el. Începeţi educaţia emoţională a copilului încă de la naştere (chiar şi înainte). Manifestaţi atenţie faţă de nevoile sociale şi emoţionale ale copiilor dumneavoastră, astfel încât tranziţia către adolescenţă să se facă mult mai uşor. Fiţi un model pentru copilul dumneavoastră din punct de vedere al manifestării abilităţilor emoţionale şi sociale, care să-i stimuleze comportamentul socio-emoţional. Folosiţi un limbaj cu copilul dumneavoastră care să implice: discuţii despre emoţii, descrierea emoţiilor. Întrebaţi-l cum se simte, învăţaţi-l că poate avea mai multe sentimente în acelaşi timp. Folosiţi momentele naturale care se întâmplă zilnic, ca „momente de învăţare“, în care puteţi discuta despre diferite stări, dispoziţii, despre rezolvarea conflictelor sau managementul emoţiilor. Fiţi conştienţi că abilităţile emoţionale pot fi învăţate prin povestiri personale, evenimente zilnice, curente, discuţii despre filme sau pagini WEB. Recunoaşteţi şi vorbiţi despre comportamentele emoţionale, sociale ale dvs. sau din mass media.

01.11.2014
Buna seara, cineva mi-a spus ca am o stima de sine scazuta si ca sunt agresiv deoarece critic. Se poate intampla asta? Mie mi se pare ca de fapt incerc sa pun lucrurile in ordine, sa fie facute asa cum trebuie, si oricum sunt un pic ironic, nu agresez.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2014
Se poate să fie adevărat...sau nu. Haideţi să aflăm împreuna- atunci cand criticaţi, într-un fel " îl micşoraţi" pe celălalt, ironic sau nu, îi punctaţi defectele. Oare de ce să simţiţi să faceţi asta? O faceţi destul de des? O faceţi cu oricine sau numai cu cei pe care îi simţiţi poate mai toleranţi, cu dorinţa de a evita conflictele, sau poate " mai slabi"? Oare de ce să simţiţi să-i corectaţi pe ceilalţi, criticảndu-i, cảnd ar exista cu siguranţă alte variante pentru a rezolva o problema sau a îndrepta o greşeală? Sunt sigură că dacă vă veţi răspunde cu sinceritate la aceste întrebari veţi afla cel puţin o bucăţică din ceea ce se întảmplă.

31.10.2014
Buna dimineata, se poate intampla ca o trauma din copilarie sa fie cauza unei depresii declansat la 28 de ani?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2014
Da, se poate întampla ca o traumă din copilărie, să fie o parte a cauzei unei depresii declanşate la maturitate, în special dacă acea traumă a fost însoţită şi de o pierdere, o separare de cineva, ceva. Nu putem însă să dăm în acest caz un răspuns general, apelaţi cu încredere şi sinceritate la susţinerea unui psihoterapeut.

27.10.2014
Buna seara, am gresit foarte mult fata de cineva, nu mai am posibilitatea sa-mi indrept greseala si nici sa mai vorbesc cu persoana respectiva. Ma simt foarte vinovat, am inceput sa am tulburari de somn, ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.10.2014
Sentimentele de vinovăţie, sunt nişte " închisori invizibile" foarte periculoase. Va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psiholog.

23.10.2014
Ma simt foarte des vinovata pentru subiecte care nu imi apartin, de exemplu, se cearta 2 prietene, si eu incep sa ma intreb daca nu cumva s-a intamplat ceva din cauza mea. Nu am facut nimic, nu am legatura cu cearta lor, si totusi ma invinovatesc. De ce?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.10.2014
Este foarte bine că aţi sesizat aspectul, uneori multe persoane rămản măcinate de ele fără să realizeze ce se întamplă. Rădăcinile acestor vinovăţii pot fi foarte adanci. De exemplu, în copilarie, mama şi tata se cearta, indiferent dacă se ajunge sau nu la un divort. Copilul dezvoltă automat un sentiment de vinovatie , deoarece mintea de copil, are o caracteristică deosebită, numită omnipotenţa infantilă. Copilul crede că poate să facă orice, deoarece, în special în primii ani, contactul lui cu realitatea este foarte slab, fiind mediat doar de simţuri. El crede că prin simpla lui prezenţă, poate crea neînţelegere şi chiar violenţă între părinţi. Aceste vinovăţii rămản înregistrate la nivel subconştient şi se pot activa atunci cand ceva " apasă pe butonul lor". Repet însă noi vorbim aici cazuri generale, sfatul meu este să mergeţi la psiholog să investigaţi subiectul, să vedeţi ce se întamplă de fapt cu dumneavoastră.

23.10.2014
Buna dimineata, am fost diagnosticat cu stress postraumatic si iau medicatie, dar nu simt un rezultat clar. Ce ar trebui sa mai fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.10.2014
Este important să ştim de cảnd aţi fost diagnosticat astfel, care a fost evenimentul declanşator, de cảnd suneţi sub medicaţie?

23.10.2014
Sunt militar, am fost in Afganistan, iau medicatie de 3 luni dar tot am insomnie sau cosmaruri cand dorm, si o stare de agitatie, as vrea sa intrerup tratamentul, cred ca nu-mi face bine.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.10.2014
S-a observat uneori, la unele persoane, că starea care se dezvoltă la cei ce au trecut prin situaţii critice generatoare de stres psihic (participarea la actiuni militare, accidente, calamitati naturale, diverse forme de violenta) manifestă la inceput, tendinta nu numai să nu dispară cu timpul dar şi să devină tot mai pronunţată, debutând brusc pe fondul unei aparenţe bunăstari generale a persoanei. Este recomandată psihoterapia, ca formă de tratament aplicată de catre un psiholog specializat, prin tehnici şi metode cu accent pe intervenţie şi reconstrucţie.Nu este recomandat să întrerupeti brusc tratamentul medicamentos, consultaţi-vă cu medicul psihiatru şi începeţi în paralel şi o sesiune de sedinţe de psihoterapie. Este posibil ca problema să se fi suprapus peste alte subiecte mai vechi, neconştientizate sau nerezolvate.

21.10.2014
Poti spune ca depresia este ceva ereditar?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.10.2014
Moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca o transmitere a trăsăturilor antecesorilor! Diversitatea psihologică umană are cu certitudine şi o rădăcină ereditară (constituţie, biotip, baze comportamentale etc), dar nu se reduce la aceasta. Ceea ce ţine de ereditate se poate exprima în diverse momente de vârstă sau poate rămâne în stare de latenţă pe tot parcursul vieţii, în absenţa unui factor activitator (exemplu: cazul anumitor predispoziţii alergice ori al combinaţiilor aptitudinale). Există însă aşa numitele " programe transgenerationale", probleme psihologice ce se regăsesc undeva pe arborele genealogic şi care pot influenţa alte persoane, copii, nepoti, etc, ca verigi ale acestui arbore. Identificarea proiectivă este principalul mecanism de transmisie transgeneraţională şi de creare a identităţii. Deci vă recomand să apelaţi la ajutorul unui psiholog pentru o explorarea şi analiză transgeneraţională.

16.10.2014
Cata incredere putem avea in testele psihologice?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.10.2014
Dacă ne referim la testele ce se vehiculează pe internet sau prin diferite reviste , vă sfătuiesc să nu aveţi încredere. Dacă vorbim însa de testele psihologice standardizate, folosite în cabinet, atunci puteţi avea incredere. Achiziţia unei Baterii de teste psihologice presupune achitarea unor sume importante de bani şi plata anuala a unor licenţe. Nici un psiholog nu ar vrea să facă o astfel de investiţie dacă nu ar fi sigur că îi este de ajutor. In evaluarea clinica, un test te ajută să vezi mai uşor eventuale probleme ce au nevoie de susţinere pentru a fi rezolvate. In psihoterapie, aplicarea unui test poate scurta numărul de sedinţe, deoarece se pot identifica mai repede anumite blocaje, pe care se va lucra apoi punctual. In psihologie organizaţionala, un test poate indica ce aptitudini are o persoană şi cảt de bine se potriveşte cu cerinţele unui anumit post...etc.

12.10.2014
Buna seara, de ce se mint oamenii? De ce prefera sa stea in iluzii?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.10.2014
Cred că într-un fel am mai abordat aceasta intrebare, dar voi incerca să răspund dintr-o altă perspectiva. Este vorba despre 2 stări oarecum diferite. "A sta în iluzii" poate presupune şi că nu iţi dai seama că eşti intr-o iluzie, dar "a te minti" implică cu siguranţa că ştii adevărul dar nu-l accepţi, nu vrei să-l recunoşti sau pur şi simplu nu te interesează. Uneori oamenilor le este greu să recunoască că au greşit, alteori vor să menţină o anumită imagine sau aparenţa unui anumit statut . Ȋn ambele situatii este vorba de o neputinta. O neputinţă de a renunţa la ceva care, pe termen scurt, crezi că iţi aduce avantaje sau iţi oferă o aparentă stare de confort sau de siguranţă. Este aparenta şi pe termen scurt, deoarece în spatele măştii , şi iluzia şi minciuna, sapă cratere, erodează valori, sentimente, vieţi.

08.10.2014
Buna dimineata, am 43 de ani si am stat 20 de ani in Canada. Am fost acolo timp de 3 ani la sedinte de psihoterapie, o data la 2 saptamani, pentru niste probleme pe care le aveam in relatia cu parinti. Am invatat multe tehnici de relaxare si autocontrol, dar tot mai am probleme atunci cand relationez cu unul din parinti. Am invatat sa-mi schimb atitudinea, dar simt ca nu s-au rezlovat problemele in interior. De ce nu se vad progrese clare dupa atata timp si ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.10.2014
Este greu să vă spun de ce nu se văd progrese, fără să avem o discuţie faţă în faţă. Una din regulile principale ale psihoterapiei este că trebuie să se facă în limba maternă şi a psihologului şi a clientului. Ȋn cazul unui consult psihiatric nu se impune această regulă, dar in psihoterapie trebuie respectată pentru că se lucrează uneori foarte profund. De exemplu, am avut la terapie un domn irakian. Era de mulţi ani în Romảnia, vorbea foarte bine limba romảnă şi se afla intr-un moment de criză atunci cảnd a venit, aşa încảt nu puteam să-l refuz. Totul a mers foarte bine, pảnă cảnd am început să lucrăm o traumă din copilarie. Atunci cảnd am accesat acel moment, domnul a început să-mi vorbeasca in arabă. Era perfect conştient, nu era o stare de hipnoza sau altceva, pur şi simplu se uita la mine şi îmi povestea totul in arabă. Dupa ce a depăşit momentul, mi-a spus că îşi dădea seama ce face, dar nu putea altfel, emoţiile erau prea puternice. Deci este posibil ca bariera de limbă să nu fi permis un lucru prea profund. Pe de altă parte, tehnicile de autocontrol se adreseaza mai mult minţii, deci nu vor rezolva o problema afectivă. Vă arată cum să vă controlati emoţiile, dar nu vă spun...de ce trăiţi acele emoţii, acele stări. Vă recomand să mergeti la cảteva sedinţe de psihoterapie, aici in ţară.

07.10.2014
Buna dimineata, de ce oamenii ajung sa fie blocati afectiv? Ce se poate face pentru de blocare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2014
De obicei, oamenii se blocheaza afectiv în copilărie sau adolescenţă, în urma unor traume sau prin educaţie, iar ca adult ca urmare a unor conflicte interioare. In copilărie, o trauma poate fi orice formă de abuz fizic sau emoţional. Ca si abuz emoţional, cel mai des se manifestă impunerea unei educaţii prin frică, ameninţări fizice ce pot sau nu să fie îndeplinite, etc. Blocajul afectiv poate să apară şi în urma unei educaţii rigide, restrictive. Nu luăm in considerarea părinţi marcati de o tulburare de personalitate, dar de exemplu, un părinte perfecţionist işi va bloca cu siguranta afectiv copilul. Ȋl va bloca deoarece îi va impune tot timpul, reguli de conduita la extrem. Pentru remedierea unui astfel de blocaj este necesar sa apelaţi la ajutorul unui psiholog , deoarece "radacinile" lui pot fi foarte adảnci .

06.10.2014
Am suferit o interventie chirurgicala mai dificila, dar din punct de vedere fizic recuperarea merge foarte bine. Nu ma simt insa bine psihic, am tot felul de stari de furie, gandesc negativ despre aproape toti oamenii din jur. Ce se intampla, eu nu eram asa? Ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2014
Există o legătură clară între trup, minte şi suflet. Aşa cum din punct de vedere fizic sunteţi în convalescenţă, într-o perioadă de recuperare, aşa trebuie să vedeţi şi ce se întâmplă la nivel psihic şi afectiv. Este un alt tip de "convalescenţă", uneori chiar mai greu de traversat, pentru că nu ştii "de la ce mi se trage", nu stii de unde au apărut deodată atâtea gânduri, emoţii, stări. Orice afecţiune fizică, are în spate anumite blocaje, sau probleme la nivel psihic sau afectiv. Ceva a "stricat" armonia corpului. Acum, după ce aţi eliminat cauza la nivel fizic, este important să descoperiţi ce a fost în spatele ei. Stările şi gândurile pe care le aveţi, pot fi nişte indicatori ai acelor cauze. Faptul că le trăiţi acum este un lucru bun, înseamnă că se poate ajunge la conştientizare, la îndreptarea unor erori trecute. Vă recomand să apelaţi la ajutorul unui psiholog, care să vă ajute să gestionaţi şi să rezolvaţi mai uşor acest subiect. Este ca şi cum vă ajută să se cicatrizeze, să se închidă şi să se vindece altfel de "răni".

05.10.2014
Se poate trata o depresie sau o anxietate prin tehnici de relaxare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.10.2014
Tehnicile de relaxare sunt foarte bune, este bine să apelați la ele, dar pot fi numai o soluție momentană, pe termen scurt, nu rezolvă cauzele problemei psihologice. Cauzele trebuie găsite, "aduse la suprafață", conştientizate şi rezolvate. În caz contrar, riscați numai să le acoperiți, dar mai târziu, altceva, într-un alt context le va activa din nou.

Copiii si dezvoltarea lor

63
intrebari

29.09.2021
Buna ziua, Va scriu pentru ca sunt o mama disperata si nu stiu cum sa imi ajut copilul. Baiatul meu este clasa I si are mari probleme de adaptare. La scoala are cativa colegi care sunt mai violenti si a avut cateva ciocniri cu ei. El nu este un copil violent dar atunci cand se enerveaza si este bruscat, lovit are tendinta sa fuga. Va dau un exemplu: Astazi la scoala la ora de ed. fizica din cauza faptului ca niste copii l-au impins si a cazut, a fugit din curtea scolii spre ingrijorarea tuturor. Desi l-au strigat toti sa se opreasca, el fugea in continuare. Mereu imi spune ca nu mai suporta. Imi povesteste tot felul de scene de la scoala. Ni s-a recomandat sa fie ajutat pentru a invata metode de adaptare. Va rog din suflet sa ma sfatuiti ce sa facem. Nu avem niste venituri foarte mari insa doresc sa imi ajut copilul. Va multumesc mult! Marilena Costachescu tel. 0722-524393

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.09.2021
Buna ziua, ste important însă ca de la început, să nu fie criticat sau umilit copilul de părinţi - "Eşti bleg...mototol...!", " Nu ştii să te descurci...!", "La mine să nu mai vii cu prostiile astea....!"...etc. Este posibil să fie vorba de o stimă de sine scăzută a copilului, de amintirea unor vechi experienţe traumatice, sau pur şi simplu de o situaţie tensionată nouă, poate uşor conflictuală, căreia el trebuie să-i facă faţă. În prima copilărie (1-3 ani), imaginea de sine se consideră a fi un produs al identificării cu reprezentări inconştiente, modelate de persoane apropiate. Pe măsură ce înaintează în vârstă, individul conştientizează că reprezentarea despre sine este influenţată de aprecierile şi evaluările altora, fapt care implică o serie de consecinţe. De exemplu, este foarte importantă persoana la care se raportează individul, pentru că în funcţie de evaluatori, acesta îşi reglează atitudinile şi comportamentul. Cumva este nevoie de o pregătire a copilului pentru viaţă, este o pregătire ce trebuie făcută din timp,...când este "pace". O astfel de "educaţie" ar presupune parcurgerea câtorva paşi: ● copilul să fie ajutat să-şi evalueze calităţile, talentele şi să caute să le pună în valoare. În acest fel, atunci când se va simţi intimidat, va putea apela la exprimarea acestora. ● să fie conştient de carenţele sale, de vulnerabilităţi şi puncte slabe şi să înceapă să le corecteze. Atunci când cineva i le-ar "puncta" el ar putea povesti despre modul în care se străduieşte să le depăşească. ● să se raporteze la un eşec sau o dezamăgire ca la o experienţă din care a învăţat ceva. Ce anume? ● să nu se teamă de schimbări. Ele pot aduce uneori multe daruri. Este important de asemenea să se explice copilului că abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de a rezolva eventuale conflicte de comunicare. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu şi aspecte negative (ex. tensiune, ceartă), deci comunicarea eficientă nu înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca pe o parte firească a procesului de comunicare.

13.08.2021
Buna ziua.As dori citeva lamuriri privind disciplinarea unui baietel de 4ani si jumatate.Este foarte agitat, sparge obiecte, nu comunica cu cei din jur.In schimb stie si intelege orice.Vorbeste corect in lb română, germana si engleza.Nu vrea sa renunte la scutec.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.08.2021
Buna seara, pana sa ne gandim la metode de disciplinare, este important sa descoperiti care sunt cauzele acestui comportament al copilului. Pana la 6-7 ani, copiii sunt ca niste burtei, ei “absorb” din mediu, diverse probleme, ce le pot crea conflicte interioare. Daac dvs. ati aplica metode de disciplinare fara a descoperi si indeparta aceste cauze, ati adauga o presiune in plus pe copil. Mergeti cu copilul la o evaluare psihologica si dupa aceea, vi se vor recomanda si medotele prin care il puteti ajuta.

11.07.2021
Bună ziua! Am un băiat in vârstă de 12ani care se confruntă noaptea cu diverse probleme cum ar fi: se trezeste spunând că nu are aer,că ii este rău,ca moare,ca il dor toate,să vorbim încet că il speriem că vorbim prea repede dar in special că nu are aer!Dimineața când il intreb spune ca nu își amintește iar rareori sa își amintească ceva! Ziua stă foarte mult pe telefon si se joaca diverse jocuri la care se consuma ca pierde ,bate cu picioarele in pat.Părinții lui sunt despartit iar de mică este crescut de tată,acum avându.mă pe mine ca mama vitrega insa mai ține legătura telefonică cu mama lui.Se mai ceartă cu tatăl lui din cauza curățeniei iar tatăl mai țipa la el .Și la vârstă de 12ani cântărește in jur de 65-70kg!Ce spuneți că este de facut? Din ce cauză sunt aceste probleme noaptea ,din cauza telefonul,a obezitatii sau din cauza situați din familiei ??Mulțumesc !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2021
Buna ziua, cauzele pot fi multiple, dar fara o evaluare a copilului este greu sa nbe dam seama. Este important sa meraga unul din parinti cu el la un cabinet psihologic. Puteti face acest lucru si la noi la clinica.

30.06.2021
Buna seara! Am și eu o întrebare. Copilul meu in jur de 3 ani și jumătate de fiecare dată când merge la grădiniță tremura din dinți și din mâini, dar în același timp manele i se răcesc. Și în fiecare seară se trezește tremura d din mâini și picioare și se uită în gol k și cum nu se poate controla! Plânge de fiecare data knd merge la grădiniță! Sa fie atacuri de panica? Orice informație e binevenita! Va multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.07.2021
Buna seara, nu-mi dau seama ce poate fi, este greu sa emit o ipoteza fara sa vad copilul. Mergeti cu el la un psiholog, este nevoie de mai multe investigatii.

29.06.2021
Buna seara, am un baietel de 8 ani si astazi am constatat ca a cautat imagini cu femei dezbracate si de acolo a ajuns sa vada clipuri pe care nici eu nu le-as putea privi. L-am confruntat cu multa calmitate si a recunoscut ca a cautat pentru ca era curios. Sunt foarte ingrijorata si foarte suparata pe mine pentru ca nu am fost prevazatoare si am permis sa se intample asa ceva. Nici macar nu stiu cum sa procedez cu el in aceasta situatie. Acum intrebarea este daca aceasta curiozitate este normala la vasta lui sau ar trebui sa ma ingrijoreze? Va multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.06.2021
Buna ziua, da aceste actiuni sunt normale pt varsta lui, este o curiozitate in ceea ce priveste corpul lui si cum reactioneaza la anumite atingeri. Incercati sa-i explicati cateva lucruri simple, pe intelesul lui, pentru a-i mai calma aceste curiozitati. Daca va avea cateva informatii, se va focusa pe altceva. Implicati-l in diferite activitati prin casa si extrascolare, inclusiv sport, dati-i responsabilitati pt varsta lui.

14.06.2021
Buna ziua!Am un băiat de 10 ani ,care de anul trecut de când a rămas un copil repetent cu el in clasa,nu mai sta la școală decât cu mine,stau la geam.Mentionez că acel copil îl supără destul de mult,și îl lovește de cate ori are ocazia.Ce as putea sa fac? Mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.06.2021
Buna seara, in primul rand trebuie sa va adresati dirigintei si conducerii scoli. Exista acum o legislatie foarte clara pt rezolvarea acestor probleme.

30.05.2021
Buna seara,am un băiețel de 3 ani,este inteligent,știe aproape toate lucrurile pe care trebuie sa le faca la vârsta lui.Am început să îl duc la o creșă,pentru a se învăța cu alți copii,el fiind mai retras,nejucanduse cu alți copii.Și de atunci nu mai vrea sa iasa din casa,plange.Nu vorbește, defapt nu-i stă gura,doar ca nu se intelege nimic ce zice.Mai mult prin gesturi.Nu strigă mama,tata.dar cuvintele le spune din cand in cand.Medicul pediatru mi-a spus la 2 ani si jumatate ca e normal sa nu vorbească ca a stat in casa din cauza pandemiei,el fiind doar cu mine in casa.Îi placea in parc,la cumpărături,afara la plimbare.Acum s-a închis mult in el și nici macar nu ne raspunde cand il strigăm.Înainte sa meargă la creșă tot la fel nu vorbea ,dar măcar încerca.În casa se vorbește romanește și la creșă o altă limbă.Ma puteti ajuta vă rog cu un sfat?Multumesc frumos!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 31.05.2021
Buna ziua, da medicul pediatru aa avut dreptate, pandemia putea cauza o intarziere. Pe de alta parte, faptul ca in casa se vorbeste romaneste si la cresa alta limba, este posibil sa-l fi derutat pe copil. Incercati sa folositi daca puteti cateva cuvinte acasa in ambele limbi. De exemplu sa-i spuneti ...uite in romana spunem..CANA si in....se spune... In felul acesta el va face mai usor anumite conexiuni. Nu va ingrijorati tare, copii mai pot avea asa numite pauze in dezvoltarea limbajului, dar apoi recupereaza usor. Petreceti mult timp cu el, jucati-va inventand povesti in care personajele sunt o lingura, cana...etc, obiecte pe care el le foloseste des si la cresa. Daca va avea suport afectiv puternic isi va reveni usor.

22.04.2021
Buna seara...sunt mama a doi băieți de 2 si 6 ani....baietelul mai mare de ceva timp ii e frica de întuneric...visează urat...ii e frica sa se culce ca ii vin visuri brate pe lângă toate astea mi se spune de către doamnele de la gradinita el fiind in grupa mare ca orice este intrebat nu răspunde...refuză să comunice....apleacă capul in jos si nu vb nimic....cu colegii lui interacționează si vorbeste...acasa este foarte vocal si cu oricine vine la noi nu inteleg acolo de ce este asa...cand il intreb ca de ce nu vb imi zice ca ii e frica sa nu greșească...chiar nu stiu ce sa fac sau la cine sa apelez sa vad ce se poate face in legatura cu asta ...din toamna va merge la scoala chiar nu stiu ce sa fac...mie una nu imi vine sa cred cand imi zice ca nu vb nimic ...acasa fiind atat de energic si vb într-una parca ar fi băgat în priză....as vrea un sfat ...multumesc frumos

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.05.2021
Buna ziua, mergeti la un psihoterapeut, sa vada copilul. Este greu sa va raspund asa, fara sa am un contact cu el. Oricum, la varste asa mici se poate afla destul de usor cauza si copiii se restructureaza destul de repede. Psihologul va sti cum sa abordeze problema.

08.03.2021
Buna ziua, avem o fetita de 12 ani si nu stim cum sa abordam subiectul sexualitate. Ne puteti da un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.03.2021
Bună seara, pubertatea marchează sfârşitul copilăriei, fiind precedată de 2-3 ani de importante transformări biologice, psihologice, afective şi psiho-sociale prin care se realizează trecerea la adolescenţă. Încercaţi să-i explicaţi fetiţei transformările hormonale şi afective absolut normale ce se petrec acum, ce manifestări pot apare şi cum ar putea fi ele gestionate. Ar fi bine ca aceste mesaje să fie transmise de o persoană feminină, copilul să se simtă securizat, să poată pune intrebari. Puteţi cere ajutorul medicului de familie sau psihologului şcolar.

10.02.2021
Sunt învățătoare și am în clasă un copil care nu vrea să mai vină la școală. El este cel mai mic , dintre cei trei copii ai familiei, normal că a fost cel mai alintat. Din septembrie mama lui îngrijește de un bebeluș. De atunci mereu ne reproșează că ,, nu ținem cu el** atât mie cât și familiei. În loc să vină la școală se duce cu mama să îngrijească de bebeluș. Invocă tot felul de pretexte ca să nu vină la școala. Spre exemplu: într-o recreație s-a jucat fotbal cu copiii în curtea școlii, normal că aceștia au dat mingea de la unii la alții, cum îi jocul. A venit în clasă, s-a cerut la baie și a fugit acasă, fără să-mi spună nimic. Acasă a spus că i s-a făcut rău și de asta a plecat, cel puțin așa mi-au spus părinții, iar eu când l-am întrebat de ce a făcut asta , că nu este voie să plece fără să anunțe, că ne-am speriat, el , în prezența tatălui a început să strige , că a plecat pentru că eu nu am ținut cu el, pentru că eu am văzut că, copiii i-au luat mingea și nu am luat-o de la ei să i-o dau lui înapoi. ( Mingea era din curtea școlii, nu era a lui.) Dacă-l întreb de ce nu vine la școală, spune că râd copiii de el, fiind un copil cu dizabilități, nu poate vorbi, vorbește ca un copil care acuma învață să vorbească, deși suntem în clasa a III-a. Le-am recomandat mereu părinților să-l ducă la logoped. Nu l-au dus. Pentru că nu poate vorbi, nu poate nici scrie. Scrie foarte greu, nu vrea să fie ajutat. Am reînceput școala , iar nu vrea să vină la școală că îi este frică. I-am recomandat mamei verbal să-l ducă la un consult psihologic de specialitate. Mama lui mi-a spus că l-a dus și psihologul respectiv i-a spus că, copilul intră în panică când trebuie să-și pună masca, să-l primesc la școală fără mască. I-am spus că bine, să vină, să aducă cu el recomandarea de la psiholog, ca să nu avem probleme că nu va purta mască la școală. A spus că nu i-a dat nimic scris psihologul. asta mă face pe mine să cred că ea nu l-a dus pe copil, de fapt. Eu cred că copilul simte nevoia de afecțiune, văzând că mama acum îngrijește de cel mic ( bebelușul ), el a trecut pe locul II. Acum i-a promis mamei că vine la școală cu condiția să vină mama să stea cu el în bancă. ( deci să lase bebelușul la casa lui ). În semestrul I, la fel a venit mama cu el , a stat în bancă, i-a scris în caiete ce scriam eu pe tablă, el râdea fericit. Degeaba îi spun mamei că copilul are nevoie de un consult psihologic. Există posibilitatea ca eu, dascălul să-i fac o recomandare în scris, iar ea să aibă obligația de a-l duce la tratament? Ce sfat îmi dați? Vă mulțumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.02.2021
Buna seara, puteti sa apelati la psihologul scolar, copilul va participa la aceste intalniri cu psihologul la scoala.

27.01.2021
Buna ziua.Sunt mama unei fetițe care face 2 anisori in Aprilie .Problema mea este ca ea nu vorbește deloc , nu știe cine e mama cine e tata dar ne cunoaște .spune doar pa pa când pleacă undeva .Nu vreau sa îmi vorbească cursiv dar mi e frica ca nu înțelege .Alfel e un copil fericit e sănătoasă creste normal ..mananca orice , doarme toată noaptea . Credeți ca trebuie sa îmi fac griji sau trebuie sa am răbdare . Mulțumesc frumos

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.01.2021
Buna ziua, mergeti cu copilul la o evaluare psihologica, nu va pot spune f multe fara sa vad fetita.

30.10.2020
Buna ziua ! Am o fetita de 11 luni care nu reactioneaza tot timpul cand o strig pe nume si ma ingrijoreaza posibil sa fie autism? Daca aude zgomote sau sunete reactioneaza este foarte receptiva mereu se uita cand intra sai iasa cineva afara din camera , urmareste cu privirea cand ii arat o jucarie obiect , intinde manutele cand vrea in brate sau le intind spre ea , cauta lucrurile atunci cand le ascund a inceput sa imita gesturile sau verbal , dar nu tot timpul face asta ,face cu manuta pa, vorbeste spune mama tata haide , da da Multumesc pentru un eventual raspuns

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2020
Buna ziua, este un pic cam devreme la 11 luni sa se puna un astfel de diagnostic. Mergeti totusi cu fetita la o evaluare psihologica.

07.09.2020
Buna ziua. Am un băiețel de 5 ani și 8 luni. Devine foarte agresiv fizic și verbal când nu se face ca el sau când se joaca și pierde ,problema este că nu o face când sunt eu prezenta ...sau dacă îl apucă se calmează . Când este lovit din greșeală de un copil incepe prin a pronunța următoarele cuv "te omor" sau trece direct la lovit, nu știu ce să mai fac ..mă gândesc că începe școala. De exemplu la grădiniță nu face aceste lucruri . Poate nu mă comport eu ok cu el , eu vb calma cu el nu ridic tonul când are aceste reacții ,ii explic că ceea ce face nu este frumos și așa nu vom obține nimic tipand , lovind sau daca vb urat. Și da recunosc că îl pedepsesc, as vrea sa merg cu el dar nu st unde .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.09.2020
Buna ziua, puteti merge cu baietelul la orice psihoterapeut care are si competente pt copii.Exista deasemenea Asociatii si Fundatii de dezvoltare emotionala sau cognitiva a copiilor care colaboreaza cu psihologi.

27.08.2020
Buna ziua, avem o fetita de 13 ani si este mai mult melancolica decat zvapaiata. Chiar ne gandeam sa nu aiba vreo problema, sa nu fie un inceput de depresie. Ne puteti spune mai multe lucruri despre dezvoltarea fetitelor la aceasta varsta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Buna seara, fetitele au tendinţa de a se dedica viselor "misterioare", pufnind în râs fără motiv, sunt insuportabile, capricioase şi prost-dispuse. Dezvoltarea fiziologica a fetelor este mai rapidă decât a băieţilor şi le influenţează dezvoltarea psihologică. Fetele încep să se maturizeze fizic între 12 şi 13 ani şi ele pornesc să crească brusc. Ȋn această perioadă, o mare parte din forţele lor trec in creşterea fizică. Drept consecinţă, realizarile lor obiective în lumea exterioară sunt foarte reduse. Ele se simt dintr-odată mult mai puţin capabile să facă ceva, obosesc mai repede, nu pot sa ia parte competitiv la plimbări cu bicicleta şi la alte sporturi şi nu înţeleg de ce. Fetele suferă frecvent de anemie în această perioadă şi creşterea lor este atât de rapidă încât le solicită “peste puteri”. Acest puseu brusc are consecinţe pe plan psihologic: tendinţe spre proasta dispoziţie şi depresie, precum şi un anumit spirit de contrazicere şi nesiguranţă. De multe ori nefiind cunoscute aceste probleme, copiii sunt acuzaţi pe nedrept la şcoala sau acasă, de comoditate, lipsă de concentare, sau chiar obrăznicie sau dezinteres. Dar, nu uitaţi răspunsurile la întrebarile dvs. au caracter educaţional, nu înlocuiesc o evaluare psihologică.

26.08.2020
Mă numesc Elena am un băiat care face 8 ani pe 14 Octombrie și tot ce am încercat să îl fac să scrie și să citească Eu am o rumoare la burtă , nu am servici iar soțul este cam bolnav și el , vă rog să îmi dați un sfat este bine să contactez protecția copilului

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Buna seara, da, cel mai bine este sa va adreati protectiei copiilor.

19.08.2020
Buna seara Am o fetita de 7 ani pe care o cresc impreuna cu sotul meu. De cand cu scoala online si pandemia, copilul sta numai pe tableta, cum facea si inainte, vorbeste foarte uratin timp ce se joaca cu ceilalti copii, a devenit agresiva verbal cu mine si foarte obraznica. Ii fac observatie in toate modurile pisibile, de la rugaminti, sfaturi di pana la amenintari, toate fara rezultat. Vina o are sotul. El nu ii spune nimic, ba mai mult, cand eu ii atrag atentia copilului, el ma cearta pe mine pe motiv ca stau toata ziua cu gura pe ea. Daca ii spun lui sa sa implice cand ea vorbeste urat sau se manifesta urat imi spune ca sa las copilul in pace si sa nu mai am reminiscence din copilarie cand ma bateau parintii ca faceam prostii. Totul de fata cu fetita. Ne certam mereu de la copil...nu stiu ce sa fac...am amenintat inclusiv cu divortul...sunt disperata...nu pot dirmi noaptea...in loc sa ma sustina in corectarea comportamentului copilului, sm senzatia ca ma saboteaza...sunt DISPERATA!! Va implor sa ma ajutati! El nu vrea sa apelam la ajutor de specialitate....

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.08.2020
Buna ziua, imi pare rau, nu va pot ajuta, daca nu se doreste ajutorul unui specialist. Pe de alta parte, sunt acum pe net numeroase studii care arata in ce fel influenteaza dezvoltarea copiilor, folosirea indelungata a tabletelor, telefoanelor...etc. Incercati sa parcurgeti aceste studii impreuna cu sotul dvs.

09.08.2020
Buna ziua, am auzit pomenindu-se de mai multe ori despre importanta inteligentei emotionale.Parintii nostri ne-au crescut cum au mostenit si ei de la bunici (am 38 de ani), dar ce ar trebui sa facem noi ca sa ajutam copiii nostri sa se descurce mai bine, sa fie poate mai puternici decat noi in fata incercarilor vietii?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.08.2020
Este o întrebare foarte inspirată, într-adevăr fiecare părinte are o responsabilitate în a transmite copilului său un set de valori, de metode care să-l ajute să evolueze mai mult, poate mai uşor decât el. Începeţi educaţia emoţională a copilului încă de la naştere (chiar şi înainte). Manifestaţi atenţie faţă de nevoile sociale şi emoţionale ale copiilor dumneavoastră, astfel încât tranziţia către adolescenţă să se facă mult mai uşor. Fiţi un model pentru copilul dumneavoastră din punct de vedere al manifestării abilităţilor emoţionale şi sociale, care să-i stimuleze comportamentul socio-emoţional. Folosiţi un limbaj cu copilul dumneavoastră care să implice: discuţii despre emoţii, descrierea emoţiilor. Întrebaţi-l cum se simte, învăţaţi-l că poate avea mai multe sentimente în acelaşi timp. Folosiţi momentele naturale care se întâmplă zilnic, ca „momente de învăţare“, în care puteţi discuta despre diferite stări, dispoziţii, despre rezolvarea conflictelor sau managementul emoţiilor. Fiţi conştienţi că abilităţile emoţionale pot fi învăţate prin povestiri personale, evenimente zilnice, curente, discuţii despre filme sau pagini WEB. Recunoaşteţi şi vorbiţi despre comportamentele emoţionale, sociale ale dvs. sau din mass media.

08.08.2020
Buna seara as avea o intrebare fostul soț ma batut fata de copil cand avea 3 ani ,si nu a reacționat nici un fel se poate sa rămână cu traume, sunt divortata de el acum ,as avea o intrebare acum face 7 ani ma pot duce cu el la Un psiholog, ptr ca el cand se joacă se supăra repede si da cu pumni și lovește iar de desenat cand i-am dat pe o coala alba de hârtie mia desenat o închisoare si hoti ce insemna asta, de vorbit nu prea vorbește bine doar eu il inteleg

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.08.2020
Buna ziua, imi este greu sa va spun cat de tare l-a afectat pe copil comportamentul sotului, cel mai bine este sa mergeti cu el la un psiholog cateva sedinte, pentru o evaluare.

27.07.2020
Eu si sotul meu avem pareri putin diferite in ceea ce priveste educatia unui copil.Cum facem sa avem copii cu stima de sine crescuta? Cum ar trebui procedat, si de la ce varsta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.07.2020
Creşterea stimei de sine este o consecinţă a întregului travaliu educativ. puteţi începe de la vârste mici, 3-4 ani, prin: • Punctaţi mai multe succesele decât esecurile • Ȋncurajaţi-i şi permiteţi-le independenţa • Oferiţi-le libertatea de a greşi cu discutarea cauzelor şi consecinţelor • Iubiţi-i necondiţionat, dar puneţi limite • Permiteţi explorarea şi încurajaţi întrebările , fiţi disponibil, ascultaţi-i atunci când au nevoie • Nu stabiliţi standarde nejustificat de mari • Evitaţi ridiculizarea • Daţi-le responsabilităţi şi laudaţi-i atunci când le îndeplinesc • Ajutaţi-vă copilul să-şi dezvolte talentele • Fiţi un model bun

05.06.2020
Bună ziua Doamna Dr! Am și eu o problema ,am un băiețel de un an și patru luni iar când merg cu el la medic începe și plânge când vede doctorul! Vă mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.06.2020
Buna ziua, nu prea inteleg care este intrebarea. Multi copii mici plang cand sunt dusi la doctor, au avut experienta vaccinului sau alte injectii sau pur si simplu pentru ca vad o persoana in halat alb sau instrumente medicale. Puteti sa-l pregatiti dinainte, povestiti-i ca nu se intampla nimic rau....etc

25.05.2020
Buna ziua!!! Am u baietel de 2 ani si 9 luni care de cateva lyni sa zic o luna a inceput sa faca crize de nervi si plans se tavaleste,arunca,musca ne loveste.Oare sunt normale aceste reactii doar pentru simplu fapt ca nu i se fac piftele atunci cand direste el si cum doreste,sau poate fi si din cauza ca inca nu vorbeste.Sunt ingrijorata si as vrea sa stiu ar trebui sa ii fac un control mai amanuntit?Multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.05.2020
Buna ziua, mergeti cu baietelul sa fie vazut de un psihoterapeut, este important sa se descopere ce se afla cu adevart in spatele acestui comportament.

19.05.2020
De ce un copil de 10 ani incepe sa tipe f.tare fara motiv. Ce substanta lipseste din creier si cand se va vindeca? Multumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.05.2020
Buna seara, un copil nu tipa fara motiv. Poate nu exista un motiv palpabil, poate exista un motiv afectiv. Incercati sa stati de vorba deschis cu copilul. Daca nu reusiti sa aflati cauza, cereti ajutorul unui psihoterapeut.

18.05.2020
Sarut mana!As vrea sa ma indrumati intr un fel sau sa imi dati un sfat,va rog!.Am in baietel de aproape 10 ani si se manifesta anormal.Fiind singur acasa sa uitat la diverse clipuri pe google si mai nou la filme pt adulti.De 2 sapt spune ca ii vine sa spuna ceva si nu se poate abtine si plange.Cand il intrebam spune ca vrea sa moara,ca vrea in mormant,ca el este cu ala rau,etc iar m ai nou i a zis sotiei sa ii suga cucul(plangand si cerandu si scuze ,zicand ca asa ii vine in minte si trebuie sa spuna).Doar seara spune asa ceva,ziua nu spune nimic,e ok,mananca,doarme noaptea fara sa tresara in pat sau sa vb in somn.Va rog sa imi spuneti ce ar putea fii.Posibil sa fi ramas traumatizat de la filmele pt adulti sau la filme de groaza gen IT.Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.05.2020
Buna ziua, este important sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut! Este o varsta la care exista o anumita instabilitate la nivel afectiv, deoarece sunt multe transformari psihologice in derulare/

30.03.2020
Buna ziua ! Am o fetita de 5/6 luni si are gangliozidoza gm1 va rog sa imi spuneti mai multe despre aceasta boala daca exista vro sansa , tratament, operatie orce ,,, sunt in statele unite va rog ajutatima ? va multumesc ! Sunt pregatita petru orke

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 31.03.2020
Buna seara, imi pare rau nu va pot ajuta, adresati-va unui medic.

16.01.2020
Buna ziua ! Am 3 copii , 13 și 10 ani ( fetite), și 5 ani(baiat) Fetita mijlocie are uneori accese de furie, de cele mai multe ori pornite din conflictele cu sora mai mare. Se infurie puternic dacă se întâmplă să aibă de suferit unele obiecte personale. Ajunge să amenințe că se omoară. Face totul pentru a-mi atrage atenția. Așa consider eu. Este indicat să stau în preajma ei când se infurie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.01.2020
@16.01.2020 Buna seara, da, este bine să staţi în preajma ei, puneţi-i întrebări, ajutaţi-o să-şi dea seama ce o necăjeşte cu adevărat, ce mesaj doreşte să transmită şi ce metode ar putea aplica pentru a rezolva problema. Este bine să-şi dea seama că furia, nu o ajută nici pe ea să transmită un mesaj clar, şi nu-i ajută nici pe ceilalţi să o înţeleagă. Puneţi-o să-şi imagineze subiectul la nivelul unei dispute cu colegi de clasă sau cu o prietenă bună. Cum ar reacţiona atunci? Cum ar rezolva conflictul? Totuşi, aceste accese de furie cu ameninţări, la vârsta de 10 ani, sunt un pic exagerate... Ar fi bine să mergeţi cu ea la o evaluare psihologică, sau adresaţi-vă psihologului scolar.

06.01.2020
Buna seara, am un copil de aproape 2 ani, o fetita si ma respinge foarte tare. Nu ma asculta deloc, iar cand ne jucam, mai mult ma cearta si tipa la mine. M-am tot gandit care ar putea fi cauza. Am citit in alte raspunsuri pe care le-ati dat, ca unele probleme pot apare in timpul sarcinii. Eu am ramas insarcinata pentru ca am vrut sa fiu impreuna cu un barbat. M-am casatorit cu acel barbat, dar nici el nu ma mai iubeste ca la inceput, desi iubeste mult fetita. Credeti ca aceasta ar putea fi o cauza a respingerii pe care o manifesta fetita? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.01.2020
Bună seara, da ar putea fi o cauză. Chiar dacă sosirea unui copil este una din cele mai mari experienţe de viaţă, ea nu este o soluţie a problemelor noastre interioare. Singurii responsabili de propria „vindecare” fiind noi înşine, pentru că din afară, nimeni nu poate şterge sentimentele de îndoială, inimi solitare sau temeri nedepăşite. Neconştientizarea şi nerezolvarea unor probleme personale ale părinţilor, poate conduce la „încărcarea bagajului” copilului, la perturbarea viitorului său drum. Lucrurile pot fi însă îndreptate, vă sfătuiesc să ţi la ajutorul unui psihoterapeut. Va fi important să parcurgeţi întâi dvs. câteva şedinţe de psihoterapie, şi apoi veţi fi învăţată cum să ajutaţi fetiţa să depăşească aceste „supărări”. Copiii se restructurează şi se vindecă foarte bine prin joc.

10.11.2019
Buna seara. Sunt mamica unei fetite de 2 ani si 6 luni, care este foarte isteata, agitata si impulsiva.De aproximativ 3 luni, am observat ca si-a schimbat comportamentul, in sensul in care a devenit foarte agitata, zilnic iesim in parc si are crize de nervi care dureaza o jumatate de ora-pana la 1 ora. Se arunca pe jos, tipa, plange din senin, cand o ridic in brate, ma loveste, ma trage de par si nu stiu ce sa mai fac, deoarece ma ingrijoreaza foarte tare. Cand face crize nu suporta sa stau langa ea, devine agresiva si nu imi vine sa cred ca traiesc asa ceva. Va multumesc si imi cer scuze pt textul lung.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.11.2019
Bună ziua, îmi este greu să vă dau un răspuns fără să ne vedem întâi noi două şi apoi cu fetiţa. Am nevoie de mai multe informaţii, cum a fost perioada de sarcină si primul an de viaţă, ce se întâmplă acum în mediul ei... După 2 ani, cumva copilul capătă mai multă independenţă, în raport cu mama, dar ies la suprafaţă diferite probleme ce au fost traversate în timpul sarcinii şi după aceea.

09.10.2019
Am fost retinut pe nedrept in Spania 30 de luni incarcerat si am pierdut nasterea ficei mele pe care am vazut-o prima data la 2 ani si 2 luni . Este o oarecare distanta nu stiu parca nu este cum trebuia sa fie , intrebarea este se poate ca faptul ca nu am cunoscut-o de cand a venit pe lume sa imi afecteze relatia mea cu ea pe viitor ?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.10.2019
Bună ziua, dacă acum dvs. sunteţi în contact real cu fetiţa, petreceţi timp împreună, sunteţi atent la nevoile ei, relaţia nu va fi afectată. Atunci când eraţi în Spania, vă gândeaţi la copilul ce urma să vină? Dacă da, şi dacă a fost un copil „dorit” , faptul că nu aţi fost foarte aproape fizic în acele momente, nu a afectat relaţia dvs. cu copilul. Copiii, cel puţin până la vârsta de 2-3 ani, sunt ca nişte „bureţei”, absorb în special tot ceea ce înseamnă, gânduri, sentimente, emoţii. Deci, dacă dvs. aţi fost „cu gândul” în contact cu mama şi copilul, aţi fost oarecum...aproape.

01.07.2019
Multumim, am aplicat solutia cu povestea, cu toti copii deodata si fiecare a adaugat ceva la poveste, fiecare si-a gasit o solutie. Ne gandim insa ca ar trebui intarit cumva acest comportament...sa nu-l uite.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.07.2019
Bună ziua, da este bine să întăriţi acest comportament. De exemplu... - când vă plimbaţi prin parc şi observaţi alţi copii care se sperie de ceva (evită să se dea pe topogan...etc), întrebaţi copilul dvs. ce crede că se întâmplă şi cum ar proceda el în acea situaţie. - încercaţi să expuneti gradat, câte putin, copilul la contexte în care manifesta frică (căţel, întuneric..etc) şi vorbiţi în acest timp cu el, aducându-i aminte de povestea făcută împreună şi soluţiile găsite.

28.06.2019
Buna ziua, avem 3 copii, 2 baieti si o fetita, cu varste cuprinse intre 10 si 3 ani. Ne confruntam cu problema ce pare sa ia amploare...frica, de diverse lucruri si in diverse situatii. O manifesta fiecare din copii si uneori si-o amplifica unii de la altii. Am incercat sa le spunem...” Nu ai de ce sa-ti fie frica!”, „Noi suntem cu voi!”, „ In viata de poti intalni cu multe situatii, poate mai grele!”, dar nu reusim prea multe. Ne spuneti va rugam, cum ar trebui sa procedam? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.06.2019
Bună seara, într-adevar „frica”, poate fi la copii, un subiect important, pentru că ei au şi o imaginaţie bogată şi pot amplifica probleme din diferite contexte. Ea este o emoţie, se declanşează automat, deci nu răspunde la comenzile conştiente ale creierului. Pentru a o rezolva, trebuie să o abordaţi tot la nivel emoţional. Iată câteva soluţii: - puteţi realiza o poveste, impreuna cu copilul, despre obiectul fricii, indiferent ce ar fi el (balaurul de sub pat, vecina de la etaj, căţelul de pe strada..etc), şi în poveste găsiţi soluţii pentru îndepărtarea, învingerea, rezolvarea fricii. În poveste copilul are o sabie magică, ştie un cuvant misterios pe care dacă îl spune în gând se îndepărteaza vecina, căţelul...etc. - să se gândească cum este frica lui în corp şi apoi să o deseneze. În final, o poate „înveli” într-o „mantie” de curaj, sau poate sta de vorba cu ea „ Bună ziua d-na Frică...” . Povestea trebuie ghidată astfel încât, copilul să-şi dea seama că frica nu este atât de puternică şi există soluţii să o invingi, să o depăşeşti.

10.11.2018
Bună ziua am o fetita de 3 ani și 8 luni de un an și jumate suntem în căutarea unui răspuns dar reușim sa îl găsim. Fetita nu vorbește și nu mesteca mâncare am făcut terapie aba și comportamentala dar rezultate prea mari. În urma terapiilor ii era frica de persoane de sex feminin. Diagnosticul dat este intarziere in dezvoltare. Mulțumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.11.2018
Buna ziua, nu va pot oferi un raspuns clar, pana cand nu vad fetita.

06.12.2017
Buna dimineata, ne puteti spune va rugam ce inseamna sa construiesti un cadru securizant pentru copii si pt noi ca adulti? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.12.2017
Bună ziua, un cadru securizant implică existenţa unui spaţiu, a unui timp şi a unor reguli de conduită clare, fără a fi rigide. Pentru adolescenţi şi chiar copiii de vârstă şcolară mică, a fixa un cadru securizant implică şi a le lăsa un spaţiu şi un timp pe care să le petreacă în intimitate, gândindu-se, jucându-se, citind, meditând, făcând ceea ce doresc. Ca şi oameni maturi, ne construim noi înşine acest cadru securizant. definindu-ne clar limitele, spunând ceea ce ne place şi ce nu, ce agreem şi ce nu, ce permitem şi ce nu. Este important să fim atenţi la noi, la interiorul nostru şi să acţionăm congruent cu ceea ce suntem.

07.11.2017
Buna dimineata, auzim de multe ori spunandu-se ca „parintii au gresit cand...si eu am ramas cu o suferinta..trauma..etc”. Cum sa facem sa nu judecam, sa nu ajungem sa dezvoltam furie, poate agresivitate, fata de parinti?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.11.2017
Bună seara, de cele mai multe ori, inconştient, un copil ce a fost supus unor comportamente greşite din partea părinţilor săi, riscă să repete acele comportamente, conştient sau inconştient, ca şi adult, în relaţia cu copiii săi. Deci, a vedea părinţii aşa cum au fost, poate opri ciclicitatea unor greşeli perpetuate timp de generaţii. Conştientizând că unele tipare educative nu au fost sănătoase, chiar dacă au aparţinut părinţilor, vom putea să ne restructurăm poziţia faţă de noi. Fiecare poate deveni părintele pe care şi i-am dorit şi va putea avea grijă de copilul său interior, pentru a-l ajuta să scape de frică, vinovăţie, sau furie. În acest fel, fiecare poate deveni un părinte „sănătos”, disponibil, pentru copiii săi.

31.03.2017
Buna dimineata, avem un baiat de 15 ani, care a petrecut tot anul trecut la bunici. S-a intors cu tot felul de deprinderi gresite, bunicii l-au cam rasfatat, nu a avut niciun program...etc. Cum sa facem sa introducem din nou un program de disciplinare, fara sa recurgem la pedepse corporale?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 31.03.2017
Pentru a rezolva problemele de comportament ale copiilor este necesar să ne propunem obiective de schimbare: a. realizabile, realiste - de exemplu, dacă copilul abia reuşeşte să treacă clasa, nu ne propunem să fie premiant următorul an şcolar; b. adecvate - de exemplu, nu împiedicăm copilul să-şi vadă prietenii pentru că nu este adecvat să fie privaţi de o necesitate socială, dar îi putem cere să vină acasă la o anumită oră; c. observabile - schimbările dorite în comportamentul copiilor trebuie să fie vizibile pentru părinţi, direct sau indirect. d. măsurabile - de exemplu, dacă vrem să ajungă mai devreme acasă, trebuie să stabilim ora maximă de intrare în casă. Motivele introducerii anumitor reguli trebuie să fie bine justificate. Să nu fie arbitrare, gen ,,Uite aşa!‖ Să nu se bazeze pe autoritate. ,,Pentru că aşa spun eu care sunt tatăl tău!‖ şi nici pe tradiţie ,, Pentru că aşa e bine!‖ Succes!

25.02.2017
Buna dimineata, cine este mai bine sa impuna regulile copiilor, mama sau tata? Stim ca ambii parinti trebuie sa respecte reguli clare, dar cine sa le impuna mai des?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.02.2017
Bună seara, de obicei copiii primesc mai bine impunerea unei autorităţi reglatoare, din partea tatălui. Principiul matern este perceput la nivel subconştient ca fiind conţinător, suportiv, iar cel patern fiind mai mult normativ, organizator. De multe ori însă, în practică se întâmpla exact invers şi atunci se declanşează conflicte interioare şi în copii şi în mame. De aceea, pentru ca o mama să poată rămâne afectoasă, conţinătoare, este nevoie ca tatăl să-şi asume rolul de implementare a limitelor şi să fie lăsat de către mamă, să manifeste acest rol.

01.11.2016
Buna seara, avem o fetita de 12 ani si nu stim cum sa abordam subiectul sexualitate. Ne puteti da un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.11.2016
Bună seara, este o întrebare foarte bună. Pubertatea marchează sfârşitul copilăriei, fiind precedată de 2-3 ani de importante transformări biologice, psihologice, afective şi psiho-sociale prin care se realizează trecerea la adolescenţă. Încercaţi să-i explicaţi fetiţei transformările hormonale şi afective absolut normale ce se petrec acum, ce manifestări pot apare şi cum ar putea fi ele gestionate. Ar fi bine ca aceste mesaje să fie transmise de o persoană feminină, copilul să se simtă securizat, să poată pune intrebari. Puteţi cere ajutorul medicului de familie sau psihologului şcolar.

16.02.2015
Va multumesc mult pentru sfat ! Sa aveti o zi frumoasa !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.02.2015
Mulţumesc şi eu, să vă fie de folos! O săptămână luminoasă vă doresc!

11.02.2015
Buna ziua , Am un baietel de 7 ani si ne confruntam cu o problema . De mic l-am invatat sa fie atent sa nu loveasca , sa nu vorbeasca urat etc ,insa acum la scoala uneori este jignit la modul "fraier " , iar el se lasa afectat ,desi este vorba de unii din prietenii de joaca . Am incercat sa ii explic ca uneori copii vorbesc asa insa nu cunosc adevaratul sens al cuvantului si nu vor cu adevarat sa jigneasca .,Cum asi putea sa il ajut in acest sens? multumesc,

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.02.2015
Da, se întâmplă destul de des acest fenoment. Este important să-l ajutaţi să înţeleagă că trebuie să acţioneze într-un fel, dar nu violent. Este bine că i-aţi explicat că uneori copiii nu cunosc înţelesul cuvintelor, dar trebuie să-i daţi alternative de "acţiune". Nu este bine să rămână numai "înţelegător", pentru că va dezvolta în timp o agresivitate mai mare, pornită din complexe sau frustrări acumulate, agresivitate pe care o va îndrepta spre alţii, sau spre el. De exemplu ar putea să încerce să stea de vorbă cu acei copii, eventual când totul este calm, să-i întrebe "ce te face să-mi spui..?" sau "de ce crezi că....?". Imaginaţi-vă împreună cu el diferite situaţii, şi găsiţi împreună metode de rezolvare a lor. Prezentaţi-i situaţiile respective ca "situaţii de viaţă" nu în legătură cu colegii lui, ca să nu-i întărim altceva. Spuneţi-i ceva de genul "Dacă ţi s-ar întâmpla într-o zi, ca mergând pe stradă cineva...cam ceea ce se întâmplă la şcoală...ce ai putea face?" Lăsaţi-l pe el să descopere soluţiile cele mai bune, dvs. doar ţi expuneţi situaţia şi îl ajutaţi să înţeleagă consecinţele. Puteţi să apelaţi şi la psihologul din şcoală, băieţelul să meargă la câteva şedinţe de consiliere.

02.02.2015
Da, vom veni la o consultatie dar acum suntem foarte ocupati si eu si sotul. Atmosfera este tensionata, de aproape un an, mai mult in ultimele 4 luni, dar copilul nu asista la discutiile noastre. El sat mai mult la bunic, destul de aproape de noi, mergem si-l vedem uneori in timpul saptamanii ( terminam programul foarte tarziu) , si-l luam la noi de vineri seara pana duminica

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.02.2015
Chiar dacă aparent copilul nu asistă la discuţiile dvs. conflictuale, afectiv el rezonează cu el, este " conectat" la ce se întamplă cu dumneavoastra. Simbolic " a nu mânca" " poate să însemne şi " sunt sătul !". Trebuie totuşi văzut copilul, trebuie făcută o evaluare psihologică, care va presupune câteva şedinţe de consultaţie.

29.01.2015
Buna seara, avem un baietel de 7 ani si in ultimul timp nu mai vrea sa manace. Am fost la mai multi medici, i-am facut analize, dar se pare ca nu este nimic medical care sa justifice acest comportament. Medicul de familie ne-a spus sa ne adresam si unui psiholog. Totusi baiatul ne gandim ca este destul de mic sa aiba probleme, la scoala nu exista stres, credeti ca este vreun subiect psihologic?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.02.2015
Nu pot să vă răspund la întrebare fără să veniţi să facem o evaluare, să vorbesc direct cu copilul. Care este atmosfera în familie? Cine stă cu copilul cel mai mult?

03.01.2015
Buna seara, avem un baietel de 10 luni, si pana la 6 luni nu am avut probleme cu el cu somnul. Il puneam la el in camera, ii spuneam " Noapte buna" si gata. A fost racit putin si a trebuit sa stam mai mult cu el, l-am tinut mai mult in brate, am dormit cu el, si acum nu ne mai intelegem, plange cand il ducem la culcare. Am fost la doctor, nu are nicio problema. Ce ar trebui sa facem sa-l dezvatam de a mai vrea sa stam cu el cand adoarme, sau sa-l mai tinem in brate?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.01.2015
Pe măsură ce creşte un copil, nevoia lui de interacţiune, de joacă, de afecţiune, creşte şi ea. Atunci când a fost mai mic, nu aţi avut probleme pentru că el oricum mai mult dormea. A mai crescut, iar perioada în care a fost răcit, i-a arătat că se poate mai mult, aşa încât acum a învăţat " să ceară". A fost totuşi pentru el şi o experienţă insecurizantă. Jucaţi-vă cu el mai mult în timpul zilei, şi când se apropie ora de somn lăsaţi-l să se joace singur. Ȋncercaţi să-l duceţi la culcare puţin mai înainte, când începe să dea primele semne că a obosit, se freacă la ochi..etc, nu atunci când începe să devină deja tensionat. Eventual înregistraţi-vă citind o poveste şi puneţi-i înregistrarea. Auzindu-vă poate să se simtă mai securizat, îl poate calma.Este important însă ca şi în casă atmosfera să fie calmă, susţinătoare pentru copil.

09.12.2014
Venirea copilului ne-a luat oarecum pe nepregatite, pur si simplu nu mai suport sa stau acasa.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.12.2014
Da, vă înţeleg, este clar că există o anumită tensiune. Primul an de viaţă al copilului le aparţine însă, cu prioritate, mamei şi tatălui. Manifestarea constantă a unor tipuri de comportament la părinţi creează repere clare şi securizante de interacţiune la copii. Pentru a-şi cere dreptul la atenţie din partea lor, copiii, începând chiar din jurul vârstei de 2 ani, pot manifesta comportamente nedorite, tocmai pentru a perturba activităţile adulţilor care nu interacţionează cu ei. Faceţi o programare la clinică, haideţi în cabinet să discutăm mai pe larg ce se întâmplă cu dvs. şi ce se poate face.

08.12.2014
Buna seara, am un copil de 4 luni, am stat pana acum acasa cu el, dar vreau sa ma intorc la servici. Si eu si sotul neu avem o functie de raspundere, vom lucra pana la ora 21 uneori si vom angaja o bona sa stea cu copilul. Cat de important este sa stea mama cu copilul in aceasta perioada, si pana cand?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.12.2014
Primul an de viaţă este foarte important pentru dezvoltarea copilului din mai multe puncte de vedere. Mama îi asigură primele legături umane, iar experienţa cu ea îi va influenţa modul de a-i privi pe ceilalţi. Dacă are încredere în mamă – încredere pe care o capătă în funcţie de satisfacerea nevoilor de către aceasta – el va avea un sentiment de încredere fundamental faţă de lume.Dacă mama nu răspunde însă suficient de prompt nevoilor copilului, acesta îşi va dezolta un sentiment de neîncredere faţă de lumea în care a venit, percepând-o ca ostilă şi insecurizantă. Relaţia de ataşament securizant se construieşte de-a lungul nenumaratelor interacţiuni securizante şi aducătoare de senzaţii plăcute ale bebeluşului cu mama sa. De aceea, mama trebuie să fie întotdeauna atentă si să se pregătească să fie într-o stare bună, ori de câte ori se întâlneşte cu copilul. Poate reuşiţi să obtineţi un program redus de lucru, măcar pentru încă câteva luni.

03.12.2014
Cam cat timp dureaza aceste transformari? La ce ar trebui sa ne asteptam?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.12.2014
Bucuraţi-vă de creşterea copilului fără să vă gandiţi cu grijă la ce se poate întāmpla.Ȋn general, această situaţie nu durează mai mult de un an; apare apoi un echilibru, creşterea este mai puţin dramatică şi, apoi furtuna se calmeaza şi revin sentimentele obişnuite. Gândirea, sentimentul şi voinţa realizează o transformare în interiorul limitelor care apără personalitate copilului.

02.12.2014
Buna seara, am vazut raspunsurile pe care le-ati dat despre dezvoltarea baietilor. Acelasi lucru ar trebui sa se intample si cu fetele? Avem o fetita de 13 ani si este mai mult melancolica decat zvapaiata. Chiar ne gandeam sa nu aiba vreo problema, sa nu fie un inceput de depresie.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.12.2014
Ȋn cazul fetiţelor, lucrurile stau puţin altfel. Au tendinţa de a se dedica viselor "misterioare", pufnind în râs fără motiv, sunt insuportabile, capricioase şi prost-dispuse. Dezvoltarea fiziologica a fetelor este mai rapidă decât a băieţilor şi le influenţează dezvoltarea psihologică. Fetele încep să se maturizeze fizic între 12 şi 13 ani şi ele pornesc să crească brusc. Ȋn această perioadă, o mare parte din forţele lor trec in creşterea fizică. Drept consecinţă, realizarile lor obiective în lumea exterioară sunt foarte reduse. Ele se simt dintr-odată mult mai puţin capabile să facă ceva, obosesc mai repede, nu pot sa ia parte competitiv la plimbări cu bicicleta şi la alte sporturi şi nu înţeleg de ce. Fetele suferă frecvent de anemie în această perioadă şi creşterea lor este atât de rapidă încât le solicită “peste puteri”. Acest puseu brusc are consecinţe pe plan psihologic: tendinţe spre proasta dispoziţie şi depresie, precum şi un anumit spirit de contrazicere şi nesiguranţă. De multe ori nefiind cunoscute aceste probleme, copiii sunt acuzaţi pe nedrept la şcoala sau acasă, de comoditate, lipsă de concentare, sau chiar obrăznicie sau dezinteres. Dar, nu uitaţi răspunsurile la întrebarile dvs. au caracter educaţional, nu înlocuiesc o evaluare psihologică.

24.11.2014
Ne este teama sa nu intre mai tarziu in cine stie ce gasti de cartier.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.11.2014
Băieţii au tendinţa să formeze cu plăcere “gaşti” pentru tot felul de motive, întemeiate sau neîntemeiate: ca să construiască o plută şi să navigheze toţi împreună, să ridice o cabană sau, pur şi simplu, ca să caute aventura şi să se bată cu celelalte “gaşti”.Cu cât voinţa devine mai constienta, cu atât se trezeşte mai mult sensul social: dorinţa unei structuri sociale este legată tot de voinţă.Ȋn momentul în care sunt eliberate aceste forţe, ele trebuie să fie canalizate constructiv de către părinti sau profesori; în caz contrar, tinerii se pot îndreapta repede spre delincvenţă. Daţi-l să facă un sport, sau să participe la diferite cercuri de autodezvoltare specifice aptitudinilor lui ( traforaj, construcţii, modelaj, pictură, aeronautică...etc).Faceţi-i totuşi o evaluare psihologică, poate să nu fie ADHD, dar poate fi un deficit de atenţie sau impulsivitate.

23.11.2014
Avem un baietel de 12 ani si 8 luni, si a inceput sa devina un pic agresiv de ceva timp. Se bate cu fratele mai mic de 7 ani, spune ca se iau la intrecere, la scoala mi se spune ca se imbranceste in pauza sau pune piedica altor copii. Nu era asa inainte, am mers la psiholog la scoala si ne-au spus ca nu are nimic. Ce se intampla, este un ADHD, ce putem face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.11.2014
Nu ştiu dacă este ADHD, fără să ne intalnim să-l văd, trebuie îndeplinite mai multe criterii. După vârsta de 11-12 ani însă, are loc începutul unei separări totale a personalitătii individuale a copilului de lumea exterioara. Ea coresponde metamorfozei voinţei faţă de lume şi vizează cucerirea lumii exterioare în totalitatea ei. Cuvântul “cucerire” a lumii exterioare este ales în mod deliberat, căci relaţiile copilului cu exteriorul capătă un caracter vădit agresiv. Se joacă de-a hoţii şi jandarmii sau de-a soldaţii şi indienii sunt activităţi foarte frecvente printre băieti.Le place să se bată, nu numai când se ceartă, dar şi pentru plăcerea de a se confrunta, impunându-şi voinţa şi punându-şi forţele la încercare. Deci acest comportament, poate face parte într-un fel din dezvoltarea lui. Trebuie puse însă nişte limite, explicaţi-i consecinţele posibile ale faptelor lui, sau, şi mai bine, întrebaţi-l pe el care crede că ar putea fi aceste consecinţe. Nu uitaţi, este bine să-i fie făcută o evaluare psihologică, dacă este cumva debutul unui ADHD, să fie luat din timp.

18.11.2014
Va multumesc pentru raspuns! La inceputul anului am divortat, este posibil ca acest fapt sa influenteze starea baietelului.Din pacate, locuim foarte departe, dar daca considerati ca trebuie un consult urgent la clinica, o sa iau in consideratie sfatul D-voastra.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.11.2014
Da, acesta poate fi un factor provocator al problemelor copilului. Cred ca este bine sa veniti totusi la clinica, sau, daca aveti cum, apelati acolo la dvs. la ajutorul unui psiholog.

18.11.2014
Eu si sotul meu avem pareri putin diferite in ceea ce priveste educatia unui copil.Cum facem sa avem copii cu stima de sine crescuta? Cum ar trebui procedat, si de la ce varsta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.11.2014
Creşterea stimei de sine este o consecinţă a întregului travaliu educativ. puteţi începe de la vârste mici, 3-4 ani, prin: • Punctaţi mai multe succesele decât esecurile • Ȋncurajaţi-i şi permiteţi-le independenţa • Oferiţi-le libertatea de a greşi cu discutarea cauzelor şi consecinţelor • Iubiţi-i necondiţionat, dar puneţi limite • Permiteţi explorarea şi încurajaţi întrebările , fiţi disponibil, ascultaţi-i atunci când au nevoie • Nu stabiliţi standarde nejustificat de mari • Evitaţi ridiculizarea • Daţi-le responsabilităţi şi laudaţi-i atunci când le îndeplinesc • Ajutaţi-vă copilul să-şi dezvolte talentele • Fiţi un model bun

13.11.2014
Buna ziua. Am un baietel de 9 ani si de cateva luni se trezeste noaptea tipand, crizele ajungand pana la 10 min. Dimineata nu isi aminteste nimic. La scoala are rezultate excelente. Va rog sa imi spuneti ce e de facut.... Va multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2014
Cu 3-4 luni înainte de acest comportament s-a schimbat ceva în viaţa dvs? A avut loc vreun eveniment important ( fericit sau nu) în familia dvs., la servici, sau în viaţa copilului ( teste, olimpiade, ..etc)? Pot fi multe cauze şi cel mai bine ar fi să veniţi la cabinet , la clinică, să vedem ce se întamplă. Copilul este destul de mare, deci mecanismele lui de apărare nu ar reacţiona aşa dacă ar fi ceva superficial. Crizele durează destul de mult ( 10min), nu este bine să lăsaţi subiectul nerezolvat.

07.11.2014
Este posibil ca un copil de 2 ani sa se simta vinovat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.11.2014
Da, vinovăţia este o emoţie complexă, dovada unui conflict interior între dragoste şi agresivitate.Ȋşi iubeşte părintii dar îi este şi teamă. Apare în jurul vârstei de 2 ani –2 ani şi jumătate, în momentul în care copilul devine conştient de dependenţa faţă de celălalt, de dragostea acestuia pentru el şi de dorinţa lui de a-l proteja împotriva impulsurilor agresive. El nu vrea să piardă aceasta dragoste, nu vrea să-şi supere părintele.

05.11.2014
Buna dimineata, avem un baietel de 4 ani si am inceput sa nu mai facem fata crizelor lui de incapatanare. La inceput am crezut ca sunt de vina bunicii, pentru ca il rasfata, dar acelasi lucru a inceput sa se intample si cand sta cu noi. Cum ar trebui sa procedam?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2014
Ȋncapatanarea are de obicei o conotaţie negativă. Când spui că micuţul tău e încăpaţânat te gandesti că e neascultător, se poartă urât sau că este prea răsfatat. Ȋnsă la vârste mici încăpăţânarea are o valenţa pozitivă.Face parte din dezvoltarea copilului şi are sensul de perseverenţă sau încercare, necesara pentru consolidarea voinţei.Toate acestea sunt rezultatul unei încercări a copilului de a-şi impune punctul de vedere, de afirmare a personalităţii. Ca şi părinte trebuie să încerci să înţelegi care este. sursa de la care porneşte încapaţânarea copilului. Ea poate avea o mulţime de cauze. Acestea variază de la temeri sau frici irationale până la atacuri de rebeliune. Metode ce se dovedesc eficace, ar fi: ● justa folosire a recompensei, laudei, aprobarii ● ignorarea temporară, după preceptul: observaţi totul, dar nu reacţionaţi la orice ● amânarea îndeplinirii sarcinilor/cerintelor, în starea de încăpătânare încercarea de influentare imediata provoacă împotrivire. ● abaterea atenţiei spre alt obiectiv (metoda eficace mai ales la cei mici); ● prezentarea cerinţelor ca sfaturi, indicaţii, chiar rugăminţi (deci nu se ordonă). Dacă nu vă descurcaţi, apelaţi la ajutorul unui psiholog, pot fi diverse cauze.

29.10.2014
Buna ziua, sunt insarcinata si simt un amestec si de frica si de respingere a copilului. Vreau sa devin o mama buna, ce ar trebui sa fac sa scap de ceea ce simt?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.10.2014
Este important să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, să identificaţi cauzele acestor stări. Pot fi multe şi diverse. Odată conştientizate cauzele, în urma unor şedinţe de psihoterapie, aceste conflicte interioare vor dispare, iar sentimentele dumneavoastră faţă de copil se vor schimba.

22.10.2014
Am citit cateva articole despre importanta creativitatii la copii. Cum putem vedea daca un copil de 9 ani o are si cum o putem dezvolta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.10.2014
In general, copiii sunt creativi prin însaşi structura lor. Uneori însă ea poate fi inhibată printr-un comportament prea autoritar sau din contra, hiper-protectiv al adultilor cu care ei intra in contact. Creativitatea este o coordonată esenţială a personalităţii. Inteligenţa, diverse aptitudini speciale, unele trăsături motivaţionale şi de caracter constituie principalii factori ai creativităţii si se pot vedea in special,in modul in care copilul face faţă unor situaţii noi. Orientarea spre demersul personal, independent, spre experienţa proprie, reprezintă primul pas spre o conduită creatoare deoarece în acest mod copilul este obligat să observe, să sesizeze problema, să facă ipoteze, să compare, să adopte decizii, să comunice etc. Un alt factor important în dezvoltarea creativităţii este jocul. Prin joc, copiii îşi dezvoltă foarte mult gândirea şi limbajul, creând totodată diferite situaţii (reale sau imaginare), scenarii de viaţă, împrumutând şi jucând diferite roluri în funcţie de contextul nou creat, în funcţie de starea sufletească în care se află. Lăsaţi-i libertate, implicaţi-l în rezolvarea unor probleme dar si jucati-va....încurajati-l să deseneze, să cảnte, să scrie poezii sau...romane. Ei au aceste impulsuri nativ, dar uneori nu au cu cine să le manifeste, pentru că noi adultii, am devenit ...foarte ocupaţi.

18.10.2014
Avem o fetita in varsta de 5 ani si 9 luni, ne ocupam de ea si noi si merge si la o gradinita particulara. Totusi avem probleme, se incapatineaza , la gradinita se urca pe scaune si numai de acolo vrea sa spuna o poezie sau raspunde la intrebari, nu ne asculta. Am incercat sa-i vorbim si frumos, sa o si pedepsim, dar nu a mers. Ce ar trebui facut?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.10.2014
Aveti răbdare, vor trece aceste manifestări. Continuaţi să-i explicati de ce nu este bine să se comporte aşa şi care sunt consecinţele, dar nu insistaţi prea mult, să nu ajungă să le facî tocmai pentru că i se acordă atentie, scandalizează pe toata lumea. Există aşa numitele perioade de opoziţie de la 3 la 4 ani, si de graţie de la 4 la 5 ani( +/-1 an) . Perioada de opoziţie reprezinta nevoia afirmării personalităţii ce se naşte acum. Copilul, bazându-se pe relativa independenţă şi autonomie nou câştigată, câştigă conştiinţa de sine prin opoziţia faţă de ceilalţi are nevoie sa arate ca este diferit de ceilalţi. Perioada de graţie este cea în care eul copilului vrea să se valorizeze, şi caută acum aprobarea. Îi place să se dea în spectacol şi se vrea seducător pentru adultul din preajmă dar şi pentru propria sa satisfacţie. Este o perioadă de narcisism.

09.10.2014
Buna ziua, am un copil, Bogdan, de 6 ani si 8 luin. De cateva luni imi spune ca pe el nu il cheama Bogdan si este bebelus. Imi puteti spune ce se intampla?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.10.2014
Ma aveţi şi alţi copii, există fraţi , surori mai mici? A murit recent cineva in familia dumneavoastră?

09.10.2014
Nu mai are alti frati. Da a murit acum 4 luni, tatal meu, bunicul lui Bogdan. Ce-i drept, pana la varsta de 1 an el a stat mai mult acolo.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.10.2014
Cel mai bine este sa veniti intai dvs. la o consultatie, sa-mi povestit contextul evenimentelor si apoi, la o alta consultatie sa veniti si cu Bogdan.

08.10.2014
Va multumesc frumos pentru raspuns.Am uitata sa va intreb daca are vreo legatura si faptul ca parintii au 40 de ani si prietena a ramas insarcinata dupa foarte multe tratamente.Comportamentul copiilor poate avea vreo legatura cu aceste cauze?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.10.2014
Nu este corect din punct de vedere deontologic sa avem noi doua aceasta discutie. Cel mai bine ar fi sa sune prietena dumneavoastra la receptie, la clinica, sa se programeze pentru o consultatie. Cu siguranta va fi mai utila o discutie pe care eu sa o am direct cu dumneaiei. O zi frumoasa va doresc

08.10.2014
Va multumesc pentru raspus si o sa-i recomand cu incredere sa faca o programare la dumneavoastra.O zi buna va doressc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.10.2014
O asteptam cu drag!

07.10.2014
Cunosc pe cineva care are doi gemeni de 1 an si 3 luni.Au un comportament ciudat pentru varsta lor.Nu raspund cand sunt strigati pe nume,in locuri cu lume mai multa urla si plang,cand stau in incapere se uita in jur si pe sus dezorientati asa.Sunt astea semne ale autismnului?Parintii nu vor sa accepte ca acesti copii au probleme si vroiam sa va intreb pe dumneavoastra daca au motive sa se sperie sau sa-si puna anumite intrebari.Va multumesc anticipat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.10.2014
La aceasta varsta nu se poate pune un astfel de diagnostic, copiii sunt prea mici, iar acest comportament nu este neaparat autism. Este posibil sa fie o cauza din timpul sarcinii sau poate ceva legat de atmosfera existenta acum in familie. Oricum, este foarte important sa se mearga acum la psiholog, foarte multe lucruri se pot rezolva pana in jurul varstei de 2-3 ani.

06.10.2014
Buna seara, ce se poate face in cazul unui copil de 4 ani si 3 luni, care se loveste uneori intentionat de pereti, sau se trage de par pana cand ramane in mana cu smocuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.10.2014
Acest comportament poate indica o auto-agresivitate. Aceasta înseamnă că există un conflict interior puternic, căruia copilul nu ştie sau nu poate să-i facă faţă. De exemplu, este supărat pe părinţi, "s-ar bate" cu ei, dar în acelaşi timp îi iubeşte, sau ştie că trebuie "să-i asculte". Sau, este supărat pe doamna educatoare, dar trebuie să tacă, să fie cuminte, sau îi este frică. Dacă nu reuşiţi să identificaţi conflictul şi să ajutaţi copilul să-l rezolve, vă sfătuiesc să apelaţi la un psiholog, pentru că în timp, aceste conflicte îl pot traumatiza pe copil sau pot degenera în agresivitate faţă de alţii.

05.10.2014
Este posibil ca un copil de numai câteva luni, să imite atât de bine mimica unei fețe pe care a văzut-o numai de 2 ori?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.10.2014
Da, ceea ce caracterizează perioada de 0-1 an este în primul rând "permeabilitatea" afectivă şi cognitivă a copilului la mediul exterior. El începe sa imite sunetele, grimasele sau gesturile adulţilor. Principala caracteristică a copiilor mici este imensa lor deschidere spre ceea ce îi înconjoară. Ei asimilează elementele din jurul lor fără o rezistenţă sufletească şi întâmpină lumea cu încredere nelimitată. Trăiesc în inocenţa paradisului, în acest univers, în care binele şi răul sunt inexplicabil amestecate.

04.10.2014
Este adevărat că anumite probleme psihologice îşi au cauzele în perioada în care mama era însărcinată cu noi? Cât de important este acest lucru?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.10.2014
Da, este adevărat, există aşa numita memorie senzorială a corpului şi multe din experiențele pe care mama le trăieşte în timpul sarcinii, îşi pun amprenta în dezvoltarea fizică, dar şi psihică şi afectivă a viitorului copil. Vă voi da un exemplu: Acum câțiva ani, a venit la terapie un domn, în jur de 40 de ani, care mi-a spus că de mic copil se speria de orice obiect ascuțit, inclusiv un pix pus pe masă cu vârful spre el. Acum lucra în armată, dar avea de fiecare dată o tresărire când se confrunta cu o astfel de experiență. În timpul unei şedințe de psihoterapie ne-am dat seama că este posibil să fie o cauză din perioada intrauterină. Domnul nu-şi aducea aminte ca mama sa să-i fi povestit vreun episod traumatic de atunci, ba chiar îi spusese că au fost numai momente frumoase şi a fost foarte fericită. L-am rugat să o roage pe mamă să-i povestească acum cum a fost toată perioada sarcinii, fără să-i spună şi motivul pentru care pune această întrebare. Mama i-a spus că a fost într-adevăr foarte fericită, nu i-a fost nici măcar greață vreun moment, ba chiar gătea foarte mult, i se dezvoltase un fel de plăcere de a găti. Şi-a adus aminte că în luna a 7-a, era în bucătărie, gătea şi la un moment dat s-a speriat de un cuțit mare de tăiat carnea, pe care ea însăşi îl pusese pe masă cu vârful spre ea. Dacă o problemă îşi are însă cauzele în perioada intrauterină şi cât de mult se manifestă acum, se poate stabili numai în timpul unor şedințe de psihoterapie.

Profesie si cariera

37
intrebari

10.05.2021
Bună ziua. Mă numesc Pop Mihai,locuiesc în satul Breb din judeţul Maramureş. Am 49 de ani,sunt diagnosticat cu schizofrenie paranoidă şi retard mental,am pensie de invaliditate gradul 2 şi indemnizaţie de persoană cu handicap. Din copilărie mi-am dorit să fiu medic. După cum puteţi observa,nu s-a întâmplat însă. Mi-am descoperit pasiunea pentru calculator,mi-am scris eu însumiDVD-urile cu sisteme de operare Windows şi Linux ale căror imagini ISO le-am descărcat de pe internet. Vreau să mă re-profilez,să fac ceva sănătos cu viaţa mea,m-am săturat de trăit ,,degeaba”. Vă rog foarte frumos să-mi spuneţi ce pot să facîn continuare,cam unde pot încerca să-mi caut un loc de muncă măcar de 4 ore pe zi,şi cum să-mi ,,arunc la coş” visul distrus de cauze reale? Cu stimă,Pop Mihai.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.05.2021
Buna ziua, cel mai bine este sa vedeti ce aptitudini aveti, catre ce puteti cel mai usor sa va intrebtati. Puteti apela la ajutorul unui psiholog sa va faca o evaluare a unor aptitudini. Exista teste care fac astfel de evaluari si apoi suprapun profilul persoanei peste diferite profile ocupationale. In acest fel ati sti cu ce profil profesional ati fi cel mai compatibil.

05.10.2020
Buna ziua, doamna doctor! Numele meu este Dr. Nicole Bergmann, sunt medic vet, chirurg ortoped, in prezent am o suparare in familie, mama a fost depistata acum o luna cu metastaze la nivel cerebral si tumora mama fiind pulmonar... este in ultimul stadiu ai nu se mai poate face nimic si din aceasta cauza sunt mereu cu un deficit de concentrare, tin consultatii si nu pot sa fiu acolo cu mintea, iar cand vine vorba sa explic proprietarilor cum se ca descasura operatia sau orice altceva, am niste pauze in vorbire timp in care caut cuvantul potrivit, cuvinte uzuale, nu ceva medical... fix ca un lapsus... e foarte deranjant si nu stiu cum sa imi recapat debitul verbal. Daca ma puteti ajuta in acest sens va astept un cu un raspuns. Va multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.10.2020
Buna seara dl doctor, va propun sa incepem cateva sedinte de psihoterapie online, am nevoie sa stiu mai multe lucruri si sa lucram tintit, pe problema. Puteti face programare la mine, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

28.09.2020
Buna ziua, Intrebarea mea ar fi urmatoarea: Ce intrebari i se pun unui pacient pentru a recunoaste semnele unei hartuiri psihologice la locul de munca? Va multumesc anticipat, Felicia A

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.09.2020
Buna ziua, nu va pot raspunde la intrebarea dvs, din considerente de etica profesionala. Dar daca dvs. simtiti ca sunteti victima unui astfel de comportament, puteti cere ajutorul unui psiholog.

17.08.2020
Buna ziua Va rog sa ma ajutati cu indrumare catre o posibila si eventuala evaluare a comportamentului unei persoane din familie care are nevoie de ajutor. Are 60 de ani este ancorat in activitatea firmei in care lucreaza si cu care se identifica. Pina acum aceasta identificare cu activitatea pe care o desfasura il legitima ca pe un pasionat dar acum acest comportament duce la mari si grave lacune in comportamentul sau care a devenit tot mai retras,agresiv verbal si fizic si fff ascuns. Am incercat sa dam importanta cuvenita si sa ierarhizam cauzele care au dus la modificarile de comportament de a lungul timpului ,activitatea lui desfasurindu se pe o perioada de 24 ani de cind este conducatorul executiv al firmei care ii si apartine.Membrii familiei au capatat statulul de indezirabili rind pe rind si singurii cu care mai are relatii citeodata greu de acceptat sunt mama lui si fiul lui.Am incercat si programari la consiliere psihiatrica dar dupa o consultatie a refuzat si medicul si consilierea in sine considerind ca NU ARE NICI O AFECTIUNE SI NICI O MODIFICARE DE COMPORTAMENT.Agresiunea verbala de fiecare data adica zilnic duce la o accelerare vizibila de ritm cardiac de puls de culoare la fata de irascibilitate si pina la urma de frica celor din jur de violenta fizica si verbala sau de teama ei. Pozeaza intr o persoana normala la plecarea catre firma dar perioada de timp din zi in care reuseste sa tina in friu aceasta stare DE BINE incepe sa fie tot mai scurta. Manifestarile in familie sunt tot mai prezente si acestea se concretizeaza in frica de a arunca orice ,chiar si mincarea pe care o consuma chiar si alterata, suspiciunea manifestata pentru orice il inconjoara noaptea acuza diverse zgomote care duc la dorinta de a se inarma in vederea apararii propriei persoane de eventualii hoti mania inchiderii usilor cu chei mai ales a usilor de la dulapuri si a camerei in care se autoizoleaza aruncarea tuturor problemelor din trecut in solutionarea oricarei altercatii din prezent acest lucru ducind la aducerea in discutie a problemelor poate chiar si din studentie deci de aproximatix 40 de ani Sper intr o citire pina la final a acestor rinduri scrise cu mare retinere si cu mare durere. Astepta cu interes reaspunsul dumneavoastra. cui deosebita stima

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.08.2020
Buna ziua, recomandarea mea este ca domnul sa mearga la o investigatie psihologica. Dumneavoastra nu aveti cum sa-l ajutati.

13.06.2020
buna ziua .. eu sunt frizer de un an de zile de o perioada de 5 6 luni .. de cate ori tund sau fac contur cu briciu.. ma pierd imi tremura mainile rau de tot simt cum imi bate inima rau si am o teama.. va rog sami spuneti cum scap de ele .. ca astea 3 ma indeamna sa ma las de meserie

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.06.2020
Buna ziua, apelati la un medic neurolog.

12.05.2020
ma aflu in stadiul de adult si inca din copilarie sunt mereu obosit, duc lipsa de concentrare, am o memorie slaba. Nu pot sa-mi conduc masina, nu pot sa intretin o conversatie deoarece uit cuvintele native, nu dau deloc atentie si importanta lucrurilor importante din viata mea, nu sunt in stare sa lucrez in nici un domeniu deoarece ca un cashier as incurca banii si ca un maturator as adormi in picioare. Alimentatia imi este bine pusa la punct, programul de somn este de 8 ore, sport fac...nimic nu ajuta. Toate aceste probleme de mai sus m-au definit ca fiind un retard de multe persoane. Nu ma preocupa de ce spun altii. Doresc doar sa gasesc o solutie pentru a trece peste aceste probleme de mai sus si a imi completa visurile. Multi din State Unite apeleaza la Adderall insa observ ca este ilegal de a il obtine aici cu prescriptie. Ce imi recomandati?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.05.2020
Buna seara, va recomand sa cereti ajutorul unui medic psihiatric si unui psihoterapeut. Cu siguranta, o astfel de echipa interdisciplinara va poate ajuta.

07.05.2020
Buna ziua, Ma numesc Mariana Ciobanu, am o anumita varsta ,o anumita experienta de viata si profesionala,dar abia acum mi s-a ivit oportunitatea de a fi seful unui birou .Voi avea o echipa tanara care si ea este noua.Patronii sunt un pic cam dificili. Nemaiavad functii de conducere(am fost liber profesionist),mi-ar prinde bine niste sfaturi cum sa ma comport fata de toti cu care intru in contact la noul loc de munca. Eu sunt o fire emotiva de aceea de multe ori am mai refuzat aceasta functie.Acum este o alta opurtunitate si conjuctura si am acceptat. Va multumesc anticipat. Mariana Ciobanu

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.05.2020
Buna seara, este greu să trasăm foarte clar un profil al "managerului ideal", dar putem stabili câteva caracteristici. Un manager adevărat stabileşte direcţia, are o viziune, identifică noi posibilităţi, aliniază oamenii cu misiunea şi valorile organizaţiei, motivează şi inspiră, este deci un exemplu pentru ceilalţi, consiliează şi antrenează. El evită 3 greşeli: - să dea sfaturi înainte de a înţelege; - să încerce construirea sau reconstruirea unei relaţii fără a vă schimba comportamentul sau atitudinea; - să presupună că bunele exemple şi relaţii sunt suficiente (Trebuie să le dăm oamenilor şi lecţii explicite. Este important să-i înveţe pe oameni despre viziune, misiune, roluri, scopuri, linii directoare şi standarde);

13.04.2020
Buna ziua, incerc sa fac aceasta povestioara cat mai scurta. Numele meu este Stefania, am varsta de 25 de ani si de cand am terminat facultatea, mai exact de 2 ani.. nu imi gasesc locul in societate deoarece nu ma pricep la nimic.. nu am nici un scop, nici un obiectiv si parca nu imi place nimic. Muncesc de la varsta de 16 ani.. mai intai pe litoral si dupa ce am terminat facultatea de constructii m-am anagajat la o firma... era tot ce imi doream.. am stat un an de zile.. nu am invatat nimic. seful meu mi-a spus ca dau dovada de indolenta si prostie.. si ca ma plateste degeaba.. am plecat din locul ala.. m-am reprofilat la 180 de grade.. acum in prezent lucrand ca agent de transport. Dintr-o coincidenta colega mea de birou este coach. si mi-a spus in felul urmator: " experienta de munca o ai.. capacitatea de a intelege nu o ai" si mereu imi tine predici teoretice.. cand gresesc ceva sau fac ceva gresit in general.. sunt constienta ca fac multe greseli banale.. intrebarea este " de ce le fac?" din locurile de munca pe care le-am avut nu m-am descurcat la nici unul. Si avand in vedere ca lucrez si cu doamna aceasta coach.. am crezut ca imi voi da sema.. dar nu mi-am dat..nu inteleg de ce nu ma un scop, o motivatie, si de ce nu sunt buna la nimic ? ce imi lipseste.. am mai cautat ajutor la DR. psihologi dar nu am gasit mare lucru.. dar mai incerc. Daca ma puteti ajuta cu un raspuns as fi onorata!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.04.2020
Buna seara, va recomand sa incercati totusi sa urmati cateva sedinte de psihoterapi. Iata cateve link-uri pt terapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

06.01.2020
Bună ziua. Am o fetiță de 15 ani. Cum credeți în opinia d-tra că aș putea să o ajut pentru a-și alege un drum după terminarea liceului?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.01.2020
Buna seara, in primul rand e important sa vedeti ce-si doreste ea sa faca, de ce doreste acel drum si ce resurse crede, in acest moment, ca are pentru a-si indeplini acel vis. apoi, ar fi foarte bine, daca ar face o testare psihologica, pentru a vedea cu adevarat ce aptitudini are fiica dvs. si ce domenii i s-ar potrivi mai bie. Puteti face aceasta testare psihologica si la noi la clinica.

20.12.2019
Ma port diferit cu unii colegi din aceeasi institutie deoarece lucrez de 2 ani cu ei si am vazut ignoranta cum arata pe fata lor.Ma bucur ca pot mentine linia de plutire,nu tot timpul ce'i drept! Vreau sa nu mai dau importanta la gesturi sau tonuri de voce ..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.12.2019
Buna ziua, nu inteleg care este intrebarea dvs.?

18.09.2019
Buna dimineata, stiu ca stresul la locul de munca si multimea de ore suplimentare, au devenit, din pacate, o normalitate, si uneori nu ne mai dam seama cand nu mai putem. Ne puteti da totusi niste indicii...cum sa stim sa ne oprim din timp?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.09.2019
Bună seara, într-adevăr, uneori este foarte greu pentru o persoană, să îşi dea seama că este extenuată fizic sau mental. Iată câteva simptome, ce pot anunţa atingerea unor limite de la care se pot declanşa perturbări mai grave: ● Apar probleme cu somnul Emotiile copleșitoare provocate de extenuare pot cauza neliniște mai ales în timpul nopții. Atunci, insomnia devine o problema, sau se instaleaza pentru o perioadă lungă de timp. ● Lucruri nesemnificative pot deveni sâcăitoare, creşte iritabilitatea Din cauza nivelului scăzut de vitalitate şi a sensibilității crescute, totul este simţit mult mai intens ca înainte. Orice lucru banal care deranjează poate stârni furie sau lacrimi. ● Îşi fac apariţia stări de ameţeala Unele dintre cele mai puternice semne pe care o persoană extenuată le poate experimenta sunt greața și amețeala constante. Când treci printr-o cădere nervoasă este normal să fii afectată și la nivel fizic. ● Apare plânsul.. fără motiv Când cineva trece printr-o perioadă grea în viață, simțurile cresc la maximum se ajunge la o stare de hipersensibilitate și chiar și cea mai mică glumă poate provoca lacrimi. O persoana extenuată fizic și psihic, îşi pierde puterea de a face față situațiilor limită, iar stresul de zi cu zi se intensifică. Atunci, singurul mecanism folosit de corp și suflet pentru curățare este plânsul. ● Dispare motivația Persoana devine incapabilă să îşi termine activitățile. Lucrurile care o stimulau înainte parcă nu mai sunt de ajuns.. ● Se declanseaza atacuri de anxietate destul de des Ca un rezultat al extenuării, nivelul de stres creste, iar atacurile de anxietate deja fac parte din rutina ta de zi cu zi.

17.07.2019
Buna ziua, sunt manager la o companie, am 41 de ani sunt permanent incordat si deja ma simt batran.Sunt tala a 2 copii cu care nu resusesc sa ma joc pt ca nu am timp sau sunt foarte obosit. Imi puteti spune un exercitiu, pe care sa-l pot face si acasa, sa reusesc sa ma relaxez? Multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.07.2019
Bună seara, am să vă spun un exerciţiu de relaxare, dar vă sfătuiesc să veniţi ţi la o consultaţie psihologică să vedem totuşi care sunt cauzele ce v-au determinat să ajungeţi într-o astfel de stare tensionată şi ce mecanisme pot fi deblocate. Exerciţiul ar fi cam aşa... Aveţi nevoie de o salteluţă, sau un prosop şi un fundal sonor cu sunetele mării. Acordaţi cel puţin 2 minute pt fiecare etapaă 1. Întins pe spate, închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă. Observă nisipul, simte adierea blândă a vântului. Inspiră profund, umflă abdomenul. Apoi expiră aerul pe gură, lăsând abdomenul să coboare. 2. Pune apoi mâinile pe piept, inspiră profund pe nas, şi umflă-ţi plămânii. Expiră uşor pe gură, simţind cum goleşti plămânii de aer. 3. Cu mâinile de-a lungul corpului, inspiră trăgând de umeri în spate, şi apoi coboară-i expirând. 4. Odihneşte-te, relaxeaza-ţi corpul profitând de plaja, lasă vântul blând sa ia cu el grijile tale.

06.06.2019
Vreau sa stiu daca la testul psihologic pot pica doar pentru ca am raspuns cu NU la intrebarea daca am avut dureri de cap? In conditiile in care chiar nu am avut pina la 18 ani.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.06.2019
Bună ziua, o testare psihologică presupune mai multe tipuri de evaluări (chestionare, observatie, interviu..etc) Obtinerea unui rezultat nesatisfăcător nu este rezultatul răspunsului la o singura întrebare.

01.05.2017
Buna ziua...din nou, multumesc mult pentru raspuns, da aveti dreptate nu ar trebui sa ne asteptam sa creasca peste oameni nivelul increderii. Ati putea sa-mi dati dvs. cateva detalii despre programa acestor cursuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 01.05.2017
Da, aş putea. Un prim curs, urmăreşte punerea în evidenţă a modalitaţilor de integrare psiho-socială (o analiză pe 3 dimensiuni a acestei integrari) b)- stilurilor cognitive de preluare şi valorificare a informaţiilor c)- tipuri de reacţii la stres d)- valori profesionale e)- acceptarea celorlalţi Cel de-al doilea curs, se axează pe: a)- identificarea şi denumirea propriilor emoţii şi sentimente b)- recunoaşterea punctelor tari, identificarea şi cultivarea calităţilor pozitive c)- monitorizarea şi reglarea sentimentelor şi emoţiilor în aşa fel încât să ne ajute să ne descurcăm în diferite situaţii d)- folosirea abilitătilor verbale şi non-verbale pentru exprimare şi promovarea unor schimburi pozitive şi eficiente cu alţii e)- stabilirea şi menţinerea unor relaţii sănătoase, care aduc satisfacţii, cu alţi oameni şi cu alte grupuri g)- identificarea nevoii de a apela la surse corespunzătoare de ajutor şi suport

30.04.2017
Buna dimineata, sunt director general in cadrul unei societati de stat si as dori sa organizez niste cursuri care sa aiba ca rezultat cresterea increderii oamenilor in ei insisi si unii in altii. Cam ce ar trebui sa cuprinda aceste cursuri si care ar fi rezultatele lor pe termen lung?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.04.2017
Bună seara, în primul rând, pentru creşterea încrederii oamenilor în ei înşişi cât şi unii în alţii, este nevoie de timp, de schimbări personale şi dorinţa de schimbare personală. Pot fi multiple cauze datorită cărora o persoană să nu aibă încredere în ea, poate fi nevoie de un travaliu terapeutic care să dureze câteva şedinţe (în aceste cazuri se recomandă să fie continuat cursul cu câteva şedinţe de psihoterapie) . Pe de altă parte, încrederea oamenilor unii în altii se construieşte în timp, pe baza faptelor, vorbelor şi deciziilor fiecăruia. Cu siguranţă însă acest tip de curs este binevenit, el va pune în evidenţă clar eventuale blocaje, va stimula clarificări şi va pune la dispoziţie metode de îmbunătăţire a relaţiilor. Pe termen lung, cursul poate aduce beneficii importante organizației: ● Scăderea fluctuației și păstrarea valorilor în organizație; ● Obținerea de rezultate bune – chiar și în momente dificile pentru o organizație (preluări, restructurări, tranziții, crize economice etc.); ● Creșterea la angajați a comportamentelor de inițiativă, inovație și împărtășire de informații – extrem de utile pentru supraviețuirea organizației (în caz opus, angajații care nu au încredere în liderii lor vor ajunge să facă doar ceea ce li se cere – în cel mai fericit caz… – ceea ce este un comportament extrem de periculos și păgubos pentru organizație). În cadrul clinicii noastre se organizează astfel de cursuri, ce urmăresc îmbunătăţirea inteligenţei emoţionale şi a comunicării, puteţi cere mai multe detalii.

28.03.2017
Buna ziua, am avut sansa sa fiu acceptat pt un post de director general intr-o companie mare, un post pe care mi l-am dorit, dar acum imi este teama sa nu fie o „palarie” prea mare pt mine. Este o companie noua, oamenii nu ma cunosc, ei sunt deja o echipa si cu siguranta vor fi cu ochii pe mine, sa vada ce decizii iau, cum si cand le iau. Imi puteti spune va rog care ar fi dpv. Psihologic atributele unui manager bun? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.03.2017
Este greu să trasăm foarte clar un profil al "managerului ideal", dar putem stabili câteva caracteristici. Un manager adevărat stabileşte direcţia, are o viziune, identifică noi posibilităţi, aliniază oamenii cu misiunea şi valorile organizaţiei, motivează şi inspiră, este deci un exemplu pentru ceilalţi, consiliează şi antrenează. El evită 3 greşeli: - să dea sfaturi înainte de a înţelege; - să încerce construirea sau reconstruirea unei relaţii fără a vă schimba comportamentul sau atitudinea; - să presupună că bunele exemple şi relaţii sunt suficiente (Trebuie să le dăm oamenilor şi lecţii explicite. Este important să-i înveţe pe oameni despre viziune, misiune, roluri, scopuri, linii directoare şi standarde); Există o deosebire între “stil” şi “comportament” de conducere. Comportamentele sunt cele pe care le realizează liderul în diferite momente ale activităţii sale, în timp ce stilul este o trăsătură bazală a personalităţii, ceva înrădăcinat adânc în personalitate, şi deci, mai greu de schimbat. Din perspectivă psihosocială, “stilul de conducere” este modul concret de jucare a unui rol, de transpunere efectivă în plan comportamental a exigenţelor ce derivă din statutul de lider: - una şi aceeaşi exigenţă poate fi transpusă diferit în plan comportamental - exigenţe diferite pot fi transpuse la fel în plan comportamental, în funcţie de trăsăturile de personalitate şi de particularităţile situaţiei

06.02.2017
Buna dimineata, sunt manager la o multinationala, de cele mai multe ori imi iau de lucru si acasa, nu reusesc sa renunt la acest obicei care genereaza deja conflicte in familia mea. Ce ar trebui sa fac, de ce eu nu realizez gravitatea acestui impact in familie, desi rational imi spun ca poate fi asa...

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.02.2017
Buna seara, firma se transformă în „casă, atunci când oamenii petrec mai mult de 8-10 ore la job (11, 12 sau chiar mai multe) Efectele pe care acest stil de viaţă ”job-casă” le poate avea asupra unei persoane sunt multiple: În primul rând, rolul profesional, fiind exercitat majoritar comparativ cu celelalte roluri (de soţ/soţie, iubit/iubită, mamă/tată, prieten/prietenă etc.) va ocupa mai mult din identitatea acelei persoane, aceasta ajungând să se definească, la un moment dat, prin profesia sa. Toate celelalte roluri devin deficitare, se vor dilua, persoanele respective ajungând să aibă relaţii doar în sfera profesională şi doar de o anumită factură. Aceasta abordare unidimensională afecteaza toate relatiile personale si conduce la un stil de viaţă monoton şi depresiv. Oricât de provocatoare ar fi profesia, ea nu poate suplini varietatea de experienţe specifice celorlalte domenii ale existenţei. Pe de alta parte, funcţionarea uni-rol poate robotiza fiinţa umană, căci profesiile solicită doar anumite aptitudini, competenţe din sfera personalităţii, pentru celelalte existând riscul regresiei, datorită subsolicitării.

13.11.2016
Cum putem explica faptul ca unele persoane se streseaza mai putin si altele mai mult?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2016
Gândurile negative sau schemele cognitive distorsionate, sunt cele ce se manifestă la apariţia unui factor stresor, şi pot acţiona ca un factor de declanşare, amplificare sau susţinere a altor simptome. Aceste scheme cognitive distorsionate apar pe fondul conflictelor manifeste sau mocnite, dintre angajaţi şi angajator, în general datorită suprasolicitării, datorită presiunii de a se munci mai mult pe o bază salarială mică, de exemplu, unii oameni se stresează mai uşor, datorită personalităţii lor de bază. Sunt cei ce muncesc zi şi noapte fără să se odihnească, fără să-şi acorde timp de relaxare, fără concedii, şi atunci pentru ei orice mic "eşec" devine o catastrofă şi totul se amplifică, deoarece sacrifică foarte mult din nevoile personale. Alţii au o imagine negativă despre ei datorită traumelor psihice din copilărie, iar o a treia categorie văd totul în culori sumbre pentru că nu pot face faţă aşteptărilor exagerate, iraţionale pe care le au managerii faţă de ei.

10.11.2016
Ce inseamna de fapt stres ocupational, care sun cauzele, prin ce se deosebeste de stresul general

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.11.2016
De fiecare dată când o persoană se confruntă cu o schimbare (inclusiv pozitivă, vacanță, nuntă, etc.), se produce un stres. Stresul reprezintă deci, o reacţie a organismului care caută să se adapteze noilor condiţii. Se poate să fie declanşat un astfel de stres creat de propriile scenarii raţionale, sau de un context situaţional existent la lucru. Când stresul este determinat de solicitările şi exigenţele profesionale ale locului de munca vorbim de STRES OCUPAȚIONAL sau PROFESIONAL. Există mai mulţi factori generatori: a. factori intrinseci muncii desfăşurate b. factori legați de rolul în organizaţie c. factori determinaţi de relaţiile de muncă d. factori vizând dezvoltarea carierei e. factori vizând structura şi climatul organizației

05.02.2015
Buna dimineata, am 32 de ani, mi-am schimbat serviciul de aproximativ 6 luni, de la unul foarte solicitant la un altul mai flexibil, cu un salariu mai mic. Asa mi-am dorit, insa problema este ca am observat ca nu mai stiu parca sa ma distrez. Mi-am dorit sa am mai mult timp liber ( inainte lucram de la 9-21), dar constat ca nu stiu sa-mi petrec acest timp liber, si asta ma intristeaza foarte tare si ma sperie in acelasi timp. Ma gandesc ca ar fi culmea sa fac o depresie acum. Ma puteti ajuta, sa-mi dati cateva idei, cu ce sa incep?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.02.2015
Da, se poate întâmpla ca după o perioadă, probabil de câţiva ani, în care aţi fost foarte ocupat şi focusat pentru a face faţă unor responsabilităţi, solicitări, etc, în momentul în care apare o " pauză" să nu ştiţi ce să faceti cu ea. Gândiţi-vă ce vă doreaţi în timpul liceului,dacă, de exemplu, cineva v-ar fi spus" imaginează-ţi că ai posibilitatea să-ţi trăieşti viaţa cum vrei, ce ai face, cum ţi-ai petrece timpul?" Aduceţi-vă aminte la ce aţi visat să faceţi cu banii, atunci cand v-aţi angajat la serviciul solicitant dar mai bine plătit. Ce daruri, ce talente sau resurse neexplorate încă, credeti ca aveţi. Aveti răbdare cu dvs. şi faceţi ceea ce descoperiţi că vă bucură

12.01.2015
Bună ziua, sunt avocat, am lucrat 12 ani într-o companie multinaţională de avocatură, de 6 luni mi-am dat demisia şi functionez ca şi Cabinet individual. Am clienţi, am o situaţie financiară bună, dar am ajuns să nu mai vreau să practic această meserie, deoarece mi s-a întâmplat de căteva ori să trebuiască sa apăr persoane despre care ştiam că sunt vinovate. Ȋncep să mă întreb ce fel de om sunt eu?Ce ar trebui să fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.01.2015
Da, este o meserie ce aduce un anume tip de încercări, şi se pare că declanşează în cazul dvs., multe conflicte interioare. Nu putem discuta însă acest subiect decât în cabinet, deci cel mai bine ar fi să vă faceţi o programare la clinică.

11.12.2014
As vrea sa nu mai fiu atat de rational, imi dau seama ca desi am aproape 38 de ani, am un blocaj afectiv. Credeti ca dezvoltarea inteligentei emotionale m-ar ajuta? Care este legatura dintre ceea ce numim in mod obisnuit inteligenta si inteligenta emotionala?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.12.2014
Nu este neapărat ceva rău faptul că sunteţi o persoană raţională, dar într-adevăr, blocajul afectiv e bine să fie rezolvat. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale vă ajută să intraţi în contact cu emoţiile dvs., să le recunoaşteţi, să le conştientizaţi cauzele, dar nu vă rezolvă blocajul afectiv. Pentru acesta trebuie să mergeţi la cateva şedinţe de psihoterapie sau grupuri de autodezvoltare. Inteligenţa cognitivă (IQ) se referă la capacitatea de concentrare şi planificare, de organizare, utilizare a cuvintelor şi de a înţelege, asimila şi interpreta fapte. IQ măsoară baza informaţională individuală a unei persoane - memoria, vocabularul, coordonarea vizuală şi motorie a acesteia. Pe de altă parte, pentru a beneficia cât mai mult de inteligenţa noastră cognitivă şi pentru a o flexibiliza, avem în primul rând nevoie de o inteligenţă emoţională bună. De ce? Pentru că indiferent cât de deştept ar fi cineva, dacă îi îndepărtează pe ceilalţi printr-un comportament agresiv, dacă este neatent la felul în care se prezintă şi nu are suficientă rezistentă la stres, nimeni nu va sta prea mult timp în preajma sa pentru a vedea ce IQ ridicat are.

10.12.2014
Sunt o persoana foarte rationala, nu-mi place sa ma mint. Faptul ca sunt atat de rational ma ajuta la servici, dar am ajuns sa despic prea mult firul si in viata de zi cu zi. Probabil din cauza aceasta nu prea am incredere in mine de multe ori, in ceea ce pot face cu adevarat sau in ceea ce simt. Ce as putea face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.12.2014
Încrederea în sine este un concept un pic mai complex , ce nu poate fi cuprins numai la nivel rational. Ca să vă fie mai usor, puteţi face, la început o distincţie între a avea încredere în sine versus a avea încredere în propriile abilităţi. Este mult mai realist din punct de vedere raţional, să ai încredere în abilităţile tale . A avea încredere în propriile abilităţi implică iarăşi trei lucruri: 1. a ştii ce poţi face şi ce nu poţi face 2. a fi pregătit să încerci să faci lucruri care sunt la limita abilităţilor tale 3. a încerca permanent să-ţi extinzi abilităţile Sugestii pentru dezvoltarea încrederii, am avea: • A face lucruri fără a considera că trebuie să reuşim întotdeauna şi a vedea greşelile ca şi oportunităţi de învăţare. Încrederea se dezvoltă în urma încercării mai degrabă decât în urma rezultatului unei acţiuni. • A evalua acţiunile şi performanţele noastre raportat la măsura în care ne ajută şi ne susţin scopurile stabilite şi nu în termeni de ce demonstrează acestea despre noi ca persoane. • A ne asuma riscuri calculate în ceea ce priveşte activităţi importante ca alegerea unei cariere, schimbarea locului de muncă, începerea unei noi relaţii. • A învăţa din experienţele noastre – încercăm ceva nou, analizăm ce a mers bine şi ce a mers rău şi încercăm să aflăm cum am putea să ne descurcăm mai bine, să ne îmbunătăţim abilităţile. Vă recomand să participaţi şi la nişte grupuri de autodezvoltare, sau workshop-uri de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, ce se vor face la noi la clinica.

08.12.2014
Buna dimineata, ce inseamna cu adevarat "autocunoastere" din punct de vedere psihologic?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.12.2014
Autocunoaşterea presupune un întreg proces de conştientizare, de integrare a experientelor avute, de dezvoltare. Pe scurt, ar putea implica: • „Cunoaşte ceea ce nu cunoşti”. Conştientizarea propriilor nevoi de dezvoltare crează o atitudine activă şi predispune spre acumulare de noi cunoştinţe şi abilităţi. • „Identifică ce ţi se potriveşte”. O persoană foarte energică, care iubeşte riscul şi stimularea va fi complet nemulţumită şi va experimenta un nivel crescut de distres într-o funcţie ce presupune sarcini repetitive şi plictisitoare; în acelaşi timp o persoană mai puţin energică,temătoare nu se va descurca foarte bine într-un context foarte solicitant. • Cunoaşterea propriilor dorinţe, a punctelor tari şi a celor slabe, permite impunerea şi menţinerea unor limite adecvate la nivel relaţional. • Dezvoltarea continuă este foarte importantă iar conştientizarea propriilor limite şi evitarea extenuării, prin depăşirea acelor limite, este la fel de importantă .

26.11.2014
Cum stim cat de bune vor fi performantele persoanei respective?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.11.2014
Apelaţi cu încredere la ajutorul unui psiholog,atestat in psihologia muncii. In psihologia muncii şi organizaţională se folosesc combinaţii de metode standardizate de selecţie care folosesc multiple metode de evaluare: probe de lucru, interviuri, teste, simulări, jocuri de rol. Aceste metode au menirea să măsoare gradul de dezvoltare al competenţelor necesare unor performanţe ridicate într-un post de muncă. Principiul de la care porneşte măsurarea performanţelor este că acestea sunt condiţionate de existenţa unor competenţe. Conceptul de competenţă cuprinde atât cunoştinţele, abilităţile dar şi deprinderile pe care le are un individ.

24.11.2014
Buna ziua, cum putem sti ce fel de abilitati sau aptitudini ne sunt necesare pentru o anumita meserie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.11.2014
Pentru fiecare profil ocupaţional, exista specificat care sunt cerintele la nivel aptitudinal sau caracteristice de personalitate necesare. In functie de aceste cerinte, psiholoul alege un set de teste,a caror aplicare va permite realizarea unui profil psihologic. Se va vedea in acest fel, cat de mult indeplineste o anumita persoana cerintele unei anumite meserii.

13.11.2014
Nu imi dau seama ce stil de conducere am, este in functie de comportamentul meu? Am citi cate ceva dar nu am reysit sa ma lamuresc. Care este stilul cel mai bun?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2014
Exista o deosebire între “stil” şi “comportament”: Comportamentele sunt cele pe care le realizează liderul în diferite momente ale activităţii sale, în timp ce stilul este o trăsătură bazală a personalităţii, ceva înrădăcinat adânc în personalitate, şi deci, mai greu de schimbat. Din perspectivă psihosocială, “stilul de conducere” este modul concret de jucare a unui rol, de transpunere efectivă în plan comportamental a exigenţelor ce derivă din statutul de lider: -una şi aceeaşi exigenţă poate fi transpusă diferit în plan comportamental- exigenţe diferite pot fi transpuse la fel în plan comportamental, în funcţie de trăsăturile de personalitate şi de particularităţile situaţiei . Există mai multe clasificări ale stilurilor de conducere, în funcţie de diferite criterii. Nu putem spune foarte clar, teoretic, care stil este mai bun. Acest lucru se datorează faptului că situaţiile din viaţa reală nu sunt aceleaşi, ci într-o continuă schimbare, cu numeroşi factori şi variabile care apar aproape simultan.Cu siguranţă dacă sunteţi bine intentionat, bine pregatit profesional şi actionaţi cu înţelepciune, curaj, ferm şi suportiv în acelaşi timp, vă veţi descoperi propriul stll " bun". Succes!

13.11.2014
Buna ziua, am o functie de conducere intr o societate cu 350 de angajati, de 3 ani. Stiu, s-a dovedit in timp ca sunt un manager bun, as vrea insa sa fiu si un lider bun. Ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2014
Un lider stabileşte direcţia, are o viziune, identifică noi posibilităţi, aliniază oamenii cu misiunea şi valorile organizaţiei, motivează şi inspiră, este deci un exemplu pentru ceilalţi, consiliează şi antrenează. Daca sunteţi un bun manager cu siguranţa veţi reuşi să fiţi şi un adevărat lider, pentru că vă puneţi acum această problemă. Evitati 3 greşeli: - Să daţi sfaturi înainte de a înţelege; - Să încercaţi construirea sau reconstruirea unei relaţii fără a vă schimba comportamentul sau atitudinea; - Să presupuneţi că bunele exemple şi relaţii sunt suficiente (Trebuie să le dăm oamenilor şi lecţii explicite. Învaţăţi-i pe oameni despre viziune, misiune, roluri, scopuri, linii directoare şi standarde);

07.11.2014
Buna dimineata, sunt din fire o persoana mai independenta, si m-am angajat de 6 luni la o companie mare, cu un salariu bun, dar cu un program foarte strict. Nu mai am timp pentru multe alte lucruri care imi fac placere, am devenit usor agresiv. Este posibil sa fie din aceasta cauza? Auzim vorbindu-se mult de stres, dar ce este el pana la urma, pe ce arii se intinde? Este la nivel psihic sau fizic?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.11.2014
Cuvântul STRES este unul destul de ambiguu, el grupând EFECTUL (răspunsul organismului) şi CAUZA (agresiunea sau stimularea). Au fost date mai multe definiţii ale acestei noţiuni, cea data de Hans Selye, spune ca - este o reacție normală a organismului, la o situaţie anormală, conflictuală . Actiunea lui se poate simti la nivel afectiv, psihic si fizic. De cele mai multe ori totul incepe la nivel afectiv ( nemultumire, teama..) sau la nivel psihic ( tensiune, suprasolicitare) si abia apoi totul se face simtit la nivel fizic prin diferite somatizari ( dureri musculare, afectiuni ale diferitelor organe care aveau poate o anumita vulnerabilitate). De fiecare dată când o persoană se confruntă cu o schimbare ( inclusiv pozitiva, vacanta, nunta..etc), se produce un stres. Stresul reprezintă deci, o reacţie a organismului care caută să se adapteze noilor condiţii. Starea de iritabilitatea pe care o simtit este posibil sa aiba ca si cauze, pe de o parte programul stric de lucru ( dvs. fiind o persoana independenta nu va plac foarte mult regulile fixe) si pe de alta parte nemultumirea, frustrarea de la nivel afectiv, pentru ca nu mai reusiti sa faceti lucruri care altadata va incarcau, va placeau.

29.10.2014
Buna dimineata, desi am 34 de ani, lucrez intr-o companie de 10 ani si am un salariu bun, tot ma trezesc ca am momente in care imi este frica de sefi. Sefii s-au schimbat de-a lungul anilor, eu insami am o functie de conducere, si totusi, in momente tensionate, as vrea sa fug din locul respectiv si ma surprind ca imi rod unghiile ca un copil de 5 ani. Ce as putea face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.10.2014
Fuga reprezinta o atitudine de evitare ( activa/pasiva) , in fata oamenilor si evenimentelor. Decat sa se afirme, incet dar sigur, " fugarul" prefera sa se supuna sau sa fuga, chiar si in dezavantajul sau, cu toate ca ar avea posibilitatea de a actiona altfel. Aceasta imposibilitate de a actiona altfel, aduce cu sine o anxietate puternica, ce produce insomnii sau migrene, iar in plan comportamental, se rod unghii, se misca continuu picioarele, etc. La baza stau de cele mai multe ori, probleme legate de dezvoltarea inteligentei emotionale. Au fost poate situatii stresante in care nu ati putut face fata in relatia cu o autoritate ( parinti, profesori..etc), sau contexte marcate de agresivitate fizica sau verbala. Se poate rezolva acest subiect, dar este nevoie de o explorare a cauzelor ce v-au adus aici si apoi de corectare a efectelor. Va sfatuirsc sa apelati la sustinerea unui psiholog, deoarece singur va va fi greu, se pot declansa mecanisme inconstiente de autoapare

26.10.2014
Buna ziua, sunt invatatoarea, am 53 de ani, imi place munca mea, dar am inceput sa nu mai am rabdare. Imi dau seama ca am devenit foarte stricta cu copiii, ii cert foarte des, pentru lucruri pe care altadata nici nu le-as fi bagat in seama.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.10.2014
Vă înteleg, şi eu am lucrat în învăţămảnt, prima mea facultate a fost Matematică- Informatică, si am fost 5 ani profesor de matematica titular la un liceu din Bucuresti. Pe fondul oboselii, a unor neîmpliniri personale sau chiar profesionale, sub presiunea anumitor factori interni sau externi, se creează un pic de intoleranţa, chiar poate rigiditate. Ȋnsa, asa cum aţi simţit cu siguranta ( altfel nu ati fi pus întrebarea), există o mare responsabilitate atunci cand te afli la catetdră, şi unele acţiuni pot avea efect pe termen lung şi în multe direcţii. Acum cateva luni, un client mi-a povestit o întảmplare ce l-a marcat mult timp. Era elev în clasa a II-a. Se afla în recreaţie, clopoţelul sună şi, alergând spre clasă s-a izbit, după colţul culoarului, drept în pieptul directorului şcolii - un bătrân greoi şi cor¬polent. Acesta l-a înşfăcat de o ureche şi l-a scuturat bine. Dar nu asta l-a impresionat pe copil,deoarece maltratarea fizică era atunci un fapt obişnuit. Ceea ce l-a uimit a fost reproşul profesorului: „De ce fugi ? Când m-ai văzut pe mine aler¬gând? !" Or,... cum să ceri unui copil de 8 ani să nu fugă! ? Invăţătorul/Profesorul, trebuie să facă un efort deosebit pentru a lega noile noţiuni de cunoştinţele sărace şi uneori eronate ale copiilor, şi atunci îşi poate pierde din răbdare sau calm. Vă sfătuiesc să mergeţi la cảteva şedinţe de psihoterapie, să aflaţi cauzele mai profunde ale problemelor. Se poate întảmpla oricui să se afle uneori într-o perioadă grea. Este important însă să nu lasaţi ....prea multe umbre să se adune.

15.10.2014
Buna dimineata, am vazut raspunsul pe care l-ati dat Ceraselei cu referire la inteligenta emotionala. Am citi cateva lucruri, asa in general despre acest subiect, dar nu am inteles foarte bine despre ce este vorba. Imi puteti explica putin acest concept? Se poate dezvolta in timp sau este ceva nativ?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.10.2014
Inteligenţa emoţională este o capacitate exprimată în abilităţi de a rezolva în mod eficace problemele umane ce ţin de comportamentul socioafectiv şi stabilirea relaţiilor interpersonale. Termenul inteligenţă înseamnă înţelegere, înţelepciune, deci rezultă că inteligenţa emoţională o putem defini drept înţelegere a stărilor afective. Ne ajută: - să fim empatici, să motivăm, să negociem conflictele - sa conştientizam propriile emoţii şi motivul acestora; -în asigurarea legăturii între ceea ce simţi, gândeşti, zici şi faci. Vom face la clinică, un seminar despre Inteligenta Emotionala. Seminarul va avea o scurtă parte teoretică, o mică testare care să ne spună ce se intamplă acum, şi multe exerciţii practice ce vizează dezvoltarea inteligenţei emoţionale ( cu detectarea prezenţei unor eventuale blocaje). Urmăriţi anunţurile de pe site şi dacă sunteţi interesat puteţi participa la seminar.

14.10.2014
Buna dimineata, am fost profesor de matematica timp de aproximativ 40 de ani si m- am pensionat de 2 ani. Toata lumea mi-a spus ca atunci cand te pensionezi , cel mai bine este sa ai o gradina si sa muncesti pamantul. Am facut asta, dar nu-mi place si cei din jur spun ca am devenit " morocanos". Ce as putea face altceva?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.10.2014
Chiar dacă multă lume recomandă lucrul in grădină după pensionare , este posibil ca dumneavoastră să nu vă priască acest " tratament". Amintiţi-vă ce vă doreaţi să faceţi atunci cand profesaţi şi nu puteaţi pentru că nu aveaţi timp. Gảndiţi-vă ce anume "v-ar fi făcut fericit" şi nu puteaţi face pentru că aveaţi alte obligaţii. Acum aveti posibilitatea să vă " testaţi" mai multe abilităţi, poate chiar anumite talente pe care nu aţi apucat să le manifestaţi.

09.10.2014
Lucrez intr-o companie multi-nationala am o functie de conducere si ni s-a facut recent o testare psihologica.Mi s-a comunicat ca desi am o valoare mare ai IQ- 132, am totusi probleme in "gestionarea conflictelor "sau in " formarea altora". Imi puteti spune de ce , cum se poate intampla asta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.10.2014
Există multe platforme de testare psihologică, nu prea pot să vă spun multe lucruri fără să văd profilul dumneavoastră psihologic, să-mi dau seama cum coreleaza anumite teste sau scoruri obţinute. Există însă aşa numita inteligenţă emoţională, care include ca şi competenţe personale, autocontrolul emoţional, gestionarea relaţiilor, empatia şi altele. Se poate întampla să aveţi un IQ foarte mare, dar să existe anumite blocaje la nivel afectiv, care să fi dus la obţinerea unor scoruri mici la testele ce vizau inteligenţa emotională. Cel mai bine ar fi să văd rezultatele testelor şi să discutăm direct pe ele.

09.10.2014
Nu ni s-a dat profilul, am fost informati numai despre rezultate.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.10.2014
In acest caz, nu va pot ajuta decat daca veniti la noi la clinica sa facem o testare psihologica. Nu pot trage o concluzie fara sa avem suportul unui profil psihologic.

08.10.2014
Cum putem stii exact cat de potrivit esti pentru o anumită profesie sau pentru un anumit post?Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.10.2014
Se poate face o testare psihologică, în urma căreia se pot vedea aptitudinile pe care le aveți, sau ce abilități sunt mai dezvoltate. Profilul psihologic obținut, poate fi "suprapus" pe profilul unei anumite profesii sau peste cerințele standard ale unei anumite funcții. În acest fel, veți afla dacă şi ce anume mai trebuie dezvoltat sau în ce poziție v-ați simți cel mai bine, conform profilului dumneavoastră de personalitate.

05.10.2014
Buna ziua, Este posibil să faci depresie după ce te-ai pensionat? Dar cum se poate asta, am fost pilot şi am trecut de multe ori prin situații dificile cărora le-am făcut față.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.10.2014
Da, se poate să se declanşeze un episod depresiv în urma unei decizii de pensionare. Faptul că ați trecut de multe ori în viață prin situații cărora le-ați făcut față, a însemnat că în acele momente, v-ați mobilizat anumite resurse fizice sau psihice. Acest lucru v-a dovedit ceva atunci despre dumneavoastră, a arătat ceva celor din jur, "v-a ținut în priza". Acum, acest tip de mobilizare nu mai are loc şi puteți simți un "gol", ce poate fi umplut însă prin mobilizarea altor resurse, alte calități pe care le aveți, dar nu ați avut ocazia să le activați, să le explorați. Vă recomand să apelați la ajutorul unui specialist.

Relatiile de cuplu

123
intrebari

19.11.2021
Bună dimineața! Soțul meu este plecat în străinătate de 3 luni jumate și de o luna de zile nu mai vb ca înainte nici cu copii, nici cu mine și uneori îmi spune ca pleacă seara la chefuri ba chiar mai bea cu colegii de munca și eu îmi fac pb ca sia găsit una și aia ar fi cauza, va întreb ce pot sa fac nu pot trece peste pb asta nu pot dormi și sunt agitata, ce a-și putea sa fac sa trec peste ea, cu ajutorul unor medicamente?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.11.2021
Buna seara, pentru un tratament medicamentos trebuie sa va adresati medicului de familie.

16.11.2021
Bună seara, e o istorie lunga si complicată dar o sa incerc sa descriu cumva situatia in care ma aflu .Am 37 ani sunt căsătorită cu soțul meu de 19 ani, avem împreună 3 băieți mari, cel mai mare băiat are 19ani ,ear cel mai mic 16 ani. Cum sa va spun, soțul bea se duce cu prietenii, sta mai mult cu ei decît cu familia, ma si înșelat cu prostituate.tot deauna de ce nu sar întîmpla eu îs de vina și copiii nu sunt educați. Am înaintat de 2 ori divorț, și în sala de judecată l-am ertat, nu stiu de ce m-am imuiat. A promis ca nu mai bea se lăsa de prieteni totu o sa fie bine. Acum a trecut 1an jumate, nu sa cam schimbat nimic. Prin luna mai am rămas însărcinată și în luna iulie am pierdut sarcina din cauză că munceam mult și din cauză că ne certam mult cu tote ca zicea ca își dorește să i nasc copilu , în ziua cînd ma luat salvarea la spital el era cu prietenii la odihnă. După ce am esit din spital am fost in depresie 1 lună, eram la un pas să mă sinucid. Să pus în genunchi a spus cai pare rau si ca o să se schimbe. Puțin parcă l-am crezut, dar nu l-am și ertat, am cautat soluții să mă duc de la el. Și în sfârșit parca m-am bucurat ca plec la Italia și să nu mai întorc în urmă. Dar na fost sa fie, din septembrie mă aflu în Italia, și tot de atunci am și ramas din nou însărcinată nu de bună voie, ma impus să întreține relatii. nu stiu ce să fac sa fie mai bine pentru mine, avort nu vreau să fac, după avortul spontan din vara trecuta .Vreau să păstrez copilu sperînd sa fie o fetiță. dar nici să traesc cu el nu mai vreau, pentru ca nu mai cred că se schimbă. Mie rușine și de copii că sunt deja mari, dar și mie frică să cresc copilu de una singură. La moment muncesc în ITALIA cît o să pot rezista dar mai pe urma nu stiu cum să fac. Va rog sfătuițima sa eau o decizie corectă .mentionez ca am părinții care ma susțin în hotărârea mea de a păstra copilu. Cum credeți că procedez?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.11.2021
Buna seara, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, se pot face consultatii on line. Veti descoperi impreuna cauzele pt care ati continuat sa stati in aceasta relatie care pare sa va afecteze, si veti mobiliza resursele necesare unor schimbari.

02.11.2021
După 22de ani de căsnicie care devenise rece a apărut în viața mea.prima iubire...Un an am ținut leg. Doar prin mesaje ...Am copilărit împreună..ne*am iubit adolescenți s-a terminat brusc din cauza părinților...un an l-am ascultat... ușor respins apoi am picat iubindu-l nebunește.. Ne-am revăzut după 27 de ani... Într-un an de 3 ori... și mai urmează.Eu am un băiat de 18 ani .Iubitul e căsătorit de 10 nu are copii dar este foarte departe...Eu am divorțat...nu puteam duce o viață dublă... după aproape un an el nu... între revederi sufăr îngrozitor...psihologi psihiatri..trat nimic nu mă ajută... Răbdare... rezistenta...la capătul puterilor...fiindu-mi frică să îi spun tot prin ce trec în lipsa lui de teama să nu-l pierd. Gândurile negre mă duc în pragul disperării și gândesc și simt tot mai mult că moartea mă va liniști.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2021
Buna seara, va inteleg zbuciumul, dar este foarte important sa discutati aceste subiecte cu un specialist. Inteleg ca barbatul de care v-ati indragostit este si casatorit si f departe, fara posibilitatea de a va intalni f des. Este deci un barbat indisponibil din mai multe puncte de vedere. Cu siguranta o abordare a problemelor impreuna cu un specialist va va fi de ajutor

29.10.2021
Imi iubesc partenerul dar de ceva timp ,am senzatia ca imi lipseste ceva ,dar pe de alta parte simt ca eu nu ii sunt indeajus de buna pentru el

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.10.2021
Buna seara, nu inteleg care este intrebarea, dar daca este vorba despre acest zbucium interior, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. In cadrul catorva sedinte de terapie, puteti descoperi care este cauza acestor tensiuni.

13.06.2021
buna ziua.am o relatie de 6 uni cu un barbat, amandoi suntem divortati, eu nu am copii el are un baiat de 11 ani. Recent mi-a cerut sa stam impreuna, totul a fost si este ok, dar problema e ca baiatul nu vrea sa doarma singur numai cu tatal (baiatul ar trebui sa stea la mama dar sta mai mult la tata). Am fost de acord in principiu in sperata ca el isi va da seama ca nu este bine. L-am abordat zilele aceste si am incercat sa-i explic ca si eu am nevoie de el si ca vreau macar o data pe saptamana sa doarma si cu mine si sa- i explice baiatului situatia. Reactia lui a fost oarecum neasteptata adica a inceput sa ma condamne ca eu vreau sa renunte la propriul lui copil, ca vreau toata atentia lui pentru mine, cand defapt eu am cerut doar o zi. Oare e prea mult? Oare gresesc ca i-am cerut asta? Cum sa procedez?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.06.2021
Buna seara, cereti ajutorul unui psihoterapeut pentru o terapie de cuplu. Va vedea dinamica relatiei dvs si va va ajuta sa constientizati si sa rezolvati blocajele aparute. Puteti face acest lucru si programandu-va la clinica noastra, accesand link-ul.. https://emedical.centrul-provita.ro/

10.04.2021
Bună seara, Am o intrebare pentru dumneavoastră: de ceva vreme manifest o simpatie față de o colegă cu câtiva ani mai puțin ca și vârstă față de mine. Precizez faptul că e o diferență de vârstă de 16 ani. Și mai am o impresie căci din unele semnale ale ei se desprinde ideea că simpatia este reciprocă. Credeți că este o problemă de ordin psihologic faptul că am această simpatie față de ea? Multumesc. Multă sănătate!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.04.2021
Buna ziua, mi-ati dat f putine date si nu va pot da un raspuns. Nu stiu daca sunteti barbat sau femeie, daca sunteti o persoana implicata intr-o alta relatie...etc. Oricum nu va pot da un raspuns fara sa avem macar o consultatie, pentru a vedea cu adevarat ce se intampla in viata dvs. Va recomand sa faceti o programare pentru o sedinta de terapie, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

28.03.2021
Bună ziua, Am o relație cu un barbat mai in vârstă cu 15 ani. Conjunctura în care ne-am cunoscut a fost una mai deosebita, deoarece acum 5 ani când ne am cunoscut el îmi era profesor la facultate. Pe atunci nimic nu s a întâmplat. Acum eu am 26 ani iar el 41. De ceva vreme avem o "relație" s o numim asa, și pusa între ghilimele deoarece petrecem clipe minunate împreună însă nu știu cu adevărat esență relatiei, mai ales ca eu am și teama aceea sa întreb. El are și doua fetite, lucru ce nu ma deranjează, chiar apreciez acest lucru și tare dragi îmi sunt. Ce sfat a ți avea pt situația aceasta. Sunt destul de confuza. Va mulțumesc.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.03.2021
Buna seara, nu va pot da un sfat, cel mai bine ar fi sa va programati pentru o consultatie. Este important sa vedem ce se intampla cu fiecare dintre voi, care este dinamica acestei relatii si ce se intampla in afara ei.

08.03.2021
Buna ziua, de ce suntem dependenti de o persoana? Cum ne putem elibera?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.03.2021
Buna seara, pot fi multe motive. În general, într-o relaţie de dependenţă, afecţiunea este amestecată cu frica. Poate fi o teamă de singurătate, de a fi respins, sau chiar frică de persoană respectivă, deghizată în „vreau să ajut”, „cred că se poate schimba”, „avem atâtea amintiri împreună..” Alteori, dependenţa este susţinută de diverse „beneficii secundare”, precum existenţa unui anumit statut, imagine socială sau confort. Este important să vă daţi seama ce se întampla în cazul dvs., Pentru susţinere, puteţi apela la ajutorul unui psihoterapeut.

21.02.2021
Sunt cu un tip de aproape 2 ani.Încă de la început sexul cu el a fost ciudat adică îl simțeau cumva neatent,in alta parte .I a luat f mult sa termine uneori nici nu reușea (in timpul actului se opea apoi iarăși încercat și tot așa).Timpul a trecut,am continuat sa ne vedem la insistentele lui și ne am trezit intr o relație.In prima noastră vacanța am simțit ca ne am apropiat f tare și de atunci sexul nu a mai fost,adică el nu mai are dorința sexuală.Eu pot face orice și am încercat cred eu tot ce se putea încerca.Ma frustrarea f tare și ma inhiba așa tare încât acum ma tem și sa l mai ating ma tem Pt ca cred ca orice fac nu i aduce plăcere.Am discutat și spune ca e intr o situație dificila mama lui nu ar putea accepta faptul ca eu am mai fost căsătorită și am un copil…deși el susține ca nu are o problema cu asta.El și fiul meu au o relație ok.Ne am împăcat și despărțit de 100 ori,nu putem unul fără celălat.Chiar cred ca ma iubește…dar sexul e la fel f rar și atunci cumva din obligație așa îl simt.De prea putine ori am avut partide wow de maxim 3-4 ori in care l am simțit satisfăcut și a avut erecție puternica.Ne am despărțit iarăși,mama lui s a îmbolnăvit grav de cancer și ne am reimpacat,a fost ok cât de cât la început in sensul ca o făceam mai des.Mama lui m a cunoscut ma place dar nu știe adevarul ca am un copil de 8 ani iar el insista ca nu i poate spune…Mama lui insista sa ne căsătorim sa facem un copil…el probabil e stresat și nu știe cum sa gestioneze.Relația sexuală e catastrofala eu sunt la Pamant,ma gândesc la tot felul de lucruri ca ma Înșeală,ca ma folosește,ca nu sunt buna la pat.De câteva ori mi a spus sa ma joc cu mintea lui sa l scot din stări…Nu știu cum sa mai procedez e o tensiune f mare între noi.In eeekenduri stam in pat pe telefoane…nu simte nevoia sa facă sex.In terenul el era cunoscut ca mare Casanova deci nu este un bărbat neexperimentat,a avut multe femei poate prea multe…Întrebarea mea este,am mai multe …Oare exista varianta de a nu fi compatibili sexual?Oare chiar problema dintre noi sa fie teama de reacție a mamei lui?De ce cu altele poate și cu mine nu? Are probleme el?Am eu? Nu știu cum sa ma comport vând ma Mangaie.Eu vreau de fiecare data când ia el inițiativa poate e greșit și ar trebui sa l refuz…Cum sa procedez ?Va rog sa ma ajutați.Suntem dispuși amândoi sa începem consiliere de cuplu sau fac orice

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.02.2021
Buna dimineata, cel mai bine este sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

07.02.2021
Buna ziua, Destul de recent am vorbit cu un băiat care părea entuzismat de la bun început sa fim impreuna și își dorea acest lucru. Ne-am văzut, s-a întâmplat ceva mai mult între noi și apoi a spus ca mai vorbim ne mai vedem. Eu am mai pus câteva intrebari, el a simțit oarecum ca fac presiuni poate și mi-a dat Block pe Facebook. Am mai pus eu o intrebare dacă totuși putem vorbi in continuare, iar el răspuns ca deocamdata nu își doreste ceva mai mult, dar putem vorbi. Întrebarea mea in acest stadiu e posibil sa mai evolueze ceva între noi spre o relație sau va ramane la stadiu de amicitie și cam atât?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.02.2021
Buna ziua, este greu de raspuns la intrebare, pentru ca modul in care se poate comporta baiatul respectiv in viitor, depinde de educatie, de structura lui de personalitate, de ce si-a dorit cu adevarat de la acea intalnire.

11.01.2021
Buna ziua! Am.o căsnicie de 17 ani si acum trei ani am.aflat ca o anumita persoana ii făcea ochi dulci soțului.Pana atunci am avut incredere in el,dar de la acea discuție a început calvarul vieții mele.Inainte de a avea o relatie stabilă cu el au.mai existat câteva abateri: am fost sunat a de o gata care.mi spunea ca e prietena lui,dar el a venit din Craiova în.Valcea si a zis ca nu e adevarat ca ar fi avut o rel dar se terminase,apoi m.a mințit ca a întârziat autobuzul dar el a fost la suc cu o fostă iubită din adolescență,motivînd ca nu s.a intamplat nimic.Toate astea au fost inainte de căsătorie.Acum trei ani cand acea pers a scos porumbului cum.ca ar avea ceva cu o colega am.luat foc,scandal si in ultima instanta l.am dus la.poligraf.Testul a iesit ca nu m.a înșelat în timpul căsătoriei,însă eu nu am intrat cu el cand i.au fost adresate intrebarile si de aici am avut iar dubii de veridicitatea testului.Oare este posibil ca acel test să fie masluit?El nu recunoaște nimic,se jura ca nu a observat că acea femeie ii făcea ochi dulci.Am vb si cu ea la tel ,dar el cum a început conversatia i.a spus că X mi.a spus că ar fi fost ceva intre ei si ca l.am dus la test si i.a iesit bine,din pct meu de vedere a pus.o în gardă.Nu stiu ce sa fac sa recunoasca....Inainte de aceasta etapa a mai fost o situație în care m.a sunat si a uitat sa.si închidă tel si am auzit cand a zis ca nu poate schimba viteza iar o colega i.a sugerat sa schimbe printre picioarele ei.Mi.a adus un coleg care sa.mi confirme ca asa e ea ca asa vb cu toți...etc.Ideea este ca eu nu am incredere in ceea ce spune el.Nu.lipseste de acasa,nu cheltuie,se ocupă de fam,nu are parole pe tel sau facebook,dar totusi simt ca minte în legătură cu cea care.i făcea ochi dulci pt ca atunci l.am pus sa sune persoana care mi.a spus mie de relație si l.am rugat sa spuna ca e singur si nu a avut argumente cand persoana x ii zicea:hai ma acum suntem doar noi de ce numesc...El zice doar nu e adevarat.Care este parerea dv?Sunt eu cu paranoia?Va multumesc din suflet pt timpul acordat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.01.2021
Buna seara, cel mai bine ar fi sa mergeti impreuna cu sotul dvs. la cateva sedinte de terapie de cuplu. Veti aborda impreuna cu psihologul respectiv, toata aceasta istorie a relatiei dvs.

13.12.2020
Buna ziua , am o problema cu o persoana , este foarte inchisa in dansa , a trecut prin multe probleme dificile in viata, isi dorea multe dar toate visele au fost spulberate,se simte singur si chiar asa este ,este foarte trist nu l am mai vazut niciodata atat de trist , si nu permite afectiune , implicare din partea anumitelor persoane,am si un exepmlu : " ce faci"? , " nu cred ca este treaba ta ce fac !" . ma ingrijoreaza lucrurile, as dori sa l ajut dar nu inteleg cum se simte , nu se deschide in fața mea .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.12.2020
Buna seara, este mai greu sa ajutati o persoana care nu doreste acest lucru. Poate persoana respectiva considera ca nu are nicio problema, si se simte f bine asa cum este.

07.12.2020
Buna seara , ma numesc Diana , am o problema legata de soacra mea ( consumatoare de alcool ) , i-am fost mereu alături(doctori , moartea mamei sale , vorbește cu persoane din spital sa poată întra sa își vadă mama deoarece e cu pandemia si nu primesc vizitatori etc ),  o vedeam ca pe o prietena pana într-o zi când ma injurat (mi-a injurat mama ) , de atunci nu o mai pot avea la suflet, ea se poarta cu mine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, eu stau cu prietenul meu cu chirie iar ea se autoinvita sa rămână la noi , vine când vrea iar prietenul meu nu are nimic de spus , nu ia nicio atitudine . Ea muncește o zi cu o zi , iar seara prietenul meu e nevoit sa plece de lângă mine sa o ducă acasă de la munca , cu toate ca la munca i se oferă transport.... orice ii zic lu prietenul meu ca ma deranjează la mama lui imi zice ca am ceva cu ea , ca ce doar nu îmi da cu parul în cap.. dacă ne facem un plan pentru o zi și ea suna ca vrea la piata amânăm orice plan sa o ducă la piata . Nu știu ce sa fac încotro sa o iau,  am 2 săptămâni de când plâng intruna si nu îmi revin , deoarece prietenul meu e plecat cu munca și ma lăsat cu ea pe cap . Va rog sa ma ajutați cu un sfat,  îmi vine sa o iau pe drumuri sa nu mai știu nimic despre nimeni 

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.12.2020
Buna ziua, incercati sa mergeti impreuna cu pritenul dvs. la o terapie de cuplu. Mediati de un psihoterapeut, auzind si parerea unei persoane din afara. Poate va fi mai usor ca mesajele dvs. sa fie auzite de prieten.

17.11.2020
Buna dimineata, am 43 de ani, sunt casatorit de 17 ani, imi iubesc mult sotia, dar am de multe ori sentimentul ca o dezamagesc, ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor ei. Ea nu imi reproseaza nimic, m-a incurajat intotdeauna cand am vrut sa fac ceva, am o cariera frumoasa, dar nu pot sa scapt de acest sentiment ca sunt „ fara o prea mare valoare”. Ma puteti ajuta? Care ar fi cauzele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 17.11.2020
Bună seara, cel mai bine ar fi să veniţi la clinică să avem o întâlnire individuală. În general, cauza principală ar putea fi, creşterea într-o familie ori supraprotectoare, ori neglijentă, care nu a încurajat autonomia şi încrederea în sine în afara acestora. Copiii ce au crescut în astfel de familii, dezvoltă ca adulţi, scheme din domeniul lipsa autonomiei şi performanţei, rămân dependenţi de familia de origine, sau au dificultăţi în a-şi fixa obiective personale şi a se dezvolta ca entităţi competente şi autonome. În interiorul lor se structurează convingeri precum „nu sunt suficient de bun, de performant”, „nu cred că mă pot descurca singur”. Relaţiile sau viaţa în general, apar ca un constant pericol, iar ceilalţi sunt văzuţi mai bine echipaţi pentru aceasta. Este bine însă să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a intra în detaliile acestor probleme şi a le putea debloca.

07.11.2020
Buna seara ! Ma numesc Iuliana si am 32 de ani. Sunt mama a doi copii , casatorita de 11 ani si de 6 ani locum in Irlanda. Problemele mele au inceput acum un an exact in acest timp. Sotul a fost plecat in Ro cu treburi de rezolvat timp de 2 sapt. Timp in care am aflat ca a avut o aventura cu o femeie. De aici au inceput certurile neincrederea si chiar sa pus problema divortului. Inainte de a se intampla asta eu in tot deauna l am considerat sotul perfect fara nici o problema. Va dati seama ca in momentul in care am aflat asta am fost ff daramata psihic si am ajuns sa incerc sa ma sinucid. ( multumesc lui Dzeu ca nu am reusit si am fost salvate la timp de politie si ambulanta ). Am avut o echipa de psihiatrii si psihologi care au incercat sa ma aduca pe cale cea buna dar de 6 luni nu am mai mers la nici un doctor. Ne am mai dat o sansa cu sotul meu doar ca eu am acea frica si temere ori de cate ori pleaca undeva ca el are pe cineva . Am ajuns ca de fiecare data cand pleaca de acasa sa ma inchid in camera sa plang si sa imi fac fel si fel de ganduri. De ceva timp situatiea sa inrautatit si nu mai suport pe nimeni in jurul meu. Simt ca nu mai pot face fata cu brio ca si mama ca si sotie ca si femeie. Sotul meu imi spune mereu ca trebuie sa merg din nou la psiholog ca daca a gresit o data nu trebuie sa plateasca toata viata . Dar totusi eu asta simt. Oare ce sa intamplat ma marcat atat de tare in cat eu sa fi ramas in aceias drama de atunci? Ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 09.11.2020
Buna ziua, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Mergeti impreuna cu sotul dv. la cateva sedinte de terapie de cuplu. Intr-un cadru securizat, cu un mediator specializat, puteti aborda ce s-a intamplat din mai multe unghiuri, puteti afla cauzele ce au dus la acel eveniment si puteti gasi solutii, ce pot fi acceptate de amandoi.

02.11.2020
Buna ziua, Iubitul meu a fost diagnosticat cu depresie si anxietate acum doi ani. A luat si tratament, dar nu a facut niciun progres. S-a descurajat si a renuntat la terapie. Era un student la drept, in forma, cu multe hobby-uri. Acum nu face decat sa livreze mancare si a repetat anul 4 de doua ori deja. Pot sa fac eu ceva? Sa il ajut cumva? Nu stiu care e urmatorul pas. Ne afecteaza relatia foarte rau, pentru ca in unele zile imi pierd si eu rabdarea. Au fost 2 ani grei.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2020
Buna ziua, incercati sa apelati la un alt medic psihiatru si in paralel sa parcurga cateva sedinte de psihoterapie, pentru a determina cauzele depresiei si anxietatii ce s-au declansat acum 2 ani.

29.10.2020
AM fost căsătorită si am un copil de 14 ani din prima căsătorie.De 3 ani traiesc cu un bărbat cu care am un copil de 1an si 5 luni. Mi-a cerut să-mi schimb numărul de telefon ca sa nu ma mai corespund cu copilul cel mare daca vreau sa mai stau la el in casă. Tot timpul ma jignesti si imi vorbește urât. Ce este de facut? MULTUMESC! ELENA.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.10.2020
Buna seara, nu va pot spune eu ce este de facut, pt ca sunt alegeri pe care trebuie sa le faceti dvs. Va recomand insa sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, impreuna cu care, in timpul catorva sedinte de terapie, puteti afla raspunsul la intrebarea dvs. Puteti face o programare si la noi la clinica accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

18.10.2020
Este posibil ca un copil de 2 ani sa se simta vinovat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.10.2020
Da, vinovăţia este o emoţie complexă, dovada unui conflict interior între dragoste şi agresivitate.Ȋşi iubeşte părintii dar îi este şi teamă. Apare în jurul vârstei de 2 ani –2 ani şi jumătate, în momentul în care copilul devine conştient de dependenţa faţă de celălalt, de dragostea acestuia pentru el şi de dorinţa lui de a-l proteja împotriva impulsurilor agresive. El nu vrea să piardă aceasta dragoste, nu vrea să-şi supere părintele.

17.10.2020
Bună ziua. Credeți că am probleme psihice? Motivele sunt foarte multe sa ma îngrijorez. Am 52 de ani, o a doua căsnicie care nu ma mulțumește, la fel ca și prima, am doi copii și sunt și bunică. Dar, I-mi complic mereu viata, luând tot mai multe obligații și lucruri de rezolvat. Sunt fixată cu ordinea, nu suport ca lucrurile nu sunt mereu la locul lor, nu pot sta într-un loc care nu este curat, nu pot dormi într-un pat neconfortabil,nu am răbdare sa mănânc sau sa beau ceva în asa fel încât sa pot savura acel preparat, sunt critică cu ceilalți, aștept de la ei sa fie mereu în ordine, sa vadă câte sacrificii fac pentru ei, uneori le și spun, sunt foarte des ironica (după care imediat I-mi pare rău), și mai sunt multe aspecte negative în ceea ce privește persoana mea. Dar, mereu exista un"dar" am și latura cea buna, când mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, când sunt bună cu unii oameni, fac gesturi de caritate,sunt conștientă ca nu-mi lipsește nimic material (sunt o persoana care se mulțumește cu puțin), dar fixatiile mele m-au făcut de foarte multe ori sa pierd relații oameni dragi și chiar sănătate. Sunt impulsiva și stric repede o atmosfera plăcută, din lucruri mărunte. Cum as putea sa devin o persoana plăcută, liniștită și fără prea multe pretenții? Vă mulțumesc anticipat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.10.2020
Buna ziua, sunt multe lucruri un pic ambivalente in expunerea dvs., care trebuie analizate pe rand, pentru a vedea la ce nivel de manifestare se gasesc, si care sunt cauzele lor. Va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, este nevoie sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

09.10.2020
Suntem casatoriti de 2 ani si relatia noastra merge destul de bine. Totusi sotul meu are multe idei rigide preluate de la parinti. Stiu ca este important mediul in care am trait, dar cum as putea sa-i schimb acele pareri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.10.2020
Ȋn primul rảnd, trebuie să acceptaţi faptul că...noi nu putem schimba pe nimeni, oamenii nu se schimba decảt dacă ei înşişi doresc asta. Pe de altă parte, importanţa sistemului de credinţe al familiei este foarte mare, uneori poate fi valorizat ca un fel de " mit". Dacă acele idei nu sunt susţinătoare într-o relatie, cu siguranţă au produs efecte perturbatoare şi în famila lui de baza. Ajutaţi-l pe sotul dumneavoastra să descopere, să întrerupă şi, eventual să schimbe regulile „jocurilor” lor, adică ale dinamicii relaţionale pe care s-au bazat disfuncţiile familiei sale iniţiale. Fiti motivată însă de dorinţa sinceră de a aduce mai multă înţelegere, mai multă iubire şi armonie şi mai putin de a " demonstra" greseli. Nu uitati totuşi că sotul dumneavoastră, ca si oricare dintre noi, a considerat la un moment dat că acea familie i-a fost poate susţinătoare, şi constient sau nu, va face tot ce este posibil pentru a menţine echilibrul care i-a permis să existe .

27.09.2020
Buna seara, am 30 de ani si problema mea sunt baietii. Nu reusesc sa pastrez o relatie mai mult de 2 saptamani- 1 luna. Totul pare foarte frumos, dar nu stiu cum fac, si la un moment dat stric relatia si ne despartim. Parca ma sabotez singura, se poate asta? Care ar fi cauza?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.09.2020
Buna ziua, da, este posibil să vă autosabotaţi. Pot fi multe cauze, începând de la diverse temeri conştiente sau nu, până la programe transgeneraţionale, ce-şi fac simţită prezenţa. Este nevoie însă să apelati la ajutorul unui psihoterapeut pentru a vedea ce se întâmplă.

27.09.2020
Bună ziua! Am 22 de ani, am o realație de 4 luni si ceva. Ne înțelege foarte bine, însă eu am mici scăpări de gelozie si ma supăr foarte repede din nimicuri. Problema asta este din cauza fostei relații, am fost foarte calmă, insa am fost inselata si mințită de multe ori, acum imi este teama sa nu patesc la fel, si cel mai mult imi este teama sa nu-l pierd pe iubitul meu, din cauza miciilor erori... Problema asta, ne afectează relația. Cum as putea sa fiu mai calmă, să nu ma mai enervez din orice...? Vreau să fie totul bine in relatia asta, vreau sa fie o relație perfectă. Vă multumesc pentru ajutor !

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.09.2020
Buna ziua, este important sa vindecati ranile vechii relatii. In caz contrar, acestea vor fi tot timpul niste...butoane, pe care sa apese chiar o simpla reactie a actualului partener. Va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

18.09.2020
Buna ziua, am 33 de ani, sunt la al doilea episod depresiv ( dupa 8 ani), amandoua pe fondul incheierii unor relatii. Sunt o persoana puternica, am incercat de fiecare data sa-mi revin singura, am citit mult si de fiecare data am reusit. Acum imi este greu, imi este si un pic greu financiar, ce ar trebui sa fac?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.09.2020
Este important să apelaţi acum la un specialist. Trebuie făcută o evaluare şi apoi parcurs un plan de intervenţie în timpul căruia să se ajungă la adevăratele cauze ce au provocat ambele episoade depresive. In caz contrar, aceste cauze vor continua să reprezinte " mugurii" unor probleme viitoare ce pot apare pe fondul unor diverşi stimuli. Ar fi bine poate, să apelaţi în paralel, şi la ajutorul unui medic psihiatru.

27.08.2020
Buna seara, eu si sotul meu suntem casatoriti de 9 ani si avem un baiat de 5 ani si jumatate. In ultimii 3 ani relatia, a inceput sa se tensioneze si acum s-a intamplat sa ne certam de cateva ori in fata copilului. Ultima data baiatul a strigat la noi, spunand ca nu mai vrea sa ne vada pe niciunul. Sotul vrea sa divortam, dar eu nu vreau de dragul copilului, vreau sa creasca cu un tata.Imi puteti spune cum ar fi mai bine sa procedez?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Noţiunea de tată, de părinţi, implică nu numai componenta biologică, ci şi una afectivă, care este de cele mai multe ori mai importantă in cazul creşterii unui copil. Se pare că soţul nu mai are aceasta disponibilitate alături de dvs. Spuneţi că relaţia se deteriorează de 3 ani, şi acum certurile au loc în faţa copilului, deci conflictul pare să devină mai puternic decât ...grija pt copil. Este clar că în acest moment băiatul este afectat de aceste discuţii. Din ce am văzut eu până acum în practică, de multe ori, în spatele " de dragul copilului", se aflau temeri, orgoliu, egoism sau chiar laşitate, uneori neconstientizate.Cred că cel mai bine este să mergeti la câteva şedinţe de psihoterapie individuale şi eventual de cuplu daca şi soţul este de acord.

27.08.2020
buna ziua Doresc sa divortez dar sotul ma santajeaza emotional numai am putere sa lupt vad doar moartea ca si scapare si salvare mam izolat complet de toata lumea simt ca numai am putere. Pot gasii o rezokvare a aceasta sitiatie Multumesc anticipat

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.08.2020
Buna seara, va recomand sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

14.08.2020
Buna ziua am avut o relatie care sa terminat acum 4 ani de 7 ani , eu nu am reusit sa imi fac o relatie doar de scurta durata , si de ceva vrema am inceput sa ma invinovatesc pentru trecut, ca am avut reactii, implusive ca nu am Avut rabdare, si sunt cazuta intr-o depresie cred, nu ma mai vad pe mine, nimic bun!!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.08.2020
Buna ziua, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, sa descoperiti impreuna cauzele pentru care nu reusiti sa construiti o relatie pentru mai mult timp. Puteti face acest lucru si la noi la clinica accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

12.08.2020
Buna ziua! As vrea sa ma ajutati in legatura cu baiatul pe care il iubesc si il vreau langa mine.Recent a aflat cateva lucruri din trecutul meu pe care eu am preferat sa nu le zic. si incetul incetul isi schimbase atitudinea fata de minee si acum am ajuns sa ne contrazicem,sa ne judecam,sa ne aratam cu degetul tu ai facut aia,sau de ce ai facut aia s.a..A devenit foarte distant,receee si parca nu-l mai recunosc,parca vorbesc acum cu alta persoana.Mi-a zis ca totuo a inceput de cand a aflat acele lucruri si si-a pierdut increderea.Ce pot face in privinta aceasta?Se poate remedia situatia cu timpul sau e timpul sa pun stop?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.08.2020
Buna ziua, incercati sa mergeti impreuna la cateva sedinte de terapie de cuplu, psihologul poate fi un mediator in aceasta situatie. Daca nu reusiti sa mergeti impreuna, decizia de a ramane in relatie sau de a va desparti, va apartine, eu nu va pot da niciun sfat.

09.08.2020
Buna ziua, am dese discutii in contradictoriu cu prietena mea, mi-a spus ca am o stima de sine scazuta si ca sunt agresiv deoarece critic. Se poate intampla asta? Mie mi se pare ca de fapt incerc sa pun lucrurile in ordine, sa fie facute asa cum trebuie, si oricum sunt un pic ironic, nu agresez.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.08.2020
Se poate să fie adevărat...sau nu. Haideţi să aflăm împreuna- atunci cand criticaţi, într-un fel " îl micşoraţi" pe celălalt, ironic sau nu, îi punctaţi defectele. Oare de ce să simţiţi să faceţi asta? O faceţi destul de des? O faceţi cu oricine sau numai cu cei pe care îi simţiţi poate mai toleranţi, cu dorinţa de a evita conflictele, sau poate " mai slabi"? Oare de ce să simţiţi să-i corectaţi pe ceilalţi, criticảndu-i, cảnd ar exista cu siguranţă alte variante pentru a rezolva o problema sau a îndrepta o greşeală? Sunt sigură că dacă vă veţi răspunde cu sinceritate la aceste întrebari veţi afla cel puţin o bucăţică din ceea ce se întảmplă.

07.08.2020
Buna seara! Numele meu este Theodor si am 20 de ani. Am o problema... Mai mult o intrebare, pe care as dori foarte mult sa vi-o adresez, deoarece nu stiu daca este o problema sau pur si simplu nu ma duce capul... Recent m-am certat cu prietena, si nu aveam problema asta inainte cu nimeni altcineva. Eu unul sunt o persoana care spune ce simte si ce gandeste fara sa mai filtreze de 2 ori ce spune, ca sa nu supere persoana de langa, insa aici este diferit deoarece ma trezesc pur si simplu ca spun lucruri pe care o ranesc, dar fara sa vreau sa o ranesc, doar ca nu gasesc un mod ok de a ma exprima, iar cuvintele care ajung sa imi iasa pe gura in momentul acela o ranesc si nu stiu ce sa fac, recent ne am calmat si ne am impacat si chiar am fost foarte speriat de toata chestia asta deoarece simt ca spun lucrurile rele "gratuit" fara vre-un motiv si oarecum inconstient.... nu stiu ce as putea sa fac. Ati mai intalnit persoane de genul acesta? Ati putea sa imi dati un sfat mic acolo legat de asta? Va multumesc din suflet! Seara frumoasa.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.08.2020
Buna ziua, cred ca v-ar ajuta sa mergeti la cateva sedinte pe psihoterapie, pentru a descoperi care este cauza din spatele acestui comportament. Faptul ca nu reusiti sa va controlati suficient si spuneti... lucrurile rele "gratuit"...indica un anumit nucleu conflictual interior.

12.07.2020
Buna seara, ce se poate face in cazul unui copil de 4 ani si 3 luni, care se loveste uneori intentionat de pereti, sau se trage de par pana cand ramane in mana cu smocuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Acest comportament poate indica o auto-agresivitate. Aceasta înseamnă că există un conflict interior puternic, căruia copilul nu ştie sau nu poate să-i facă faţă. De exemplu, este supărat pe părinţi, "s-ar bate" cu ei, dar în acelaşi timp îi iubeşte, sau ştie că trebuie "să-i asculte". Sau, este supărat pe doamna educatoare, dar trebuie să tacă, să fie cuminte, sau îi este frică. Dacă nu reuşiţi să identificaţi conflictul şi să ajutaţi copilul să-l rezolve, vă sfătuiesc să apelaţi la un psiholog, pentru că în timp, aceste conflicte îl pot traumatiza pe copil sau pot degenera în agresivitate faţă de alţii.

12.07.2020
Buna ziua,sunt căsătorită de 27 ani ,am 50 ani si o fetiță de 26 ani,fata este cu viata ei ,eu cu sotul de la începutul Casnicie am suportat tainele lui,ieșirile lui ,nervii lui,ieșirile de la lucruri minore gen ca am lasat un bec uitat aprins sau ca am spart un pahar tipa sau daca nu puteam ca femeie sa l ajut la un lucru mai greu gen sa i tin o placa de rigips tipa si ma jignea apoi nu mai vorbea cu mine nici cu fata pana cand nu faceam eu un compromis si tot eu făceam pasul in împăcare dupa care erau 4 zile bune apoi iar era ceva ce il deranja si uite asa au trecut anii.Am plecat in strainatate la vârsta de38 ani deoarece m au dat in somaj eram cu 2 bănci el avea serviciu f bun si stabil si am ales eu sa ma sacrific ptr ei ptr familie,toate bune si frumoase am scapat de bănci am realizat multe casa finalizată,masina achitata ,dantura lui avand paradontoza rezolvată cu bani.multi la vremea aia,copil in facultate Constanța 5 ani si de 5 ani in urma comportamentul lui f schimbat la întoarcerea mea acasa ,exemplu ma asteapta se poartă frumos si intr o dimineata doar ptr faptul ca eu am.schimbat locul la încărcătorul lui de tel a tipat in asa hal la mn de nu l am auzit in toți anii mei ,eu fiind la baie la 2 m si mi a zis atunci ca sa fac ca el de nu sa l las naibii in pace apoi eu am.plans si nu am mai mers la el sa vorbesc ptr ca el era cel care nu mai vorbea cu mn si uite asa am stat supărați 9 săpt in conditiile in care eu nu aveam nici macar o săpt de cand venisem acasa ,aveam nevoie de el de îmbrățișare de apreciere ca am stat 6 luni singura lucrând in gât in conditii de ploaie vant ,frig ,noroi si acasa am gasit țipete și am dormit impreuna in pat fara sa ma atingă, apoi in feb am gasit in geanta lui ascunse maraton foarte,nu i am spus am plecat dinou la munca si cand m am intors acasa nu a putut sa se culce cu mine nu a putut pur si simplu era moale sa ma scuzati atunci început să plang m am dus cu gândul la pastile ca are pe alta si nu mai are plăcere de mine si m am inhibat si m am retras apoi si el nu a mai vorbit timp de 6 săpt,mentionez ca pastilele le a luat in lipsa mea ,iar cand l am intrebat si i am.zis ca i am.gasit asa ceva a zis ca nuni mai functioneaza si a încercat sa le i a in lipsa mea ,eu acuzând l ca ce om a r lua asa ceva singur acasa fara amanta sau sotie? De ce nu a luat cu mn acass sa încerce l am intrebat si mi a răspuns că maine merg sa iau una si ptr tine i am zis nu multumesc,ai probleme cu tensiunea puteai sa mori .am fost apoi acuzata ca eu am aici pe unul care ma freacă scuzati expresia insa vreau sa stiti exact vorbele lui,,l am iertat si am zis sa merg inainte ,apoi mi a murit mama de cancer eu eram.anul trecut aici in UK ,am plecat la urgență acasa,,apoi tata a intrat intr o mare depresie ,eu sufeream atât de mult dupa mama mea .Inainte sa ma întorc dinou aici la munca l am dus pe tata meu la spital ptr i vestigatii sa l las cat de cat sănătos, cand am.mers sa l externez sa l duc acasa in provincie eram in masina cu tata si soțul meu iar din senin sa enervat soțul si m a jignit in fata tatei ridicând mana sa dea in mn.tata fiind bătrân de 80 ani si cu depresie a inceput sa planga ,eu la fel iar el nu a mai vorbit dinou o săpt dupa care m a abordat intr o discuție întrebându ma de ce nu merge casnicia ? Ca el nu si aduce aminte ca a ridicat pamlma si a cerut iertare dar eu am zis gata Stop vreau sa divorțat la cereale a zis ca ma iubeste a inceput sa planga si ca nu mai are aer bineinteles mi a fost mila dar tot am ales sa plec mai devreme aici in UK ,i am.zis ca acasa lângă el nu mai ma regasesc ,ma simt mai bn in Anglia singura decat singura cu el in pat.mi a zis raspunsul final sa redevin acea sotie de dinainte sa l alint, sa l iubesc i am zis ca nu mai.pot ptr ca el m a schimbat in toți anii ăștia iar el a zis ca nu se poate schimba ca eu asa l am cunoscut si asa este născut,ce sa fac? Daca merg acasa la fel o sa faca la mn nu a fost paste sau crăciun fara lacrimi.va multumesc! Astept un rasp cat de mic

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Buna seara, subiectul este complex, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul uni psihoterapeut. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

11.07.2020
Buna ziua!Am o relatie de 3 ani si de curând iubitul meu se comporta rece si nu mai este ca înainte. Deși stiu ca nu o sa fie roz mereu. El este foarte suspicios cum ca eu as fi in stare sa ma vad cu altcineva .Eu chiar il iubesc si am purtat multe discuții de genul...Dar degeaba ...El este si mai serios si niciodata nu a iesit cu mine sau cu prietenii mei spune mereu ca e diferenta de varsta si ca nu ar avea ce discuta cu prietenii mei ...Rare ori s a intamplat sa iesim cu prietenii lui la vreun eveniment in rest ...noi ne întâlnim doar la el acasă. Câteodată imi lasa un gust amar atunci când plec de la el pt ca sunt seri im care nu prea vorbim cand suntem impreuna....Si plec mereu plângând si ma gandesc mereu ce sa fac de ...mi e frică să deschid subiectul de fiare data sa nu se ajungă la o cearta ,iar apoi la despărțire....Mă consum foare mult si mai am pe deasupra si acasa iar stres si vin din ambele părți

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.07.2020
Buna seara, cela mai bine este sa parcurgeti impreuna cateva sedinte de terapie de cuplu. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

05.07.2020
Ce sanse sunt ca venind la o terapie de cuplu eu si sotia mea, sa ne impacam?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.07.2020
O terapie de cuplu nu îşi propune nici să vă împace, nici să vă despartă. Se pleacă de la premiza că atunci când se vine la terapie, există deja un blocaj de comunicare în cuplu. Terapia are ca scop să ajute fiecare partener să conştientizeze ce se întâmplă acum, cum s-a ajuns în acest impas şi ce se poate face. Deciziile însă aparţin în totalitate celor 2 parteneri. Deci, în urma unei terapii de cuplu, cu siguranţă veţi afla mai multe, vor fi clarificate anumite aspecte, dar ce anume veţi alege la final, este decizia fiecăruia.

05.07.2020
Pana sa îl cunosc pe iubitul meu acum ceva ani am avut relație cu 2 dintre prietenii lui nu i. Am spus asta niciodată chiar am negat dar acum a aflat de la ei ce ar trebui sa fac sa o țin pe a mea ca nu sau sa recunosc.. Îmi este frica ca dacă recunosc o sa îl pierd pentru ca l. Am mințit

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.07.2020
Buna ziua, nu va pot raspunde la intrebare, acestea sunt decizii pe care trebuie sa le luati personal.

26.06.2020
Bună ziua ma numesc Loredana și am ezitat foarte mult pana sa va scriu.Cred ca ma confrunt cu o depresie nu vreau sa accept acest lucru,nici acuma nu pot sa cred ca eu am putut sa pic în asemenea capcană, vreau ajutor sa ma ridic sa am puterea ,optimismul ,curajul pofta de viață cum aveam înainte. Dar problema este ca nu sunt în tara și aicea e greu sa fac terapie (daca nu este în limba mea).Am fost indrumata sa fac terapie online dar nu am curaj sa contactez pe nimeni

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.06.2020
Buna ziua, da, cel mai bine este sa faceti terapie online, aveti nevoie de un pic de ajutor. Puteti contacta unul din psihologii clinicii noastre, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

20.06.2020
Buna ziua,am avut o relatie scurta cu o fata si la inceput ne-am dat seama ca ne atragem f mult si a fost o experienta buna de viata.Se pare ca dupa 2 saptamani a inceput sa spuna ca vrea sa vada daca doar sexul ne atrage.Vine deseori la mine dar pleaca dezamagita.Spune ca nici prieteni nu putem fi.Precizez ca este genul de femeie care nu recunoaste ceea ce simte si prin actiunile ei da de inteles ca ma place.Ce sa mai cred?Prieteni nu putem ramane dar nici iubiti!!!Ce poate fi in mintea ei?Suntem destul de maturi eu 40 si ea 33 deci nu ne jucam.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.06.2020
Buna ziua, din moment ce doamna doreste sa iasa din relatie si spune ca nu puteti ramane nici prieteni, nu puteti face prea multe, este o alegere a dumneaiei.

19.06.2020
Cum stim daca ceea ce simtim este iubire sau datorie? Cum stim cand se termina una si incepe cealalta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.06.2020
Este o intrebare grea, iar răspunsul este dificil de dat, pentru că nu putem generaliza. Ar fi bine să discutăm, în cabinet, pentru a vedea in cazul dumneavoastră, concret, ce se întảmplă. Iubirea este o manifestare a afectivitaţii, iar datoria este o obligatie, o achitare " de conturi". Nu pot să spun că Iubirea s-a transformat în Datorie, un sentiment nu se poate transforma ...în obligatie. Noi nu avem emoţii pentru că ...ne impunem să le avem, sau pentru că ni le impune legea. Nici datoria nu se poate transforma in Iubire, niciodată nu se va putea ca o obligaţie să-ţi trezească...afectivitate. Deci , de fapt, este posibil " să se dilueze" iubirea şi ....ramane datoria! Si atunci se fac lucruri pentru că trebuie, pentru că ..."aşa este viaţa", pentru ca ..."aşa se spune", sau pentru că există anumite temeri.

15.06.2020
De ce trebuie la un moment dat sa renuntam la anumite lucruri , persoane, din viata noastra, sa te detasezi, sau sa se te desparti? Stii, simti ca nu te mai ajuta, ca nu te mai reprezinta sau nu esti fericit cu ele, dar de ce nu poti merge mai departe asa, despartirea este uneori dureroasa.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.06.2020
Atunci cảnd noi am intrat în anumite contexte, eram animaţi de anumite dorinţe, de multe ori dorinţe aparţinảnd acelui moment din viaţa noastra. Am observat însă, mai ales in cazul terapiilor de cuplu, că "a merge mai departe asa" a adus de fapt mai multă suferinţă. Deci chiar dacă pentru un moment exista şi frică şi durere, de fapt îţi acorzi o şansă noua şi ţie şi celor de lảngă tine. Durerea despărţirii este normală, s-au creat pảnă atunci anumite ataşamente, a existat un tip de implicare. Este mai important însă să conştientizaţi ce v-a făcut să intraţi în acea relaţie şi să intelegeţi ce s-a intảmplat de fapt în timp.

12.06.2020
Buna dimineata, este o perioada cu multe incertitudini si amenintari, ce isi pun amprenta si in cuplu, si ni se recomanda sa fim optimisti. Cum sa faci sa te bucuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.06.2020
Bună seara, există într-adevăr uneori multe presiuni exterioare ce pot genera sau amplifica anumite sentimente de insecuritate. Cu siguranţă însă, în viaţa fiecărui om, există momente mai grele, momente în care echilibrul interior este impotant pentru a le depăşi. Este probabil imposibil să descoperim reţete universale de „Bucurie” deoarece dobândirea ei depinde de circumstanţele mai mult sau mult puţin unice în care se găseşte fiecare om şi de aceea, fiecare om are propria lui cale spre echilibru. O înzestrare deosebită a oamenilor este înţelepciunea. De exemplu, fiecare poate să îşi utilizeze înţelepciunea şi să se întrebe “Care este numărul minim de lucruri care mă pot face să simt că trăiesc cu adevărat?” Făcând aceasta mereu, se ajunge la un consum mai mic de energie risipită, la mai puţină oboseală, şi implicit la un real echilibru fizic, psihic şi afectiv. Tot înţelepciunea poate ajuta să se înlocuiască tendinţa vicioasă spre perfecţiune cu standarde rezonabile şi astfel să înceapă să se bucure de o floare - în loc de un buchet, de un zâmbet - în loc de o oră de chat, sau de propria sănătate a trupului - în loc de "corpul perfect" descoperit pe un site. Făcând măcar aceste câteva acţiuni des şi constant, oamenii pot căpăta suficient echilibru interior, vor putea lucra constructiv şi cu factorii externi care le influenţează existenţa.

03.06.2020
Buna ziua, In momentul de fata ma confrut cu o situatie in care nu stiu daca sa ma impac sau nu cu (ex) partenerul de viata. Povestea a inceput astfel: M-am mutat intr-o alta tara pentru a fi impreuna si am renuntat la job, prieteni, cariera pe care am avut-o. Relatia noasta de un an si jumatate a fost perfecta pana in momentul cand ne-am intors inapoi acasa pentru sarbatorile de Craciun sa ne revedem familia. Acolo el s-a intalnit cu o prietena cu care a inceput sa vorbeasca iar dicutiile au dus mult mai departe si m-a inselat. Am aflat de poveste, l-am piertat. M-am mintit ca a terminat cu ea dar nu s-a intamplat asta. Ei au continuat sa vorbesca. L-am rugat sa isi ia bagajele si sa se mute in alta parte. Noi ne-am tot intalnit in perioada aceasta incercand sa trecem peste doar ca mereu s-a ajuns la vechi frustrari si reprosuri din partea mea. (asta deoarece stiam ca ei nu au terminat cu aceasta poveste). Acum ,ne-am dat o perioada de cateva saptamani in care eu sa ma pot gandi daca il pot ierta si trece peste aventura lui (cu toate ca am aflat ca s-a intalnit si cu alte fete fara sa imi spuna). Perioada este si pentru el, sa se gandeasca daca eu sunt persoana pe care o vrea langa el sau nu (cu toate ca insista ca nu are la ce sa se gandeasca si ca stie sigur ca eu sunt "the one"). Cu toate ca nu ma regasesc in situatia de a scrie acest mesaj.. Intrebarea mea este "Este mai bine si ami sanatos pentru mine sa trec peste aceasta relatie si sa ne despartim?" Mentionez ca pana la punctul X (in care m-a inselat) nu am avut nimic ce sa ii reporsez din punc de vedere al comportamentului si a sustinerii pe care a avut-o fata de mine.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.06.2020
Buna ziua, cel mai bine este sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, pentru cateva sedinte de terapie de cuplu. Puteti face acest lucru si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

02.06.2020
Bună seara ma puteți ajuta și pe mine ce pot face în situația în care sunt. Sunt cu un băiat de 5 luni după 2 luni neam mutat împreună dar nu a fost mereu bine de când neam mutat venea aproape în fiecare zi seara acasă are un prieten sta toată ziua pe la el îl ajuta la munca și venea numai seara acasă dar el nu știu el nu vorbește cu mine adică nu comunica cu mine în schimb ma jignește se enervează din orice tipa la mine și normal ca nu înțelegeam ce are de ce se poarta asa cu mine de ce e rece cu mine și se adunase și într-o zi ms sunat fostul meu iubit care am rămas prieteni și iam răspuns din politețe și el a aflat la un moment dat și acum spune ca lam mințit ca vorbesc cu alți cu foști și ca să plec să-l las pace ca nu ma mai vrea pentru ce iam făcut și eu chear îl iubesc cum a fost el și cât sufeream când venea noaptea acasă și miam cerut iertare ca nu o sa se mai întâmple niciodată dar el nu prea vrea sa accepte ca am vorbit și totuși nu lam înșelat nici nu era vorba de asa ceva dar e orgolios și nu știu ce sa mai fac sa repar relația asta

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.06.2020
Buna ziua, este nevoie sa parcurgeti cateva sedinte de psihoterapie, pentru a se vedea exact dinamica relatiei dvs. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

23.05.2020
Bună ziua cum sa fac sa nu mai fiu geloasă obsesivă înainte nu eram dar de la o vreme am devenit

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 25.05.2020
Buna ziua, este nevoie sa mergeti la cateva sedinte de terapie psihologivca, pentru a determina cauzele acestui comportament. Puteti face asta si la noi la clinica, accesand link-ul: https://emedical.centrul-provita.ro/

21.05.2020
Sărut mâna Cum o pot ajuta pe soția mea care se aflăîntr-un blocaj emotional creat de mine pe parcursul a 19 ani de căsnicie? Va multumesc

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.05.2020
Buna seara, dvs nu o puteti ajuta. Este nevoie de cineva neutru, din afara, pentru a putea fi descoperite cu adevarat cauzele aceslui blocaj. Iata cateva link-uri unde puteti solicita terapie psihologica online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

17.05.2020
Cum sa il fac pe soțul meu sa fie mai activ? Iubește sa lase lucrurile de pe o zi pe alta. Mulțumesc anticipat.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.05.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, cauzele aceste inertii, pot fi mai profunde.

17.05.2020
De ce ma simt pierdută parca nu mai sunt eu de multe ori ma simt vinovata pt tot ceea ce zic sau fac,nu mai stiu sa ma comport cum ar trebuii in fiecare situație,nu mai fac diferenta intre ce e bine ce e rau,nu mai sunt mulțumită de mine cand ma uit in oglinda si ma compar mereu cu cei din jur,nu imi vine sa mai ies casa,sa socializez,sa ma îmbrac si sunt mai tot timpul nervoasă? De ce nu pot sa uit de trecut mai ales de cumnata mea cu care nu mai vorbesc desi mereu am fost cea care a lasat de ea mereu ca sa fie bine dar acum nu pot sa mio scot din cap desi vreau sa fiu mai indiferența cand aud despre ea sau o si vad am niste reacții necontrolate de nici eu nu stiu ce se intampla si de ce ma ia cu tremurat si imi bate inima tare si imi aduc aminte de tot ce a fost in trecut? Si inca ceva... de ce sotul meu nu comunica cu mine? De ce mereu ma face vinovată mai ales cand vine vorba de sora lui,cumnata de care v-am povestit...pe el nu la deranjat niciodată ca sora in loc sa vorbeasca cu mine vorbește mai mult despre mine si ma simt prost mai mereu mai ales că ea nu vorbeste nici cu copii nostri dar el mereu o suna,o vizitează de multe ori fără ca eu să stiu si incepe a minți... Va rog din suflet dati-mi un sfat ca nu mai pot cu toate astea unde si cu ce greșesc de nu mai pot sa duc o viață normală și liniștită?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.05.2020
Buna ziua, va sfatuiesc sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut, paleta de probleme pe care o expuneti este f larga, cu cauze multiple.

04.05.2020
Bună ziua. Vă rog să mă ajutaţi să înţeleg...eu, femeie de 37 de ani, căsnicie nefericită din cauza problemelor sexuale (soţul nu mă poate satisface), el, vecinul meu 46 ani, bărbat înalt, binefăcut, tatuat, emotiv, iubitor de animale, căsătorit cu o doamnă cu 10 ani mai în vârstă decât el. Căsătoriţi amândoi, el şi eu, mai mult din interes decât din dragoste. El nu foarte citit, dar pentru mine plăcut la apariţie, atractiv. Suntem vecini şi vedem în curtea celuilalt. Anul trecut am început să ne scriem pe net. A pornit ceva între noi...eu am ştiut că el a fost de 3 ori căsătorit şi avea şi multe relaţii extraconjugale, nu am luat totul prea în serios, m-am jucat, deşi îmi doream să-mi întâlnesc „marea dragoste” dar ştiam că nu poate să fie el...însă îmi plăcea de el ca bărbat şi de atenţia lui faţă de mine. Mi-am zis: de ce nu? Să încerc, oricum, soţul meu e veşnicplecat, eu singură, îl iubesc mai mult ca pe un prieten, sexul nu merge...niciodată nu a mers, hai să încerc măcar aşa cu tipul ăsta „la îndemână”. L-am ştiut emotiv dar şi afemeiat, nu m-am aşteptat la nimic mai serios...Ne-am şi înţeles. Soţia lui a plecat primăvara trecută la un tratament el a rămas acasă cu doi copii adulţi dintre care unu al lui din altă căsnicie unul, a soţiei, cu o boală mentală...apropo, el a venit aici doar cu fiul lui din altă căsnicie, cu nimic altceva. Totul, casa, averea este a doamnei. Deci, ne-am înţeles că ne întâlnim şi că devenim amanţi. Doamna a plecat, am rămas singuri acasă şi eu am aşteptat să-mi scrie. Un weekend am tot aşteptat, el nu mi-a scris. M-am enervat că nu am înţeles ce se întâmplă şi nu i-am mai scris. L-am şters din lista de prieteni. Nu ne-am scris un an de zile. Ne-am văzut, el părea supărat şi m-a evitat. Eu m-am comportat normal cu el, l-am salutat. Acu câteva zile, deoarece toate încercările mele de a găsi un amant „normal” au eşuat, am zis, hai să mai încerc cu el...i-am trimis cerere de prietenie. Era foarte fericit. La întrebarea „ce a fost anul trecut” şi de ce a dispărut aşa, nu a reuşit să-mi dea un răspuns concret, a zis că nu mai ştie a fost demult. Mi-a spus însă că a suferit mult din cauza mea...cu greu a zis şi că era îndrăgostit de mine...cu greu i-a trecut. Că a încercat să se distanţieze la un moment dat de mine când a început să observe că simte mai mult faţă de mine iar eu „mă joc doar”...dar nu mi-a zis nimic atunci, nu aveam de unde să ştiu. M-a evitat, m-a pândit din geam (el mi-a mărturisit) să nu-l observ...era gelos când vedea că vorbesc la telefon şi a crezut că am pe altul...Eu nu ştiam nimic de sentimentele lui...i-am şi zis...mi-am cerut scuze dacă i-am cauzat durere dar am crezut că este doar un joc din parte lui, nu credeam cu putinţă să te îndrăgosteşti de cineva doar după câteva vorbe, mai ales fiind un bărbat cu un asemenea trecut. I-am explicat frumos, mi-am cerut scuze şi i-am propus să mai încercăm odată. L-am întrebat, într-adevăr nu mai simte nimic faţă de mine? Iniţial a zis că i-a trecut...nu a vrut s zică doar că nu mai vrea să sufere...am insistat şi mi-a zis că ba da...mă mai iubeşte. Ne-am înţeles că mai încercăm. A doua zi aşteptam să-mi scrie ceva...orice, un smiey ceva..eu i-am scris până la urmă, mi-a răspuns dar nu a iniţiat conversaţia. Nu am insistat am crezut că are treabă. Mai târziu, văzând că e cam retras iarăşi, că e pe net , e activ dar mie nu-mi scrie, l-am întrebat dacă s-a răzgândit. Mi-a răspuns un pic nervos că nu, ce mi-a zis odată aşa este. Au urmat vre-o 2 zile în care practic eu iî scriam. El iarăşi, ca şi anul trecut, a devenit retras...nu înţeleg de ce. L-am întrebat. Mi-a zis practic, că după ce i-am făcut anul trecut, după cât a suferit, ce mai vreau, să mă ceară de nevastă după 2 zile? Iarăşi mi-am cerut scuze pentru ceva despre care nici nu am ştiut...iarăşi am încercat să-i explic. Am simţit supărarea din el. Dar, eu am crezut că a înţeles şi că ne-am înţeles să lăsăm trecutul şi să încercăm din nou. Ei, din păcate nu era aşa. I-am scris vre-o 2 mesaje mai lungi încercând să-i înţeleg comportamentul. Că se temea să nu-l „las iarăşi baltă” sau să nu se afle ceva sau vroia doar să mi-o plătească cu aceaşi monedă să simt ce a simţit el anul trecut? Posibil...într-un final nu mi-a răspns. El ştia bine că nici eu nici el nu vrem să ne schimăm viaţa. Era vorba doar de o relaţie ca între amanţi. Nu înţeleg care era problema lui şi de ce s-a comportat aşa mai ales după ce ne-am înţeles şi a spus că vrea. După ce a zis că mai simte dragoste faţă de mine şi că vrea să încercăm. De ce s-a închis iarăşi brusc? De ce s-a comportat aşa de rece; când eu i-am trimis sărut pe messenger el mi-a trimis ceva banal ca răspuns, nu mi-a scris doar mi-a răspuns dacă i-am scris eu. Atunci de ce a fost de acord? Până la urmă, după câteva zile de agonie din partea mea în care am încercat să comunic cu el şi să-i descifrez comportamentul, i-am trimis un mesaj prin care i-am cerut să rămânem vecini buni şi amici. Mi-a răspuns scurt să am grijă de mine. Da. Mi-a acceptat din nou cererea de prietenie (el m-a şters înainte că erams upărată din cauza comportamentului lui şi am avut o mică ceartă). Asta este povestea. Vă rog să mă ajutaţi să înţeleg unde am greşit şi de ce s-a comportat aşa şi anul trecut şi anul acesta. De ce s-a retras brusc după ce ne-am înţeles. De ce a devenit rece şi distant? Vă mulţumesc mult pentru răspuns. M-a iubit? I-a trecut? A minţit când a spus că mă mai iubeşte? A vrut doar să mă facă să sufăr? S-a temut de propriile sentimente? S-a temut să nu-i fac probleme în căsnicie? Vă rog să mă ajutaţi să inţeleg…e foarte frustrantă pentru mine toată povestea...nu mai pot să dorm...am atacuri de panică...vă mulţumesc pentru răspuns..

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.05.2020
Buna ziua, va recomand sa apelati la ajutorul unui psihoterapeut. Iata aici cateva link-uri pt terapie online: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

08.04.2020
Buna ziua, logodnica mea s-a despartit de mine in urma cu o luna pe motiv ca din cauza viciului meu cu pariurile sportive care a dus la minciuni , lipsa de incredere si schimbare de comportament. Dupa 3 saptamani am intrebat-o daca mai era si altceva pentru a stii ce am de facut pe viitor cu mine si mi-a raspuns rece si ca atunci cand ii scriu o rascoleste.Am uitat sa specific ca am fost in relatie aproape 5 ani si as dori sa stiu daca mai este cazul sa ma gandesc la o impacare s-au sa trec peste.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.04.2020
Buna ziua, aceasta este o hatarare pe care trebuie sa o luati dvs., in contact cu inima dvs.

30.03.2020
Buna ziua. Am o problema, care defapt nu stie daca este doar in capul meu sau este defapt reala. Iubitul meu trece in momentul acesta prin perioada de reconsiliere cu viitoarea fosta sotie, adica in septembrie se termina perioada de ”reconsiliere” dupa care incepe divortul. Acest divort are la mijloc 3 copii mici (3,4 si 6 ani). Relatia lor de cuplu s-a terminat acum 2 ani si ceva, inainte ca noi doi sa ajungem sa stim unul de existenta celuilalt, iar ei nu au mai avut absolut nici un fel de contact fizic, ca parteneri si locuiesc separat. Noi suntem impreuna de 8 luni, iar el se comporta exemplar cu mine. Simt ca ma iubeste, ma apreciaza si chiar face eforturi sa fie totul bine! De cateva zile am inceput sa am anumite temeri cum ca el s-ar putea impaca cu fosta lui sotie, sau ca ar mai simti ceva pentru ea vazand ca vorbesc foarte constant, aproape zilnic. Sunt constienta ca va ramane mama copiilor sai pentru tot restul vietii si ca pentru binele copiilor ei trebuie sa se inteleaga bine, sa aiba o relatie foarte ok, amicala, doar ca nu inteleg de ce am inceput sa am aceste ganduri si aceste frici. Momentan ea nu stie de existenta mea pentru inca este perioada de ”reconsiliere”, in care el trebuie sa fie ”curat”, ca nu cumva ea sa se foloseasca de asta in instanta pentru a castiga mai mult decat i se cuvine la partaj. Nu ma indoiesc de sentimentele lui pentru mine, dar in acelasi timp am aceasta ”frica”, aceste ganduri bolnave ca poate el si-ar dori cumva sa se impace, sa incerce sa repare ce a fost, sa fie din nou cu ea din cauza faptului ca vorbesc aproape zilnic!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 30.03.2020
Buna seara, iata cateva link-uri unde puteti apela pentru o terapie online , care sa va ajute acum: https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-1833349793625167/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-Online-613383868742449/ https://www.facebook.com/Psihoterapie-online-108834264017544/?ref=br_rs

05.03.2020
Buna ziua,la noi au aparut proble me in cuplu, odata cu venirea copilului. Avem un baiat in varsta de 8 ani, si am realizat si eu si sotia mea, ca permanent il cocolosim, nu-l lasam sa faca singur diverse lucruri, din diferite motive( sa nu strice, sa nu se murdareasca, facem noi mai repede..etc). Ne dam seama ca gresim, dar nu reusim sa ne oprim si ne certam unul pe altul, ni se pare ca celalat greseste mai mult. Ne puteti ajuta, ne puteti spune de ce suntem tentati sa facem toate acestea? Poate ca daca constientizam de ce le facem, ne vafi mai usor sa nu le mai facem.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.03.2020
Bună seara, este foarte important că aţi realizat greşeala. Pot fi mai multe cauze : - uneori părinţii pun pe primul loc nevoile lor, nu ale copilului. De exemplu, atunci când spun dă-te în leagăn, nu merge la locul cu nisip, este pt că nu vor să spele apoi nisipul de pe mâini, încălţăminte..etc - alteori poate fi o temere a părinţilor, de a nu scăpa lucrurile de sub control, şi atunci îl ţin din scurt, fac un program f. clar. - poate fi inclusiv un orgoliu, o manifestare greşită a „puterii” părinţilor, decizia îmi aparţine, faci ce spun eu...etc. Oricum, pntru a intra mai mult în detalii, vă sfătuiesc să veniţi la noi la clinică pentru o şedinţă de consiliere parentală.

25.02.2020
Buna seara, fostul meu prieten mi-a marturisit ca sufera de teama de respingere, motiv pentru care nu se poate deschide. Ne-am despartit din cauza serviciului sau, suntem de nationalitati diferite, insa pastram legatura si ne vedem destul de regulat datorita circumstantelor. Exista atractie si incredere. As vrea sa-i pot oferi suport emotional si sentimentul de siguranta insa nu sunt sigura cum sa procedez, cum sa pastrez echilibrul, ca sa nu il presez dar nici sa aiba impresia ca nu imi pasa(suficient de mult). Am citit cat s-a putut dar nu ma simt foarte lamurita. Apreciez anticipat sfatul dumneavoastra Cwrmen

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.02.2020
Buna ziua, este foarte greu sa-i oferiti dvs. suport emotional prietenului, in aceasta situatie, va sfatuiesc sa apeleze la ajutorul unui psihoterapeut.

18.02.2020
Buna ziua, va rugam, ne puteti spune mai multe despre transformarile psihologice din timpul sarcinii, si cum afecteaza ele problemele de cuplu? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 18.02.2020
Bună ziua, în timpul perioadei de sarcină, apar numeroase transformări la nivel psihologic, inclusiv o activare a amintirilor din copilrie, pentru ambii viitori părinţi. Pot fi amintiri frumoase, dar şi blocaje, traume sau pierderi. Mama este fiica mamei sale şi devine mama copilului său.si este posibil să se trezească eventuale resentimente, reproşuri sau lucruri ce au fost ascunse sau nespuse. ĺn acelaşi fel, tatăl era fiul tatălui său şi devine tatăl copilului său, iar acest fapt poate trezi o mulţime de lucruri ce vin din propria relaţie cu tatăl său. Se pot amplifica conflicte deja existente, se poate declanşa abordarea unor subiecte ce au fost mulţi ani considerate "tabu", sau pot apare stări de deprivare emoţională şi abandon.

03.02.2020
Draga Doamna Psiholog, Ma numesc Dana, am 44 de ani, divortata acum 8 ani, in cuplu cu Alain, 44 de ani, divortat acum 2 ani. L am cunoscut pe Alain intr un punct foarte jos al vietii sale. L am ajutat f mult. Isi doreste sa fie cu mine, a dovedit o de mai multe ori, dar chiar cand s a mutat la mine, a mai incercat o data la fosta sotie. Nu i a functionat. Stiu asta chiar de la fosta sotie. A sustinut ca el cu mine vrea sa fie si l am acceptat in casa. Au fost luni incarcate, in care am observat un comportament ciudat la el, uneori chiar anormal..reactii anormale. S a mai echilibrat intre timp. Totusi mai mereu am o emotie cand stiu ca ea il cauta sau invers. Au un copil impreuna. Si eu am un copil dintr o relatie anterioara. Relatia lui cu copilul meu e una de conjunctura, nu se implica emotional deloc. Ba mai mult bombane sau scoate un sunet "hm" foarte des, vand fata mea spune sau face ceva. I am facut observatie. Nu se schimba nimic. Asta seara l am intrebat daca a vorbit cu Cristina, fosta. Si a avut o reactie nervoasa. Mi a spus sa nu mai intreb de ea, ca i stric buna dispozitie. O reactie ciudata as spune eu. Din observatiile mele, cred ca am de a face cu o personalitate narcistica de tip vilnerabil. Cum se poate explica aceasta reactie nervoasa, stare care a persistat apoi cam toata seara, atunci cand eu l am intrebat daca a vorbist cu fosta. Va multumesc! Salutari dragi!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.02.2020
Buna ziua, pentru acest subiect trebuie sa va adresati unui medic psihiatru.

03.02.2020
Draga Doamna Psiholog, Ma numesc Dana, am 44 de ani, divortata acum 8 ani, in cuplu cu Alain, 44 de ani, divortat acum 2 ani. L am cunoscut pe Alain intr un punct foarte jos al vietii sale. L am ajutat f mult. Isi doreste sa fie cu mine, a dovedit o de mai multe ori, dar chiar cand s a mutat la mine, a mai incercat o data la fosta sotie. Nu i a functionat. Stiu asta chiar de la fosta sotie. A sustinut ca el cu mine vrea sa fie si l am acceptat in casa. Au fost luni incarcate, in care am observat un comportament ciudat la el, uneori chiar anormal..reactii anormale. S a mai echilibrat intre timp. Totusi mai mereu am o emotie cand stiu ca ea il cauta sau invers. Au un copil impreuna. Si eu am un copil dintr o relatie anterioara. Relatia lui cu copilul meu e una de conjunctura, nu se implica emotional deloc. Ba mai mult bombane sau scoate un sunet "hm" foarte des, vand fata mea spune sau face ceva. I am facut observatie. Nu se schimba nimic. Asta seara l am intrebat daca a vorbit cu Cristina, fosta. Si a avut o reactie nervoasa. Mi a spus sa nu mai intreb de ea, ca i stric buna dispozitie. O reactie ciudata as spune eu. Din observatiile mele, cred ca am de a face cu o personalitate narcistica de tip vilnerabil. Cum se poate explica aceasta reactie nervoasa, stare care a persistat apoi cam toata seara, atunci cand eu l am intrebat daca a vorbist cu fosta. Va multumesc! Salutari dragi!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.02.2020
Buna seara, este important sa mergeti la o terapie de cuplu.

02.02.2020
Buna ziua, ma aflu intr-o relație foarte dificila (4 ani). Când ne-am cunoscut , eu lucram la un magazinul fratelui meu, tocmai ce-l deschisese și avea nevoie de ajutorul meu. Problemele au apărut încă de la început relație când aveam foarte multe certuri din cauza faptului ca la magazinul respectiv veneau tot felul de băieți care stăteau in fata magazinului și isi beau cafeaua.Sunt fumătoare și beau cafea , automat si eu stăteam cu ei in fata magazinului socializand cu ei. Acest lucru îl enerva la maxim pe partenerul meu, aveam tot timpul certuri și ma jignea , Comparandu-ma tot tipul cu o femeie ușoară pentru asta. Apoi au intervenit intervenit certurile din cauza faptului ca de foarte multe ori , el ma mintea, trimitea bani familiei sale pentru diverse lucruri , punându-ma in situația de a-mi face datorii pentru a plăti chiria. Nu ma deranja atât de tare faptul ca le trimitea bani , ma deranja faptul ca ma mintea de fiecare data. Motivele pentru care el nu putea sa-și plătească chiria întreaga și pentru care trimitea bani erau banale( gen:trebuie sa-și ia sora-mea rochie pentru banchet- £50) . Am trebuit și peste asta... Apoi in timp au apărut certuri din cauza faptului ca eu îmi doream o casa aici , in Anglia , iar el își dotarea o casa in Romania(zicând , dacă nu mai merge in Anglia tu ai apartament in țara , eu nu) Am luptat și ne-am luat o casa veche aici după 3 ani, am luat aceasta casa pentru ca nu ne permiteam una noua ( el având casa in țara , guvernul nu ne dădea 5% pentru depozit , iar noi trebuia sa dam 10%( £17.000) avans. Acum trebuie sa facem îmbunătățiri in casa și observ ca nu are nici o tragere de inima,îmi reproșează ca el nu a vrut casa asta și ca el vroia una noua, deși nu aveam cum sa luam una noua tocmai pentru faptul ca el avea casa in țara pr numele lui). In același timp , l-am prins de nenumărate ori căutând diverse femei pe FB, bă mai mult una m-a și contactat confiramand faptul ca s-au întâlnit in țara la un restaurant , s-au pupat și așa mai departe, ca ai ținut legătura mult timp și vorbeau ca prieteni , dar când s-au întâlnit , s-au sărutat și ea l-a pus sa aleagă . Am trebuit și peste asta. L-am iertat , dar nu mai am încredere deloc in el . M-a minte tot timpul , m-a înșelat, nu simt ca trage cu mine in aceeași direcție, este foarte iracilibl când vreau sa dicut cu el lucruri mai serioase ( nu puteam avea o discuție normala) nu are răbdare sa-mi termin ideea ca începe sa ridice tonul, sa jignească și sa-mi reproseze. Ce sfat puteți sa-mi dați, nu vreau sa mai fiu cu el , dar am luat deja o casa aici, in primii 2 ani nu avem voie sa o vindem . In același timp ma simt depresiva pentru ca am luptat mult sa am casa asta și acum realizez ca trebuie sa o vând pentru ca nu am cu cine sa fac o casa.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.02.2020
Buna seara, este cam greu sa va dau un sfat, pentru ca nu cunosc dinamica relatiei dvs. Din ce mi-ati spus, partenerul dvs. nu si-a dorit deloc aceasta casa in Anglia, deci este normal sa nu simta sa se implice foarte mult, si faptul ca ati fortat cumva cumpararea acestei case, este posibil sa-l fi indepartat putin. Este important sa va clarificati dvs. ce va doriti de la aceasta relatie, de ce ati insistat in cumpararea casei, si ce va face sa ramaneti in continuare in relatie, desi, din cate imi spuneti partenerul dvs., nu mai este chiar asa de prezent in ea.

27.01.2020
Buna ziua,am citit cu mult interes raspunsurile pe care le-ati dat la celelalte intrebari si consideram deosebit de interesanta aceasta rubrica, acum avem nevoie si noi de un pic de ajutor. Sotia mea este insarcinata in 5 luni, am dorit amandoi acest copil, dar ea este o fire colerica, se enerveaza foarte usor, tipa si se agita. Stim amadoi ca aceste lucruri pot afecta copilul, dar in acele momente uita tot. Ma puteti ajuta, puteti sa-i explicati mai bine ce se intampla, sa fie mai atenta? Multumesc mult!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.01.2020
Buna seara, la Institutul de cercetare HEARTMATH, s-a demonstrat că inima începe să bată la făt, înainte de a se forma creierul. Inima îşi are propriul sistem nervos. Cercetările făcute de Joel şi Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels, au descoperit că atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima nu răspunde imediat. Răspunsurile ei depind de natura sarcinii şi de tipul de procesare mentală. Creierul însă, se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă, mesaje ce ar putea influenţa comportamentul unei persoane. Câmpul electromagnetic al inimii este de aproximativ 500 de ori mai mare în forţă decât câmpul electromagnetic produs de creier. El nu numai că penetrează fiecare celulă a corpului, dar e suficient de puternic pentru a radia în afară, în câmpul din jurul nostru, o radiaţie ce poate fi măsurată de către magnetometre. Cercetările efectuate la Institutul HeartMath au descoperit că: - cinci minute de furie, îi pot lua sistemului imunitar al corpului, aproape şase ore pentru recuperare - o realitate măsurată prin nivelurile IgA( imunoglobulină A). - cinci minute concentraţi pe sentimente de bucurie, de compasiune, cresc imediat nivelul de IgA cu 41% şi continuă să crească aproximativ 6 ore după.

29.12.2019
Buna ziua Mă numesc Alina si am 31 de ani Am fost căsătorită cu un cetățean indian si avem împreună o fetiță de 5 ani pe care niciodată nu o caută.A fost oarecum o căsnicie la distanță mai mult.Am divortat crezând că fiind foarte diferiti cultural.familial.religios. Fetita a ramas la mine M.am recăsătorit cu un băiat român cald.rabdator.calm.familist.A acceptat fetita chiar dându.si tot interesul in acest sens.Sunt mândră de el.Anul acesta am nascut un băiețel. Dar de ceva vreme am inceput sa ne ciondanim cam des.El punând totul pe seama că eu aș fi fără răbdare.o persoană care se enervează din fleacuri.ca nu am incredere in el,Ca nimic orice ar face sau oricum ar proceda nu mă mulțumește. De 2 ori hotărâse ca vrea sa ne despărțim ca numai suporta tensiune intre noi din orice fleac Chiar mă gândesc deseori că am o problemă. Poate o depresie.o traumă de Care nu sunt conștientă. Mi.ar fi de ajutor un psiholog? Deseori am avut in gand sa merg dar niciodată nu am hotărât,gata,merg Chiar cred ca eu sunt in proportie de 80 %sută cauză conflictelor Sunt foarte schimbătoare in comportament. Orice privire de a lui Mai serioasă ma întristează. Plâng foarte repede.creez din fleac o adevărată dramă. Sunt suparacioasa dacă nu se comportă să ies eu mereu in beneficiu.sunt prea vulcanică. Chiar și în relație cu fetița nu am răbdarea necesară Mă puteți ajuta cu o părere ,va rog?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.12.2019
Bună seara, pot fi mai multe cauze. Poate fi şi o depresie postnatală, dar poate fi şi o activare a unor probleme mai vechi. Atunci când o persoană devine părinte, în special mamă, se activează, uneori la nivel subconştient, perioada copilăriei. Asta înseamnă că se pot răscoli, emoţii, trăiri...fericite sau nu, din acea perioadă. Este posibil ca acest lucru să nu se fi întâmplat când aţi născut fetiţa, dar în cazul unui copil de sex opus, să fie altceva. Oricum, ar fi bine să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, este păcat să vă afectaţi relaţia de cuplu, sau dezvoltarea emoţionala a copiilor, cu probleme ce pot fi rezolvate.

28.12.2019
bună ziua doamnă aş avea o intrebare care mă frământă de ceva vreme păi să vă spun mă numesc Alexandra am 18 ani si sunt intr‐o relație de aproape doi ani sunt împreună cu un bărbat el fiind mai mare ca mine adică el are 28 de ani dar nu asta conteaza vreau să vă spun că avem şi o fetiță împreună dar de cand am născut ceva sa schimbat inainte viața intimă mergea foarte bine întrețineam relații sexuale in fiecare zi de un timp facem la 4 sau cinci zile el e afectuos cu mine îmi spune că mă iubeste doar că când vreau să facem dragoste el se retrage şi îmi spune că este obosit sau inventează tot felul de scuze e posibil să mă inşele sau nu îl mai atrag eu ca femeie nu pot să înțeleg menționez că in oraş nu prea pleacă el fiind acum în prenatal stă numai pe lânga casă oricum nu înțeleg ce se întâmplă vă rog să îmi spuneți eu m-am gândit la 3 variante fie e dependent de pornografie fie mă inseala sau nu il mai atrag aştept răspunsurile dumneavoastră pe emai. vă multumesc o zi frumoasă

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 29.12.2019
Buna seara, imi este greu sa-mi dau seama ce se intampla, fara sa am informatii si din partea partenerului dvs. Va sfatuiesc sa mergeti impreuna l ao terapie de cuplu.

20.12.2019
Buna ziua, avem 2 copii, un baiat si o fata cu varste de 9, respectiv 7 ani. Amandoi au un program f incarcat, la scoala, dar si cu activitati extrascolare, limbi straine...etc. Intre mine si sotul meu exista de cativa ani un adevarat razboi, din cauza acestui program. El spune ca nu mai au copilarie, eu zic ca trebuie pregatiti bine pentru viata. Ne puteti spune va rog cine are dreptate si cum este cel mai bine sa procedam?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.12.2019
Bună ziua, din păcate, s-a ajuns la un fel de „trend”, să fie implicaţi copiii în cât mai multe activităţi şcolare sau extraşcolare. Sigur, este bine să înveţe o limbă străină, să facă un sport, dar este esenţial să nu li se „ia copilăria”. Este greu să spun în cazul dvs., cine are dreptate, pentru că nu cunosc toate datele problemei, dar am să vă spun cum ar fi bine. Copiii au nevoie de timp..să copilărească, să se joace, să stea în aer liber, să aibă mintea deconectată de activităţi cognitive, pentru a fi în contact cu emoţiile lor, pentru a experimenta complet şi în tihnă anumite activităţi. Jocul permite nu numai o recreere, ci şi o restructurare emoţională, chiar o depăşire a unor posibile traume. Pe de altă parte, fiind foarte ocupaţi, ei nu mai au timp să-şi facă prieteni, să relaţioneze adecvat cu părinţii sau chiar să se odihnească cu adevărat. De multe ori, ceea ce rămâne ca recreere sunt vacanţele, dar şi atunci, există posibilitatea să fie implicaţi în diferite concursuri, multe drumuri..etc. Deci, este foarte importantă existenţa unui echilibru, pregătirea pentru viaţă implică nu numai acumularea unor cunoştiinte, ci şi dezvoltare emoţională, psihică şi fizică armonioasă.

12.08.2019
Buna seara, am 41 de ani, iar sotia mea 35 de ani. Suntem in relatie de 10 ani si casatoriti de 8, cu 1 copil de 6 ani. Relatia a fost mereu cu suisuri si coborasuri, dar s-a tensionat mult in ultimul timp. Greseli fac si eu si ea, si mise pare ca le facem pt ca fiecare nu prea are incredere in el. Este posibil asta? Ne puteti spune cum influenteaza relatia de cupl, neincrederea in tine? Va multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.08.2019
Bună seara, într-adevăr, neîncrederea în sine poate influenţa o relaţie de cupul, şi nu numai. Atunci când o persoană nu are încredere în ea, va exprima în afară o anumită nesiguranţă, sau o evitare a responsabilităţilor, comportament ce afecteaza relaţiile în general. Lipsa de încredere în propria persoana, poate îmbrăca mai multe aspecte: - Neâncrederea în aspectul fizic. Dacă cineva crede că are un corp fizic neatrăgător, va evita, sau va fi stânjenit în momente intime. - Neâncredere în propria gândire, în raţionamentele pe care le face, şi atunci persoana evită să ia decizii, sau să aibă iniţiative ceea ce poate crea disfuncţii în relaţia de cuplu. Neâncredere în sine poate genera nesiguranţă în iubire. Simptomele ar fi: ● Mi-e teamă de respingere şi iau respingerea ca pe ceva foarte personal care mă va face să mă simt că nu sunt o persoană destul de bună. ● Las teama sau ruşinea să mă oprească din trăirea unei experienţe sexuale care îmi poate îmbogăţi experienţa generală pe care o am despre atracţie şi iubire şi care apoi mă poate ajuta să discern mai bine între ce vreau şi ce nu vreau, ce îmi place şi ce nu. ● Nu sunt capabil să ofer iubire şi aştept doar să primesc. ● Dacă sunt bărbat, consider că nu sunt suficient de bun pentru a avea o partenera frumoasă, inteligentă şi cu o stimă de sine crescută. ● Dacă sunt femeie consider că am nevoie de un bărbat în viaţa mea care să îmi rezolve problemele emoţionale, financiare sau relaţionale. Este important să descoperiţi care sunt, în cazul dvs. adevăratele cauze ale tensiunii din relaţie.

10.07.2019
Bună seara, eu și soțul meu avem niște probleme pe care nu reușim să le rezolvăm decât provizoriu apoi iar ajungem la aceeași problemă. Pe scurt : sotul meu are 34 ani și îi place să bea, apoi începe scandalul și este foarte agresiv.Este foarte nervos și pus pe harta iar eu pot fugi din casa doar cu politia sau cu urlete sa audă vecinii. Situația ma obliga sa rămân cu el chiar dacă îmi este frica.De curând iar a făcut scandal și ma agresat psihic și fizic dar i-am propus sa mergem la psiholog de cuplu și să vedem dacă putem rezolva problemele. Am dorii o programare la dvs. Mulțumesc frumos

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.07.2019
Bună seara, putem face cu drag o programare la noi la clinică, dar pt aceasta trebuie să sunaţi dvs. la numărul de pe site şi să faceti programare. Există însă fundaţii care asigură gratuit, consiliere psihologică pentru cazuri de violenţă domestică. Eu vă sfătuiesc să apelaţi mai întâi la o astfel de fundaţie, şi dacă nu rezolvaţi subiectul, să faceţi o programare la noi.

19.02.2019
Multumim, da, probabil ne va fi mai te ajutor sa mergem la terapie, decat sa ne certam mereu. Totusi, pana luam o hotarare clara, ne puteti spune „cativa pasi” pe care sa-i facem singuri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.02.2019
Bună ziua, da vă pot spune, dar vâ reamintesc că ajutorul unui psihoterapeut este preţios, este o viziune care vine din afară, şi este echidistantă. Aţi putea începe cam aşa: - imaginaţi-vă fiecare, cum ar fi relaţia dvs. dacă aţi face câteva din schimbările cerute de partener şi el ar face la fel. Nu uitaţi, schimbările mici sunt foarte importante. Scrieţi toate aceste lucruri, fără să vorbiţi la început, unul cu celălalt. Imaginaţi-vă relaţia, cu aceste schimbări, peste 6 luni, 1 an. Scrieşi ceea ce simţiţi. - identificaţi clar lucrurile ce dau un sens acestei relaţii, şi faţă de care să vă puteţi măsura progresul. - puneti pe hârtie toate vorbele, faptele, contextele, gesturile...etc, care credeţi că v-au susţinut până acum în această relaţie. - când ati terminat fiecare de parcurs etapele de mai sus, fără să vă grabiţi sau să puneţi presiune unul pe altul, discutaţi ceea ce aţi notat.

19.02.2019
Buna seara d.na doctor. Am 35 de ani, sunt casatorita de 15 ani cu sotul meu si avem o fata de 14 ani. Ca in orice cuplu intervin discutii, certuri dar, intr-un final gasesc (eu) mereu o rezolvare. Problema este ca, am cam de venit ca fratii nu-mi dau seama daca I-l mai iubesc sau a devenit obisnuinta sa fim impreuna. Este un familist convins dar, nu isi da interesul pt familie, greul este asupra mea. Este o fire mai rece, nepasatoare dar, inauntrul lui stiu ca ma vrea bine. V-as ruga6sa-mi dati un sfat, ce am putea face ca sa ne readucem la" viata " sa nu mai fim asa monotoni unul cu celalalt si sa ne salvam casnicia chiar. Multumesc anticipat!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.02.2019
Bună ziua, pentru a vă ajuta cu adevărat, este nevoie să veniti la o consultaţie psihologică. Acum, eu nu ştiu despre căsnicia dvs., decât o parte din probleme, văzute din perspectiva dvs. Informaţiile nu sunt suficiente pentru a ne da seama despre dinamica acestei căsnicii, despre tipul de personalitate al dvs. sau al sotului...etc. Informatii relevante gasiti si in raspunsurile celorlalte intrebari de pe site, dar dacă doriţi rezolvarea problemelor este necesară o terapie de cuplu.

11.02.2019
Buna ziua, va punem aceasta intrebare amandoi, eu si sotia mea. Suntem casatoriti de 16 ani, avem 2 copii in varsta de 14, respectiv 11 ani si am fost de mai multe ori in punctul de a ne desparti, inclusiv din cauza unei infidelitati ale mele. Am ramas impreuna pentru copii, dar acum ei sunt destul de mari, intre noi sunt tensiuni, si nu stim daca sa divortam sau sa mai incercam. Ne puteti da un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 11.02.2019
Bună ziua, este greu să vă dau un sfat, rolul psihologului este să aprindă nişte luminiţe, să ajute la identificarea problemelor şi a unor soluţii, dar deciziile le iau numai cei implicaţi. Un divort poate părea un pic greu, este un mic război, dar nici să staţi pasivi într-o relaţie care vă pune în suferinţă, nu este bine. Pentru a „încerca”, este nevoie să „reconstruiţi relaţia”. Oricare ar fi motivele ce ameninţă cu destramarea ei, reconstrucţia implică acordul explicit al ambilor parteneri şi angajamentul amândurora în schimbare.

28.01.2019
Bunadimineata, am citit raspunsul pe care l-ati dat Amaliei si mi-am dat seama ca am si eu o retinere in a intra intr-o relatie cu o femeie. Mi-as dori o partenera inteligenta, sigura pe ea, dar imi este cumva teama, si atunci prefer relatii cu femei „copil”, dar in care nu ma simt deloc bine. Imi puteti spune va rog care ar fi cauzele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 28.01.2019
Bună ziua, cauzele pot fi multiple, şi cu multe rădăcini, inclusiv din perioada copilăriei. Sau poate fi vorba de o anumită comoditate, menţinerea unei „zone de confort”, deoarece relaţia cu o femeie inteligentâ este „antrenantă”. Pe de altă parte, uneori, când bărbaţii văd o femeie frumoasă, independentă şi inteligentă, nu sunt la fel de entuziasmaţi să facă primul pas deoarece ei cred că nu poate fi singură. De obicei, majoritatea acestor femei nu vor face niciodată primul pas. Sfatul meu este să apelaţi totuşi la ajutorul unui psihoterapeut, să investigaţi împreună ce se întâmplă.

21.01.2019
Multumesc mult pentru raspuns! M-am gandit care ar fi cauzele retinerii si mi-am dat seama ca sunt si din cele enumerate de dvs., dar mai este ceva...Cred ca voi avea nevoie de un pic de ajutor, probabil ma voi programa, in februarie, pentru cateva sedinte de psihoterapie.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.01.2019
Va asteptam cu drag! Ma bucur ca v-ati acordat timp sa faceti o mica introspectie.

15.01.2019
Buna ziua, am 34 de ani si de aproape 2 ani sunt singura, dupa ce am incheiat o relatie de 3 ani, cu un barbat care nu dorea deloc sa se responsabilizeze.Ma simt realizata dpv profesional, sunt cumva mandra de ce am realizat, dar am o mare retinere de a incepe o noua relatie, am facut multe compromisuri in ultima relatie, cumva am renuntat la mine. Inseamna ca am o problema psihologica?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.01.2019
Bună ziua, nu înseamnă neapărat că aveţi o problemă psihologică. Sunt importante cauzele pentru care aveti această reţinere. Spuneti că în ultima relaţie „aţi renunţat cumva la dvs.”.. Poate că aveţi acum o reţinere, deoarece: - vă respectaţi mai mult libertatea şi timpul liber - vă simţiţi „mândră de realizări” şi atunci poate vă doriti un bărbat cu aceleaşi aspiraţii. Nu mai sunteţi dispusă sa toleraţi un om care nu va fi capabil să vă facă mai bună sau să vă susţină. - recunoscând ca aţi făcut în trecut multe compromisuri şi nedorind să le repetaţi, este posibil ca încrederea în dvs. să fi crescut semnificativ în acest timp, deci cu siguranţă nu vă mai „doriţi o inimă frântă”. Dacă reţinerea pe care o simţiţi, se află în această sferă, este o consecinţă absolut normală a creşterii dvs., inclusiv emoţională. Este important însă să rămâneţi deschisă în a dori „să cunoaşteţi un bărbat”, să-l cunoaşteţi pur şi simplu aşa ca om.. în a dori să aveţi o experienţă frumoasa de relaţie. Fără comunicare, fără afecţiune, fără un schimb suportiv de gânduri, fapte sau emoţii, este mai greu să mergi fericit prin viaţă.

01.01.2019
Bună ziua ,am nevoie de ajutor ,contactati-ma car mai repede

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.01.2019
Buna seara, pentru a va putea ajuta, va rog sa va programati la clinica, pentru o consultatie psihologica.

30.12.2018
Am o relatie de 4 luni,pana la 2 luni de relatie totul a mers foarte bine insa dupa doua luni au inceput certurile din cauza neincrederii lui in mine,a geloziei .Ne-am despartit cam de 4 ori insa nu mai am certitudine in sentimente ,nu sunt sigura pe ceea ce imi doresc,certurile persista iar sentimentele nu mai sunt cum erau insa nici unul din noi nu renunta. Eu stiu ca nu pot renunta din teama de a suferi si din pricia gandului de a regreta.Nu stiu ce mai simt pentru el si ce ma mai tine langa el,as vrea doar sa stiu cum sa-mi dau seama de sentimentele mele

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 03.01.2019
Bună seara, pare o dinamică relaţională cu mult zbucium, în ceea ce îmi povestiti, dar pentru a v putea ajuta, este nevoie să veniţi în cabinet, pentru o consultaţie psihologică. Nu putem înţelege un proces relaţional, numai prin prisma unei expuneri de fapte. Există un cumul de emoţii, de gânduri, de intenţii, există un trecut ce a generat diferite răspunsuri din prezent.

15.12.2018
Bună seară As avea o nelămurire. După 8 ani de relație cuplu, am ajuns la stadiu în care el jignește f mult și des din orice discuție, nu are răbdare cu mine imediat urla, mereu face afirmații asupra doar cand e ceva gresit făcut de mine, complimente, vorbe sau discuții despre mine nu face. După servici aștept sa fim comunicativi ce am făcut fiecare la munca, ce avem de făcut în ziua respectiva, nu vorbește, vrea sa l las în pace iar când e de ieșit prin oraș doar când are el chef, sau pot ieși singura fără el îmi spune mereu. Ce sa înțeleg din acest comportament al lui?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.12.2018
Acest comportament poate transmite multe „mesaje”. Partenerul dvs. poate sa fie obosit, plictisit de relatie, sau pur si simplu indisponibil afectiv. Este greu sa emitem noi acum, aic,i ipoteze, fara sa stim mai multe informatii, fara sa stim dinamica acestei relatii. Poate ar fi bine sa incercati o discutie clarificatoare, de exemplu, sa-l intrebati exact cum mi-ati scris mie..”ce ar trebui sa înțelegeti din acest comportament al lui?”

24.08.2018
ce fac atunci cand nu exista dorinta de comunicare din partea partenerului si,in putinele momente cand il provoc la discutii ,mereu imi raspunde la intrebare cu o...intrebare? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.08.2018
Buna seara, este cam greu sa va dau un raspuns, fara sa stiu mai multe detalii. Intotdeauna a existat aceasta evitare a comunicarii, sau a aparut la un moment dat? Va sfatuiesc sa cereti ajutorul unui psihoterapeut, mergeti la cateva sedinte impreuna, sau daca partenerul dvs. refuza, mergeti singura. Cu siguranta sunt mult mai multe intrebari, adunate in timp, la care aveti nevoie de raspuns.

12.06.2018
Buna ziua, Sunt casatorita de aproape 2 ani. La inceput am fost foarte bine, ne-am inteles foarte bine si mereu am ajuns la un numitor comun, cam de un jumatate de an s-acam racit relatia intre noi din mai multe motive. El se streseaza foarte mult cu serviciul, venea tot timpul stresat si nervos acasa. Am avut si euo perioada mai delicata in care ma simteam obosita si nu mai aveam chef sa fac nimic, am acut mancare mai rar, el mi-a cerut sa-l las sa se joace pecalculator ca asa se mai relaxeaza si asa am ajuns ca relatia noastra s-a cam racit. La inceputul anului el mi-a spus ca u ma mai iubeste ca la inceput, am incercat sa fac tot posibilul sa fie bine...dar, nimic... a fost o perioada si pe urma dintr-o data a venit acasa si mi-a spus ca vrea sa divortam pt ca nu ma mai iubeste, nu mai vede un viitor cu mine, nu maivrea nimic cu mine. Nu, nu are pe altcineva, e foarte indecis. La inceput a spus ca, chiar daca eu nu o sa vreau el tot poate sa divorteze, am fost recent o saptamana in concediu, am crezut ca isi va mai reveni putin, dar nu...tot la aceeasi idee spune ca a ramas... dar se vede ca e foarte indecis, tot spune ca ii este frica sa riste, ca nu-i fericit, desi nul-amneglijat niciodata, mereu i-am fost alaturi si mai ales in ultimul timp i-am facut tot ce si-a dorit numai sa fie bine si pentru ca il iubesc... Odata se comporta frumos, odata mai putin, se vede ca are retineri...dupa parerea mea daca, chiar vroia sadivorteze era deja cu actele pe masa... nu inteleg cum a putut sa treaca asa dintr-odata iubirea dintre noi... Ultima concluzie la care am ajuns este ca sufera de depresie, pentru ca m-am uitat pe internet si are simtomele respective: nu doarme noaptea, mereu se tot gandeste, sta cu privirea pierduta, este nesigur, pesimist, ii este frica, simte ca nu iubeste. Am decis sa vorbesc,cu el despre asta, dar nu stiucum va reactiona. Imi iubesc mult sotul si nu stiu ce sa fac pentru ca nu pot sa accept situatia... vreau sa se faca bine. Va rog sa ma ajutati daca puteti cu un sfat. Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.06.2018
Buna ziua, cred ca cel mai bine este sa plecati exact de la ce spuneti in mesaj..." imi iubesc mult sotul...". Initiati o discutie, exact din acest punct, spunandu-i sotului dvs. ca il iubiti, ca sunteti ingrijorata si pentru mersul relatiei dar si pentru el. Este posibil sa fie o depresie aparuta pe fondul unei epuizari si cu siguranta o saptamana de concediu nu avea cum sa fie indeajuns nici macar pentru instalarea unei relaxari mentale sau corporale. Cred ca v-ar ajuta mult pe amandoi, sa urmati o serie de sedinte de terapie de cuplu. Oricum terapia de cuplu implica si sedinte individuale separate, care ii vor permite si sotului dvs. sa sondeze mai bine profunzimea starilor pe care le traverseaz

22.05.2018
Buna ziua, eu sunt o persoana extroverta iar prientena mea introverta. Cum este cel mai bine sa fim pentru comunica mai usor cu cei din jur?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.05.2018
Buna ziua,daca sunteti o persoana extravertita, acordati mai multa atentie lumii exterioare, daca prietena dvs. Este introvertita, este atenta mai mult la stimulii senzoriali, la lumea interioara. Niciuna din aceste tendinte nu este buna sau rea, dar excesul in oricare directie poate fi perturbator. Prea extrovert nu ii veti mai lasa loc interlocutorului, iar comunicarea se transforma intr-un monolog, iar prea introvert necesita un timp de reactie mai mare. Atitudinea corecta este deci pastrarea unui echilibru intre cele doua manifestari, astfel comunicarea va avea si profunzime si coerenta.

05.04.2018
Salut! Ma numesc Alina, am 23 de ani. Problema care încă ma framinta pe mine este atitudinea pe care nu o cunosc referitoare la un bărbat pe nume Ion 24ani. nu știu ce gindeste, e închis.. Deși comunicam puțin , gen ce faci.. Și alte chestii mărunte, mie personal de el îmi place, simt o conexiune puternica cu el ce nu am mai simțit-o cu alt barbat, mereu îl caut cu privirea, dar nu înțeleg ce simte el, e cam închis.. Sa întimplat ca ma întâlnit cineva, un (prieten) și sa oprit sa discute cu mine, respectiv Ion, aflându-se nu departe, a observat, și s-a implicat în discuție zicindui celuilalt ; Ce ții de vorba :Eu sunt bărbatul ei;; deși în realitate eu cu el nu avusem nimic intim,nici nu ne intilneam. Întrebare e de ce sa implicat, și de ce a zis aceste cuvinte? Va mulțumesc din suflet.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 24.04.2018
Buna ziua, imi pare rau, dar nici eu nu as avea cum sa-mi dau seama ce gandeste....Ion. Cred ca cel mai bine este sa aveti o discutie directa, sa clarificati toate aspectele care va framanta. Puteti sa-l intrebati pur si simplu "De ce a spus ca este ...barbatul dvs.?...etc

26.03.2018
Buna seara, da aveti dreptate, am pus intrebarea la general, m-am gandit de ce oare am facut asta, si am 2 raspunsuri-“ori atentia mea este focusata pe altii si mai putin pe mine” sau “imi este teama de a nu fi eu insami judecat si atunci pun intrebari generale”. S-ar putea sa vin totusi la cabinet…dup ace prind mai mult curaj. Multumesc pentru raspuns!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.03.2018
Buna ziua, mă bucur că v-aţi acordat acel moment de a vă pune întrebări, aţi fi putut să treceţi peste remarca mea, sau să mă “judecaţi” pentru că am subliniat diferenţa. Aceasta înseamnă, că cel puţin la nivel de intenţie, doriţi într-adevăr să faceţi nişte schimbări. Vă astept…cu răbdare, la cabinet.

23.03.2018
Buna dimineata, eu zic ca sunt o persoana buna, deschisa catre ceilalti, care vrea sa fie sustinatoare. Totusi, sunt uneori f critic, lucru care mi-a fost reprosat in relatiile de cuplu. Cum putem face sa renuntam la acest comportament?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.03.2018
Bună seara, vedeţi, la început mi-aţi spus câteva informaţii despre dvs., dar apoi, întrebarea aţi pus-o ..”la general”. Deci, pentru a vedea “ce puteţi face dvs.” pentru a rezolva acest subiect, cel mai bine este să faceţi o programare la cilinică să vedem împreună mai multe lucruri. Dar, pentru a vă răspunde la întrebare, este bine să înţelegem că mintea noastră este cea care are tendinţa de a judeca şi compara mereu, strşduindu-se să atingă un confort, pe care se chinuie apoi să-l menţină. Atunci când o persoană păşeşte dincolo de primele impulsuri critice care apar, este bine să încerce să înteleagă mecanismele ce-i determină acest comportament Aceasta întelegere o va ajuta să aibă o deschidere şi o toleranţă mai mare chiar şi faţă de grşselile altora, şi să găsească modalităţi de cooperare, în locul conflictului.

06.02.2018
Am inteles, multumesc, nu va suparati, ne spuneti va rog mai mult despre mecanismele de aparare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 07.02.2018
De cele mai multe ori, noi nu suntem constienti de funcţionarea acestor mecanisme, de aparare ele se activează si functionează automat. Toti oamenii utilizeaza mecanisme de aparare, dar frecvenţa accesarii acestora creste în perioadele stresante. Sunt mecanisme considerate mai simple sau primare, şi altele mai mature, sau secundare. Acestea sunt insa consideratii generale.De un real ajutor v-ar fi sa parcurgeti cateva sedinţe de psihoterapie, pentru a vedea ce se intampla in cazul dvs.

06.02.2018
Buna dimineata, eu si sotia mea impartasim multe lucruri comune, dar in momente delicate ne certam pt ca avem atitudini aproape contrare. Stiu ca suntem deosebiti unii de altii, dar totusi de ce reactionam uneori atat de diferit in situatii oarecum asemanatoare?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.02.2018
Bună ziua, este o întrebare destul de generală, aşa încat nici răspunsul nu va fi foarte particularizat. Fiecare om are o structura de personalitate ce s-a format în timp, în funcţie de educaţie, de tipul experienţelor şi presiunilor la care a fost supus în copilărie; de temperamentul sau de mecanismele sale de aparare. Toate acestea îşi pun amprenta asupra modului de acţiune în diferite situaţii.

08.01.2018
Multumesc, da, are logica, probabil trebuie sa-mi fac curaj sa merg la psiholog.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 08.01.2018
Da, este nevoie poate de un pic de „curaj”, deoarece acesarea acelor probleme vă poate face să vă simţiţi „vulnerabilă”. Pe termen lung însă, vindecarea acelor „răni” va conduce la o întoarcere la ceea ce sunteţi cu adevărat, la nevoile, la emoţiile, sau ideile proprii.

03.01.2018
Buna seara, iertati-ma , sunt constienta ca am niste probleme de abandon din copilarie, am vazut ca imi afecteaza relatiile cu partenerii de cuplu, dar sunt sceptica ca o persoana din afara, un psiholog, ma poate ajuta sa le depasesc. Relatiile mele de cuplu dureaza cel mult 1 an.... Imi puteti explica putin in ce ar consta psihoterapia, in ce fel m-ar ajuta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.01.2018
Bună ziua, am să încerc să vă răspund, dar important în orice terapie psihologică, este experienţa trăită direct, emoţional şi raţional, ţn cabinet. În procesul terapeutic , paşii ce urmează a fi parcurşi, permit accesarea în condiîii de siguranţă a nucleului emoţional al convingerii de abandon şi apoi modificarea conştientă a comportamentelor exagerate de furie, control, manipulare, gelozie...etc. Toate acestea, vor conduce apoi la o slăbire a traumei de abandon, în acest fel problema activându-se mai rar şi cu o intensitate mai scăzută.

26.11.2017
Da, aveti dreptate, asa fac, cum pot iesi din acest rol?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.11.2017
Ieşim din rolul de salvator atunci când îi lăsăm pe ceilalţi să-şi poarte singuri de grijă, să ia propriile decizii şi să-şi asume responsabilitatea personală. În acest fel, intrăm în contact autentic cu noi, cu nevoile, cu rănile sau cu visele noastre, ne trăim astfel propria viaţă, şi nu pe cea a celor „ pe care vrem să-i salvăm”.

21.11.2017
Buna seara, am 28 de ani si mi se spune foarte des, mai ales de catre prietena mea, ca „intru in rol de salvator” cu altii. Imi place sa ajut oamenii, imi doresc ca toata lumea sa fie multumita, ce ar fi rau aici?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.11.2017
Buna seara, „salvatorul”, ca rol psihic, este persoana care vine în întâmpinarea nevoilor celorlalţi fără a i se fi cerut neapărat, cel care vrea cu orice preţ să fie de ajutor. Dumneavoastra spuneti ca „va place ca toata lumea sa fie multumita”, ceea ce cu siguranta va impinge sa faceti o multime de compromisuri, sau sa renuntati la nevoi personale. Persoana în rolul de salvator poate face atât de multe pentru alţii încât ajunge să acţioneze în detrimentul său, ajungand astfel...o victima.

15.11.2017
Buna dimineata, ne spuneti va rog ce anume blocheaza asumarea rolurilor feminin/masculin? Vor fi perturbate si rolurile matern/ patern?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.11.2017
Bună seara, pot fi multe şi diverse cauzele ce pot produce, din punct de vedere psihologic, afectarea asumării rolurilor feminin/masculin. De exemplu, relaţia cu părinţii, tipul educaţiei primite în acest sens, sau relaţiile erotice dezvoltate. Pe baza rolurilor feminin şi masculin se structurează apoi rolurile matern şi patern. O mamă bună nu poate să fie în război cu feminitatea sa, iar o figură paternă pozitivă poate creşte doar pe baza unei masculinităţi asumate.

22.10.2017
Buna seara, spunem de multe ori ca vrem sa stim adevarul, dar de fapt, in realitate, nu prea vrem. Cum s-ar putea explica psihologic, aceasta indisponibilitate?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.10.2017
Bună ziua, pentru a putea accepta un adevăr, este nevoie de „disponibilitate” afectivă sau cognitivă, este nevoie de existenţa unei motivaţii. „Spunerea” adevărului poate fi afectată,de nevoia de-a fi aprobaţi sau valorizaţi, sau de teama de a fi respinşi. „Auzirea” adevărului poate fi bruiată de convingerile, rănile sau vulnerabilităţile noastre. Este ca şi cum avem nişte „ecrane” ce afectează preluarea sau interpretarea „adevărului”. De obicei, atunci când noi suntem pregătiţi să auzim adevărul de la ceilalţi şi ei se disponibilizează în a ni-l spune, sau se creează anumite contexte, prin care informaţiile respective ajung la noi.

03.10.2017
Multumim, cum putem rezolva aceste subiecte?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.10.2017
Este nevoie să parcurgeţi un travaliu psihoterapeutic pentru a se indentifica cauzele blocajului şi pentru a se elimina aceste cauze. Până atunci, puteţi încerca un dialog sincer cu soţul dvs., dialog care să scoată în evidenţă tocmai aceste prejudecăţi, tipare sau temeri. Doar printr-o astfel de comunicare există posibilitatea de a crea spaţiul psihic inconştient şi apoi conştient ca o altă viaţă să poată apărea. Repet însă, este important să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, există mecanisme de apărare inconştiente, ce vă pot îndepărta de la adevăratele cauze!

02.10.2017
Buna ziua, eu si sotul meu suntem casatoriti de 5 ani, eu am 36 de ani si el 40ani. Nu am ramas insarcinata pana acum, ne dorim amandoi un copil, am facut multe analize care nu au gasit nicio problema. Cineva ne-a spus ca poate inconstient, noi nu dorim de fapt un copil, este posibil? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.10.2017
Da, este posibil,într-un cuplu una sau ambele persoane se poate opune inconştient concepţiei, avand la baza anumite prejudecati, tipare educationale, programe transgenerationale sau pur si simplu temeri : ”De-abia ne descurcam , nu avem resurse pentru o altă viaţă!”.

13.07.2017
Multumim mult, credeti ca sunt probleme grave, suntem noi de vina? La noi in casa nu au fost niciodata certuri sau discutii ample, ne iubim si am incercat sa le asiguram copiilor un stil de viata decent, sanatos.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.07.2017
Nu este neapărat nevoie să fiţi dvs. sau altcineva din exterior de vină. Există de exemplu, multe sondaje efectuate asupra unui numar mare de părinti şi profesori din diverse tari care au relevat o tendinţă mondială a generaţiei actuale de copii de a avea mult mai multe probleme emotionale decât în trecut. Aceştia sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinati să devină anxioşi din orice, mai impulsivi şi mai agresivi. Soluţia depinde de felul în care noi considerăm potrivită pregatirea tinerilor pentru viaţă. E tot mai evident faptul că şcoala lasă pe ultimul loc educaţia emoţională a elevilor, supralicitând unilateral pregatirea şcolară. Moştenirea genetică înzestrează pe fiecare dintre noi cu o serie de emoţii fundamentale care se vor regăsi în structurile temperamentale. Lecţiile emotionale pe care le învătăm în copilărie, acasă şi la şcoală ne modelează circuitele emoţionale, sporindu-ne sau diminuându-ne adaptabilitatea emoţională. Prin urmare, copilăria şi adolescenţa sunt perioade optime pentru a ne forma acele obiceiuri emoţionale esenţiale care îşi vor pune amprenta mai apoi pe întreaga existenţă. Există tot mai multe dovezi că dimensiunile axiologice ale inividului îşi au originea în capacităţile emoţionale ale acestuia. lată aşadar un argument esenţial pentru importanţa inteligentei emoţionale în stabilirea conexiunilor dintre sentimente şi caracter.

10.07.2017
Buna dimineata, avem 2 copii, un baiat de 14 ani si o fetita de 12 ani. Ne confruntam mai ales in cazul baiatului dar mai nou si la fetita cu multe crize depresive, cu accese de plans si chiar o amenintare cu sinucidere. Totul a debutat acum 2 ani, cand a obtinut note mici la istorie (pe nedrept spune el) si apoi nu a fost selectat in echipa de fotbal o scolii desi este destul de bun. La inceput aceste crize erau rare, nu prea le-am bagat in seama, dar de 6 luni, cand s-a si certat cu fata care ii placea, s-a instalat o stare de apatie. Fetita a inceput si ea cu tot felul de nemultumiri si perioade de tristete pe diferite motive: ca nu are haine destul de frumoase, ca este prea „sensibila”..etc. Va rugam spuneti-ne ce ar trebui sa facem, sunt normale aceste stari?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 10.07.2017
Bună seara, trăim într-o perioadă marcată de schimbări rapide. Toţi suntem puşi în faţa provocărilor de a ne adapta unei lumi care nu mai este la fel de sigură şi predictibilă cum era odată, iar din punctul de vedere al copiilor, creşterea şi maturizarea sunt mai dificile decât au fost până acum. Deşi multi tineri sunt capabili să controleze aceste schimbări ale condiţiilor de viaţă, stresul specific copilăriei a atins proporţii mari, iar sinuciderile şi depresia la vârsta copilăriei sunt, de asemenea în creştere. Aceste aspecte pun problema dramatică a cât de dificil este pentru unii tineri să facă faţă solicitărilor contemporane dar şi crizelor tipice care caracterizeaza dezvoltarea în copilărie şi adolescenţă. Sfatul meu este să mergeţi la un psiholog să aibă câteva întâlniri, separate, cu fiecare copil, să parcurgeţi cu ei un travaliu terapeutic pentru a afla adevăratele cauze ale acestor manifestări şi a-i susţine.

19.05.2017
Buna seara, am citit raspunsul la intrebarea anterioara si mi-am dat seama ca si eu am o problema. Am 37 de ani, dar nu reusesc sa-mi construiesc o relatie stabila cu o femeie, nu pot avea incredere ca nu ma va parasi la un moment dat. Imi puteti spune care ar fi cauzele, cu ce pot gresi?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.05.2017
Bună ziua, personal evit să spun care ar fi cauzele ...”în general”, deoarece există riscul ca dvs. să vă „agăţaţi” raţional de acele cauze şi de fapt, să fie şi alte probeme ce ar necesita rezolvare. De aceea sfătuiesc mereu să se vină la cabinet, să vă faceţi o programare la clinică, pentru că într-o discuţie individuală avem mai mult timp si spatiu sa investigăm. Dacă avem în vedere perioada copilăriei, una din cauze, ar putea fi creşterea în familiile care nu reuşesc să satisfacă nevoile de acceptare, respect şi siguranţă ale copiilor. Persoanele care experimentează frustrări la acest nivel vor avea mai târziu dificultăţi în a realiza legături strânse şi satisfăcătoare cu ceilalţi. O astfel de persoană poate avea sentimentul că cei apropiaţi vor sfârşi prin a o abandona, sau are convingerea că, într-un final, ceilalţi vor profita de ea, îi vor face rău intenţionat, o vor răni, minţi, abuza. Repet însă, pot fi şi alte cauze generate de experienţe trăite ca şi adult, sau de diferite programe transgeneraţionale ale arborelui familial.

14.05.2017
Buna dimineata, am 43 de ani, sunt casatorit de 17 ani, imi iubesc mult sotia, dar am de multe ori sentimentul ca o dezamagesc, ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor ei. Ea nu imi reproseaza nimic, m-a incurajat intotdeauna cand am vrut sa fac ceva, am o cariera frumoasa, dar nu pot sa scapt de acest sentiment ca sunt „ fara o prea mare valoare”. Ma puteti ajuta? Care ar fi cauzele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.05.2017
Bună ziua, cel mai bine ar fi să veniţi la clinică să avem o întâlnire individuală. În general, cauza principală ar putea fi, creşterea într-o familie ori supraprotectoare, ori neglijentă, care nu a încurajat autonomia şi încrederea în sine în afara acestora. Copiii ce au crescut în astfel de familii, dezvoltă ca adulţi, scheme din domeniul lipsa autonomiei şi performanţei, rămân dependenţi de familia de origine, sau au dificultăţi în a-şi fixa obiective personale şi a se dezvolta ca entităţi competente şi autonome. În interiorul lor se structurează convingeri precum „nu sunt suficient de bun, de performant”, „nu cred că mă pot descurca singur”. Relaţiile sau viaţa în general, apar ca un constant pericol, iar ceilalţi sunt văzuţi mai bine echipaţi pentru aceasta. Este bine însă să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, pentru a intra un pic în detaliile acestor probleme şi a le putea debloca.

06.03.2017
Buna dimineata, suntem casatoriti de 7 ani si sotul meu imi tot spune in ultimii 3 ani ca ma port cu el ca si o „mama”. La inceput m-am suparat, dar in ultimul timp ma gandesc ca poate are dreptate. Nu avem copii, acum am inceput mai multe investigatii. Aceasta sa fie cauza comportamentului meu? Ne puteti spune de ce intra o femeie in rol de „mama” cu sotul ei?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 06.03.2017
Buna seara, faptul că nu aveţi încă copii nu este neapărat cauza comportamentului dvs. Sentimentul matern şi nevoia manifestării lui, este parte integrantă a feminităţii. Fiecare femeie simte nevoia trăirii lui, cu intensităţi diferite. Există într-adevăr multe cazuri în care femeile intră, din nefericire, în rol de „mamă” cu partenerii lor. Iată câteva cauze: - femeile, din start sunt predispuse în a fi susţinătoare, grijulii cu cei din jur, şi pot considera „a avea grijă” ca o manifestare a iubirii. - femeia a avut unul sau mai mulţi fraţi mai mici, de care a trebuit să aibă grijă când era copil. A trebuit să fie atunci un fel de „mamă” pentru ceilalţi. Dacă fraţii mai mici au fost şi băieţi, transferul de roluri va fi şi mai uşor de făcut ca adult. - ca şi copil, a fost o fetiţă ce a trebuit să-şi asume de mică multe responsabilităţi, să se ocupe de rezolvarea unor diferite probleme şi a dezvoltat un mecanism de tipul „eu pot” sau „eu ştiu”. În acest context, s-ar putea să-i fie greu să-i lase partenerului responsabilitatea unor decizii sau îndeplinirea unor acţiuni, gândindu-se că ea le poate face mai repede, mai bine...etc. - ea are o maturitate emoţională şi putere lăuntrică mai mare decât el, şi atunci îl simte mai slab, intră în rol de mamă pentru a-l „proteja”. - copil fiind, fetiţa şi-a vazut mama trăind acest rol în relaţia cu tatăl. Acum ea nu face decât să repete acelaşi program perturbator. - Partenera are o mare nevoie de control, pe care rolul de „mamă” i-o poate împlini. - el intră în rol de „copil”, evită să-şi asume responsabilităţi, amână acţiunile, vrea să fie „răsfăţat”. Conştient sau nu, ea intră atunci în rol de „mamă”. Unii bărbaţi spun că preferă „femeile puternice”, tocmai pentru că de cele mai multe ori, aceste femei fac totul singure, se descurcă, nu apelează la ajutorul lor.

27.02.2017
Buna ziua, eu si sotia mea am hotarat sa divortam, dupa o casnicie de 15 ani. Avem 2 copii, o fetita de 8 ani si un baiat de 6 ani. Ne puteti sfatui va rog, ce sa le spunem copiilor astfel incat sa le fie mai usor sa treaca peste acest moment? Multumim!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.02.2017
Bună seara, este foarte bine că v-aţi gândit la acest aspect. Iată câteva recomandări pentru a face mai uşoară parcurgerea de către copii, a acestei etape: - este important să li se explice copiilor că se despart adulţii, dar fiecare din ei va continua să rămână "mama" şi "tatăl" lor, dacă cei 2 doresc să se responsabilizeze în aceste roluri. - nu trebuie amestecaţi copiii în "răfuielile" soţilor, bunicilor, prietenilor....etc. De multe ori, unul sau ambii părinţi, sunt tentaţi să "cumpere" dragostea copilului, făcând diferite concesii de la reguli educaţionale stabilite anterior în cuplu, sau prin diferite daruri. - este inutil să se afecteze gratuit imaginea "celuilalt" părinte. - stabilirea şi respectarea unor reguli clare legate de şcoala, timp petrecut cu fiecare părinte, sau însuşirea unor deprinderi specifice vârstei, va da copilului un sentiment de stabilitate, de securizare emoţională şi fizică. - recomandăm apelarea la ajutorul unui psihoterapeut. Se face atunci o consiliere specifică situaţiei existente, atât pentru cuplu, cât şi pentru copil/ copii. Se vor determina mecanismele de apărare şi de acţiune a fiecăruia în astfel de situaţii...de criză, se poate decela instalarea unor eventuale blocaje ce pot fi rezolvate din timp. Se va diminua astfel trauma produsă de despărţire (este o suferinţă, chiar dacă este parcursă de comun acord), se evită accentuarea unor conflicte interioare sau sentimente de vinovăţie nejustificate.

14.02.2017
Multumesc mult, este impotant sa stim ca uneori nu suntem constienti de acest blocaj, am suferi mai putin si noi si partenerii nostri. Cum se poate trece peste acest blocaj?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 14.02.2017
Pentru a depăşi acest blocaj cel mai bine este să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut. Este important să se determine cauzele ce v-au adus în acel punct , ce resurse aveţi, şi să fiţi ajutat să mobilizaţi acele resurse.

12.02.2017
Buna seara, cum putem sti daca o persoana este indisponibila afectiv? Multumesc!

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.02.2017
Buna dimineata, avem mai multe situatii in care putem afirma ca cineva este indisponibil afectiv: - o persoana casatorita, chiar daca afirma ca relatia de cuplu in care se afla este „dezastroasa”. Faptul ca nu a divortat, arata ca inca nu este separata emotional de partener/partenera. - persoane proaspat divortate sau in proces de divort, sau la mai putin de 1 an de la decesul partenerului. Intotdeauna, dupa o separare, este nevoie de timp de stat cu sine, de intrare in contact cupropria tristete, furie, dezamagire, constientizare si...iertare. Numai dupa un profund travaliu personal se poate constientiza cu adevarat experienta traita, cauzele reale si se pot activa noile resurse pentru a merge...mai departe. - disponibilitatea cresuta de a relationa mai mult in „virtual” (retele de socializare) si mai putin in plan „real”. - tendinta de a „fugi” din relatii in momente de dificultate sau de puternica intimitate. In ambele situatii este nevoie de deschidere emtionala pentru a le gestiona. - relatia de dependenta cu parintii, nesepararea de familia de origine. Este posibil insa ca o persoana sa nu fie constienta ca este indisponibila afectiv, sa fie tentata sa initieze o relatie, fara sa-si dea seama ca are acest blocaj

26.01.2017
Buna ziua.Ma numesc Monica,am 42 de ani si sunt asistent medical.Am avut o copilarie fericita, doi parinti care ma iubesc si m-au ajutat sa -mi indeplinesc visul de a deveni ,,asistenta''. In 1994 l -am cunoscut pe Iulian , cu 2 ani mai mare ca mine.A fost crescut doar de mama ,iar la 5 ani mama lui s-a recasatorit ,tatal vitreg consumand alcool si fumand (la inceput nu excesiv).Relatia cu tatal vitreg nu era prea buna ,se certau des pt ca Iulian nu suporta fumatul si alcoolul. La 18 ani Iulian a fost nevoit sa-si cunoasca tatal natural (avea nevoie de date pt Liceul de politie),astfel ca a inceput sa-l viziteze pe acesta si pe concubina sa.Mama si tatal vitreg s-au mutat la tara sa ingrijeasca o matusa batrana ,fara copii . Dupa 2 ani m-a cunoscut pe mine si dupa alti 2 ani ne-am casatorit.In acest timp ,nu am locuit impreuna doar ne intalneam.Dupa casatorie am locuit singuri in apartamentul socrilor (ne-a dat act pe casa).Toate bune si frumoase ,cu mici discutii care au culminat dupa un an cu o cearta zdravana , cu tipete din partea lui si in urma careia el a plecat sa se racoreasca ,iar eu la parinti .Eram hotarata sa ne despartim ,dar la insistentele lui si ale parintilor mei am ramas impreuna . Nu doream sa fac un copil cu el pentru ca stiam in sinea mea ca o sa-l condamn sa aiba o viata plina de certuri , o viata pe care nu mi-o doream pt copilul meu. Dar Dumnezeu l-a trimis pe Valentin dupa 7 ani . Am crezut ca o sa devina un tata responsabil (hobyul lui fiind calculatorul ,electronica) eu fiind ,,menajera '''.Relatia noastra a fost presarata cu numeroase discutii ,de cateva ori auzind si copilul de 13 ani . La ultima discutie copilul i-a spus sa nu mai tipe ,iar sotul meu i-a reprosat ca-mi tine mie partea . Copilul vede ca eu fac totul in casa ,am ajuns sa-i coordonez pe amandoi(cica sunt sefa).Pe langa toate astea soacra este vaduva de 11 ani iar de 7 ani are dementa Alzheimer si bineinteles ca tot eu ma preocup de ea (are angajata o fata din sat).De o perioada de timp ii reprosez sotului ca nu este ingrijit (tuns ,isi roade pielita de la unghii , etc) si nu ii convine . Duc munca de lamurire si cu Valentin sa nu mai roada unghiile ,sa invete mai bine.In plus am niste probleme de sanatate (spondiloza si lombosciatica si migrene ). Am ajuns sa ma retrag in cochilia mea ,sa stau si sa ma intreb daca merita sa mai stau in aceasta relatie ,daca nu-l afecteaza pe Valentin atmosfera tensionata dintre noi ?Va rog ca specialist sa-mi dati niste sfaturi ! Va multumesc anticipat .

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.01.2017
Buna seara, intr-adevar atmosfera din casa il afecteaza pe copil. Faptul ca isi roade unghiile este un semn de “auto-agresivitate” ce poate fi declansata de certurile din casa, la care el este expus. Copilul isi iubeste parintii, dar il tensioneaza ce se intampla, se creeaza conflicte interioare in el, carora nu le poate face fata prin manifestari agresive spre parinti, si atunci, inconstient se agreseaza pe el. Se pare ca in acest moment, in viata dvs. este mai mult un “consum”, fara supape de relaxare sau bucurie. Eu cred ca fiecare om are dreptul la bucurie, la valorizare, la a-si face viata frumoasa. Sfatul meu este sa veniti la cateva sedinte de terapie, pentru a descoperi ce v-a facut , cu adevarat sa intrati in aceasta relatie, in ce masura ea poate fi schimbata, si ce va face sa ramaneti in ea.

21.01.2017
Buna seara, ne puteti spune va rog, care ar fi cauzele psihologice ale manifestarii violentei in familie?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 22.01.2017
Buna ziua, pot fi multiple şi diverse cauze, eu am să dau câteva exemple acum, dar cel mai bine ar fi să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, să se parcurgă un travaliu personal pe acest subiect, ce poate avea efecte în multe sectoare ale vieţii şi pentru mai mult timp. Iată câteva corelaţii pe această temă: ▬ copiii abuzaţi au un comportament agresiv faţă de alţi copii, dar şi unul provocativ şi agresiv chiar în relaţie cu adulţii; ▬ copiii agresaţi sunt mai puţin empatici cu alţi copii aflaţi în suferinţă, ei manifestând în astfel de situaţii anxietate şi uneori chiar furie; ▬ perpetuarea unei relaţii de cuplu în care există violenţă între parteneri poate fi explicată prin ataşamentul anxios extrem al celor doi: frica de singurătate îi poate determina pe cei doi să rămână în relaţie în ciuda disfuncţionalităţii şi toxicităţii evidente; ▬ traumele din trecutul propriu al unei persoane o pot împiedica pe aceasta să intre în contact cu situaţii asemănătoare din prezent; astfel devine de înţeles de ce unele mame (ele însele abuzate) sunt incapabile să reacţioneze când tatăl agresează copiii, căci a intra în contact cu agresivitatea suportată de copii ar însemna să se confrunte cu propria traumă; traumele neintegrate le transformă pe aceste femei în mame absente, blocate, chiar participante inconştient la trauma copiilor prin neimplicare; ▬ agresivitatea suportată în copilărie şi lipsa unei persoane „martor” care să spună că e rău ceea ce se întâmplă îl face pe cel care a trăit-o să se identifice la un nivel profund cu agresorul, ca modalitate de supravieţuire psihică; aşa se poate explica agresivitatea unei astfel de persoane ajunsă la maturitate; ▬ orice persoană agresată fizic sau psihic poartă în sine atât rolul de victimă, cât şi pe cel de agresor, de aceea comportamentul agresiv e o variantă atât de accesibilă pentru cei abuzaţi.

23.11.2016
Buna dimineata, cum stii sigur ca esti dependent de cineva? Care ar fi cauzele?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.11.2016
Buna ziua, poţi spune că ai ajuns să dezvolti o anumită dependenţă de cineva, când absenţa acelei persoane te face să suferi, te tulbură, te dă peste cap. Te simţi nefericit. Dependenţa, are în spate, procesul prin care " te agăţi" de ceva, cineva. Ca substrat psihologic, te agăti, deoarece exista un "gol" afectiv, o insecurizare emoţională sau chiar materială, o stimă de sine scăzută sau teama de eşec...etc. Pot fi multe cauze, unele de acum, sau din trecut...copilărie, adolescenţă. De exemplu, o fata care nu a vut o relaţie f. bună cu tatal, şi-a dorit ca aceasta să-i arate că o iubeşte, dar nu a primit acest răspuns. Devenind matură, se poate " agăţa" de diverşi bărbaţi, proiectând acea dorinţă, inconştient- " vreau neapărat ca tata să mă iubească". Pe de o parte va cere continuu atenţie şi dovezi că este iubită, că este importantă pentru acel barbat, şi pe de alta parte, este posibil să înceapă să facă tot felul de compromisuri pentru a menţine relaţia. Poate renunţa la nevoile ei, la vise, la încrederea că poate merge mai departe şi singura. "Copilul " din ea va spune- "eu sufăr, sunt profund nefericită, sunt dependentă emoţional". Acelaşi lucru se poate întampla şi cu un bărbat.

03.11.2016
Buna ziua, de ce suntem dependenti de o persoana? Cum ne putem elibera?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 04.11.2016
Buna dimineata, pot fi multe motive. În general, într-o relaţie de dependenţă, afecţiunea este amestecată cu frica. Poate fi o teamă de singurătate, de a fi respins, sau chiar frică de persoană respectivă, deghizată în „vreau să ajut”, „cred că se poate schimba”, „avem atâtea amintiri împreună..” Alteori, dependenţa este susţinută de diverse „beneficii secundare”, precum existenţa unui anumit statut, imagine socială sau confort. Este important să vă daţi seama ce se întampla în cazul dvs., Pentru susţinere, puteţi apela la ajutorul unui psihoterapeut.

18.02.2015
Cum putem sa ne controlam furia? Sotia mea imi spune mereu ca nu stiu sa ma controlez.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.02.2015
Furia, este o stare de " extremă iritare", în care se pierde stăpânirea de sine. Înainte de a ne propune " să o controlăm", este important de aflat ce o declanşează, în ce contexte se manifestă de obicei? Insăşi faptul că vă puneţi acum această problemă este un pas important.Vă propun să staţi câteva momente relaxat, în contact cu dvs., dacă se poate să fiţi singur în cameră, şi să vă răspundeţi la următoarele întrebări: ● Ce înţeleg eu prin " a fi furios"? ● Ce semnale îmi dă corpul meu atunci când sunt furios? ● Ce mă face de fapt să devin furios? ● Cum îmi exprim de obicei furia? ● Cum mă simt în mijlocul unui moment de exprimare a furie? După ce v-aţi răspuns la aceste întrebări, eventual în scris, încercaţi să răspundeţi la ele, în gând, şi atunci când simţiţi că începe să se manifeste un episod nou de "furie". Comparaţi apoi răspunsurile din cele 2 cazuri, şi sunt convinsă că veţi găsi metode să depăşiţi într-un mod sănătos acele clipe.

14.02.2015
Buna dimineata, ca să mă exprim mai concret, in adolescenţa târzie, din motive cu totul aleatorii, grupul „high” din orăşelul meu natal, nu m-a mai acceptat, pierzând eu ocazia de a participa la discuţiile şi petrecerile lor. Viaţa mi-a oferit însă altceva. Când o uşă se închide în faţa ta, nu strică să te uiţi împrejur, unde sigur alta ori altele se întredeschid. Trebuie doar să rămâi în standby, să nu te închizi şi tu. Aşadar, am ajuns într-un grup de oameni şi ei respinşi de societăţile high. Unii dintre ei, departe de a fi vedetele intelectuale ale unei şcoli, mai degrabă „oi negre”. Datorită lor am aflat că pot face faţă vieţii în natură, că am picioare zdravene pe care mă pot bizui. Am învăţat să culeg doar atât cât pot mânca, să ascult, să privesc, să simt, să miros şi să respect pădurea. M-am văzut – cu ochii lor – un tovarăş demn de încredere, cu care poţi drumeţi prin locuri sălbatice „până la capătul pământului”. Am aflat ceva despre motivele care îi mobilizau pe aceşti oameni să întreprindă acţiuni pentru care „lumea bună” îi eticheta drept „ciudaţi”. Asta ar insemna că am fugit de a " lupta" de "a da piept cu greutăţile", mi se reproşeaza acest lucru în relatia de cuplu?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 16.02.2015
Nu, nu înseamnă neapărat asta. Din contră s-ar putea spune că aţi aflat ceva nou despre dvs. de fiecare dată, ati descoperit că puteti face lucruri la care poate credeati că nu aveti acces, ati trăit roluri pe care poate nu le înţelegeati până atunci, pentru că erau jucate - de ceilalţi, de cei din altă lume. Este important însă cum aţi parcurs acele etape, care au fost atunci motivaţiile, intenţiile şi urmările.Este posibil ca ceea ce "vi se reproşează în relaţia de cuplu", să aibă legătură cu altceva, încercaţi să mergeţi la câteva şedinţe de psihoterapie.

26.01.2015
De multe ori ne straduim sa sustinem pe cineva, sa-l salvam din diferite incurcaturi, din iubire, dar vezi ca acea persoana nu se schimba, greseste mereu . Cand trebuie sa te opresti din asta, sau poate cumar trebui sa faci sa nu mai continui " sa salvezi" pentru ca incepi sa suferi?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 26.01.2015
Salvarea cuiva este un eveniment nu un process. Te-am salvat odata şi apoi tu conştientizezi ce ai greşit şi faci un efort sā te schimbi, sā dovedeşti că ai învăţat acea lecţie şi îţi doreşti să nu o mai repeţi. Deci, într-adevăr aici există o problemă a celui ce greşeşte, dar şi a " salvatorului". Gândiţi-vă ce vă face să intraţi atât de uşor ( pare ceva repetitiv) în rolul de " salvator"? Atunci când cel pe care îl ajutaţi continuă să greşească , dumneavoastră intraţi, aşa cum spuneţi, în suferinţă, normal, deoarece sunteţi de fiecare dată cea care face eforturile şi care are anumite aşteptări. De fapt din "salvator" deveniţi " victima". Vă recomand să apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut, să aflaţi de ce intraţi repetitiv în rol de " salvator" şi de ce acceptaţi rolul de " victimă".

21.01.2015
Buna seara, eu si sotul meu am locuit 15 ani in Canada, ne-am intors in tara din cauza stresului f. mare pe care il aveam acolo. Aici ne-am gasit amandoi locuri de munca care ne plac, putem trai decent fara acea presiune si oarecare nesiguranta pe care o aveam in Canada. Au inceput insa sa apara probleme intre noi, cand ne-am hotarat sa ne intoarcem ne doream si un copil, dar acum sotul nu mai pare asa entuziasmat. Care pot fi cauzele acestor probleme, in Canada eram foarte uniti?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.01.2015
Cauzele pot fi diverse. Ȋn Canada eraţi foarte uniţi în faţa unor greutăţi, trebuia să găsiţi împreună soluţii pentru a face faţă acelor presiuni. Poate că acum, pe fondul acestei destinderi, au ieşit la suprafaţă alte subiecte, ce nu au fost conştientizate atunci sau poate nici nu s-au manifestat în acele contexte. Cel mai bine este să parcurgeţi împreună câteva şedinţe de psihoterapie de cuplu.

21.01.2015
Buna seara, eu nu stiu daca nu cumva imi creez niste dependente de anumite femei, pentru ca imi doresc sa fie tot timpul cu mine, nu sunt gelos, doar vreau sa stea cu mine, sa lucram impreuna, sa facem curat impreuna...etc. Vine un moment in care mi se spune ca " o sufoc".Ultima prietena mi-a spus ca trebuie sa ma maturizez. Eu iubesc, ce poate fi gresit ca vrei sa petreci mai mult timp cu persoana respectiva.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 23.01.2015
Este cam greu să vă răspund aici, în cateva cuvinte. Da, e normal să petreci mai mult timp cu o persoană pe care o iubeşti, dar este foarte important ce se întâmplă în acele momente, cât de mult este implicat fiecare în a dărui, cât de mult sunt acele clipe constructive, suportive pentru amândoi sau poate numai pentru unul singur. Iubirea imatură spune: te iubesc pentru că am nevoie de tine, iar Iubirea matură : am nevoie de tine pentru că te iubesc. Cateva şedinţe de psihoterapie v-ar ajuta cu siguranţă să constientizaţi mai bine ce se întâmplă.

14.01.2015
Buna seara, sunt intr-o relatie de 2 ani cu un barbat caruia i-a murit prietena acum 3 ani. El vrea sa ne casatorim, dar nu cred ca este bine, spune din cand in cand "X ( vechea prietena), obisnuia sa faca..." sau " deobicei X...". Eu nu vreau sa iau locul altcuiva, ma intreb daca ma vede cu adevarat. El spune ca da ca numai pe mine ma iubeste, dar cred ca sunt probleme de care nu este nici el constient. Ce se poate face?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 15.01.2015
Este indicat ca prietenul dvs. să apeleze la ajutorul unui psihoterapeut. Pot fi într-adevar subiecte de care nu este foarte conştient sau nu le poate gestiona şi nu este foarte bine să vă căsătoriţi acum,pe suportul acestor probleme.Aţi intuit foarte bine.

12.01.2015
Buna ziua, am 46 de ani, sunt casatorit de 10 ani si am vrut de multe ori sa divortez, am primit multe semne, chiar de la inceput ca aceasta casatorie nu este buna, dar nu am reusit sa iua o decizie clara. Nu avem copii, am adoptat un copil, dar nu sunt fericit, de fapt cred ca nu suntem fericiti. Am momente in care sunt agresiv, apoi ma simt vinovat si fac compromisuri, ma enervez iar pe mine si tot asa....Eu si sotia avem o societate ina carei activitate ne-am implicat mult, merge bine si cred ca acest succes financiar ne-a dat pana acum senzatia ca " suntem bine". Locuim si intr-un oras mic in care atrebuit sa pastram aparentele unei ralatii reusite. Nu este asa si cred ca toate frustrarile adunate ies la suprafata, sotia s-a imbolnavit de cancer, eu cred ca din cauza lipsei iubirii din casnicie.In timpul acestei casnicii am mai avut relatii extraconjugale, desi sotia este o persoana ce m-a controlat tot timpul. Cred ca le faceam ca sa mai evadez, sa ma mai incarc cu altceva. Nu inteleg de ce in atatia ani nu am fost in stare sa divortez, a fost un amestec de frica de consecinte, frica, orgoliu si incapatanare, si ma intreb ce sa fac acum? Imi puteti da un sfat?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 12.01.2015
Poate că până acum nu aţi acordat atenţie suficientă adevărului din casnicia dvs. Poate nu aţi considerat importantă acea " lipsă a iubirii", sau poate vârtejul activităţii în societatea pe care o aveţi şi nevoia de susţinere a unei imagini au fost mai mari. Ajutorul unui psiholog vă va prinde bine în acest moment.

12.01.2015
Am fost la un psiholog barbat, aproape 6 luni, dar nu am abordat aceasta problema a casniciei, cred ca nu am vrut sa o recunosc, sau poate am crezut ca daca rezolv altele se va rezolva si aceasta.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.01.2015
Dacă nu aţi abordat subiectul căsniciei este ca şi cum aţi fugit tot timpul de aceasta problemă. Abordaţi clar, direct acest subiect acum, cu acelaşi psihoterapeut sau programaţi-vă la noi la clinică.

02.01.2015
Buna seara,eu si sotulmeu suntem casatoriti de 9 ani s avem un copil de 5 ani si jumatate.in ultimii 3 ani relatia a inceput sa se tensioneze si acum se intampla sa ne certam si in fata copilului.Ultima data baiatul a strigat la noi spunand ca nu mai vrea sa ne vada pe niciunul. Sotul vrea sa divortam dar eu nu vrea de dragul copilului, vreau sa creasca cu un tata. Imi puteti spune cum ar fi mai bine sa procedez?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.01.2015
Noţiunea de tată, de părinţi, implică nu numai componenta biologică, ci şi una afectivă, care este de cele mai multe ori mai importantă in cazul creşterii unui copil. Se pare că soţul nu mai are aceasta disponibilitate alături de dvs. Spuneţi că relaţia se deteriorează de 3 ani, şi acum certurile au loc în faţa copilului, deci conflictul pare să devină mai puternic decât ...grija pt copil. Este clar că în acest moment băiatul este afectat de aceste discuţii. Din ce am văzut eu până acum în practică, de multe ori, în spatele " de dragul copilului", se aflau temeri, orgoliu, egoism sau chiar laşitate, uneori neconstientizate.Cred că cel mai bine este să mergeti la câteva şedinţe de psihoterapie individuale şi eventual de cuplu daca şi soţul este de acord.

20.11.2014
M-am indragostit acum 6 ani sau asa eram convins si ne-am casatorit foarte repede. Avem o afacere impreuna si ne-am concentart mult in acesti ani pe acest subiect. Acum am intalnit o alta femeie cu care simt ca impartasesc foarte multe lucruri la nivel spiritual, afectiv, Sotia mea este frumoasa, desteapta, dar nu are o deschidere catre aceste lucruri, parintii ei au fost preocupati numai de latura materiala, si de imaginea pe care trebuie sa o arate lumii. As vrea sa divortez, imi este si frica ( sotia este razbunatoare) si as vrea sa ma conving ca este bine sa fac asta. Cum pot sti daca am fost indragostit acum 6 ani sau sunt acum?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 20.11.2014
Experienţa îndrăgostirii nu este un act de voinţă, nu poţi hotărâ..."acum ma îndrăgostesc, sau...acum sunt cuminte". Ba din contră, se poate întâmpla atunci când crezi că eşti cel mai puţin pregătit pentru asta, sau în cea mai nepotrivită perioadă a vieţii tale. Ideal este să reprezinte implinirea dorinţei reale, ancestrale, de a iubi şi a fi iubit. Se poate întâmpla însă, ca la nivel mai mult sau mai puţin conştient, oamenii să aibă impresia că s-au indragostit. De fapt, să fie numai o ambiţie de a cuceri pe cineva, sau dorinţa de a pleca dintr-o altă famile (context), nevoia de ajutor într-un anumit moment din viaţă sau de un anumit statut, sau pur şi simplu teama de a fi singur. Ȋncercati să vă daţi seama care a fost " vectorul purtător" al dragostei dumneavoastră cu 6 ani în urmă şi care este acum? Pe de altă parte însă, cum este să stai lângă o persoană de care de fapt îţi este frică, cum este să-ţi controlezi fiecare gest sau cuvânt, să nu " dai de bănuit" ? Va merita ca la un moment dat, să mergeţi la câteva şedinţe de psihoterapie, să aflaţi ce v-a determinat să vă căsătoriţi cu o femeie de care vă este frică, ce v-a făcut să staţi 6 ani în această relaţie, si ce vă face acum să vă puneţi cu adevărat problema acestei iubiri.

12.11.2014
Buna ziua, Am 37 de ani , casatorita de 14 ani , 1 copil . Anul trecut inainte de Craciun , dragostea ,pe care o credeam perfecta si pura de 22 de ani, inca de copii , s-a patat cu o infidelitate de-a sotului cu o alta femeie .O pot numi relatie nu aventura , am avut un soc imens am avut chiar ganduri sinucigase ,am facut o depresie de toata frumusetea, am slabit 15kg intr-o luna ...cumva mi-am gasit puterea de a lupta pentru ceea ce imi doream ,ne-am refacut relatia incet si cu rabdare punand pe " masa" toate motivele care au dus la dezastru din viata noastra , pot afirma ca acum parca suntem mai indragostiti ca la inceput ....darrrr si daca a trecut un an inca mi-e frica sa mai am incrderea orbeasca pe care am avut-o inainte si simt ca asta ma afecteaza ...cum as putea scapa de aceasta frica ???

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 13.11.2014
Sunt convinsă că nu vă este uşor, pentru că şocul a fost puternic şi se pare că v-a afectat inclusiv pe plan fizic. Este important însă să vă gandiţi la tot ce a adus frumos sotul dvs. în această relatie, în tot acest timp, la toate clipele minunate pe care le-ati trăit împreună. Este ca şi cum " spălaţi" acest prezent cu energia luminoasă a iubirii pe care aţi trăit-o şi care se pare că dăinuie încă. Menţinerea unei atitudini de neîncredere nu va face decât să " de-a putere" acelui episod ce v-a produs suferinţa. Faptul că soţul v-a înşelat a fost poate un eveniment sau un întreg proces? Ce anume să fi provocat totul, adică a existat ceva în interiorul sau în afara lui ce a determinat anumite acţiuni, a existat o anumită motivaţie? Care ar putea fi consecinţele şi ce preţ este pregătit fiecare să plăteasca acum sau pe termen lung? Unele lucruri se vindecă în timp, pentru că fiecare structură a noastră ( fizică, psihică sau sufletească) are propriul său ritm de refacere. Acordaţi-vă unul altuia clipe de iubire si bucurie, pentru ca pur şi simplu vă iubiţi, fără să vă gândiţi...cât va mai dura. Vă recomand totuşi să apelaţi şi la câteva sedinţe de psihoterapie.

05.11.2014
Buna dimineata, este posibil ca cineva sa te manipuleze inducandu-ti sentimente de vinovatie? Am divortat de 6 luni, slabisem 10 kg in 2 luni,ajunsesem sa am atacuri de panica, pentru ca sotul meu ma critica mereu, ma facea vinovata pentru o multime de lucruri cu care nu aveam legatura, nu mai reuseam sa fac ce imi doream sau sa am grija de mine. Privind acum in urma, mi-am dat seama ca intr-un fel m-am simtit tot timpul manipulata.

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 05.11.2014
Da, aceasta este o forma de manipulare. Se întalnesc cel mai des, astfel de tactici manipulative: ● a flata şi a seduce- să placi şi să flatezi ca să fii apreciat. ● a devaloriza- un umor devalorizator, însoţit de fraze scurte ce dovedesc inteligenţă si cultură, nu este decât o tristă metodă de manipulare, fără eficacitate în rezolvarea problemelor. ● a combina- totul constă în a întoarce " regulile" jocului. ● a învinovăţi- arma este vinovăţia, se exploatează tradiţii, convingeri cu un aer de salvator şi eventual se adaugă.." sunt ingrijorat pentru tine..", " fac asta pentru binele tău..". Gradul cel mai înalt este să-l facă pe celălat să se simtă vinovat de propriile sale sisteme de valori. ● a înrobi- conştiinţa sa încărcată îl împiedică pe manipulator să pună punctul pe I în mod onest, cănd situaţia o cere, simte nevoia să înrobească, să folosească practici indirecte. V-am dat cateva exemple, poate vă ajută să identificaţi eventuale cauze datorită cărora fostul dvs. soţ apela la manipulare. Este foarte bine că v-aţi dat seama de ce s-a întamplat, pe viitor veţi recunoaşte din timp acest tip de comportament.

01.11.2014
Sotul meu imi spune ca sunt prea posesiva, ca il controlez mereu si gelozia nu este iubire. Este adevarat ca uneori daca nu imi raspunde la tel. sun soferul sau persoanele cu care urmeaza sa se intalneasca, dar vreau sa ma asigur ca este bine, si da, nu vreau sa mai stea mult in preajma fostilor prieteni care au relatii cu mai multe femei. Imi spune ca daca nu ar fi atat de las si comod ar fi divortat de mult. Totusi, cred ca daca nu esti cu ochii pe un barbat ti-l ia altcineva. Este gresit asta? Ar putea divorta?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 02.11.2014
Ȋn primul rảnd ar fi de admirat sinceritatea soţului dvs. şi dacă a rostit aceste cuvinte în acest context, s-ar putea să le putem califica drept "un act de curaj". Totuşi, nu cred că este bine să vă bizuiţi pe rezistenţa în timp a acestor 2 "obstacole". Şi comoditatea şi laşitatea, s-ar putea să primească la un moment dat...din cine ştie ce direcţie, un impuls, o licărire de curaj. Gelozia este de fapt frică ( şi ar trebui văzute cauzele mai profunde ale acestei frici). De ce altfel ai vrea să deţii controlul dacă nu din teamă. Dar asta înseamnă că nu aveţi încredere în dvs., în trăinicia acestei relaţii, în existenţa acelei legături unice de iubire, ce uneşte 2 persoane, dincolo de ambiţii, de interese de moment sau chiar de temeri. Iubirea nu-l reţine pe celălalt cu forţa, nu-l şantajează, nu ia ostatici, nu "leagă oamenii de calorifer", soptindu-le duios " Te iubesc". Şi apoi, cảta consideraţia poţi avea pentru un bărbat în care nu ai încredere? Relaţiile în care posesivitatea este activată, sunt relaţii de luptă. Deci...cu cine vă luptaţi de fapt...pentru cảt timp...şi care credeţi că vor fi învingătorii?

26.10.2014
Suntem casatoriti de 2 ani si relatia noastra merge destul de bine. Totusi sotul meu are multe idei rigide preluate de la parinti. Stiu ca este important mediul in care am trait, dar cum as putea sa-i schimb acele pareri?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 27.10.2014
Ȋn primul rảnd, trebuie să acceptaţi faptul că...noi nu putem schimba pe nimeni, oamenii nu se schimba decảt dacă ei înşişi doresc asta. Pe de altă parte, importanţa sistemului de credinţe al familiei este foarte mare, uneori poate fi valorizat ca un fel de " mit". Dacă acele idei nu sunt susţinătoare într-o relatie, cu siguranţă au produs efecte perturbatoare şi în famila lui de baza. Ajutaţi-l pe sotul dumneavoastra să descopere, să întrerupă şi, eventual să schimbe regulile „jocurilor” lor, adică ale dinamicii relaţionale pe care s-au bazat disfuncţiile familiei sale iniţiale. Fiti motivată însă de dorinţa sinceră de a aduce mai multă înţelegere, mai multă iubire şi armonie şi mai putin de a " demonstra" greseli. Nu uitati totuşi că sotul dumneavoastră, ca si oricare dintre noi, a considerat la un moment dat că acea familie i-a fost poate susţinătoare, şi constient sau nu, va face tot ce este posibil pentru a menţine echilibrul care i-a permis să existe .

21.10.2014
In ce masura poti spune ca esti " dependent" de cineva ? De ce devenim dependenti de persoane?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 21.10.2014
Poţi spune că ai ajuns să dezvolti o anumită dependenţă de cineva, cand absenţa acelei persoane te face să suferi, te tulbură, te dă peste cap. Te simti nefericit. Dependenţa, are în spate, procesul prin care " te agăţi" de ceva, cineva. Ca substrat psihologic, te agăti, deoarece exista un " gol" afectiv, o insecurizare emoţională sau chiar materială, o stimă de sine scăzută sau teama de eşec...etc. Pot fi multe cauze, unele de acum, sau din trecut...copilărie, adolescenţă. De exemplu, o fata care nu a avut o relatie f. buna cu tatal, şi-a dorit ca aceasta sa-i arate ca o iubeste, dar nu a primit acest raspuns. Devenind matura, se poate " agăţa" de diverşi bărbaţi, proiectand acea dorinţa, inconştient- " vreau neapărat ca tata să mă iubească". Pe de o parte va cere continuu atenţie şi dovezi că este iubită, că este importantă pentru acel barbat, şi pe de alta parte, este posibil să înceapă să facă tot felul de compromisuri pentru a menţine relaţia. Poate renunţa la nevoile ei, la vise, la încrederea că poate merge mai departe şi singura. " Copilul " din ea va spune- "eu sufăr, sunt profund nefericită, sunt dependentă emoţional". Acelaşi lucru se poate întampla şi cu un bărbat. Este un subiect ce nu trebuie lăsat nerezolvat, pentru ca influenţeaza în timp multe aspecte din viaţa, nu numai sfera relaţiilor de cuplu.

18.10.2014
Buna seara, urmeaza sa ma casatoresc peste cateva luni. Acum relatia noastra este buna, dar sint cateva subiecte care nerezolvate, mi-e teama ca vor aduce probleme in timp. Eu sunt convinsa ca intr-o relatie amindoi trebuie sa faca schimbari, dar viitorul meu sot spune ca el asa este si nu se poate schimba. Ce ar trebui sa fac, ma ingrijoreaza, nu as vrea sa divortam dupa ceva timp?

Psiholog KOSINA ANCA DANIELA 19.10.2014
Este adevărat, într- o relaţie amảndoi trebuie să facă în timp anumite schimbări, deoarece relaţia este dinamică, evoluează, se transformă. Este foarte bine ca aţi discutat acum acest