Durerea de spate

Durerea de spate este lider in clasamentul durerilor, avand o prevalenta de 70-80% de-a lungul vietii. Aceasta se traduce prin faptul ca 70-80% din adulti vor avea un tip de durere de spate intr-un moment al vietii lor.

De asemenea constituie si unul dintre cele mai frecvente motive de dizabilitate si cereri de concedii medicale.

Femeile si barbatii sunt afectati in egala masura, durerile fiind mai degraba legate de stilul de viata sedentar, fumat, pozitia vicioasa, greutate corporala si inaintare in varsta.

Durerile lombare au cea mai mare pondere in cadrul durerilor de coloana datorita presiunii la care este supusa aceasta regiune a coloanei vertebrale.

Pentru a putea intelege mai bine cauzele trebuie sa ne imaginam coloana ca pe o structura din fier si beton, unde vertebrele sunt asezate pe discuri si conectate prin articulatii, dar sustinute de muschi si ligamente. Acest lucru inseamna ca de fapt avem cateva structuri care, prin diverse leziuni, pot provoca durerile de spate.

Cele mai frecvente cauze ale durerii sunt: contracturile musculare, rupturile de ligamente, discopatiile si artrozele. Ceva mai rar avem tasarile/fracturile vertebrale si afectarea articulatiilor sacroiliace. Afectarea articulatiilor sacroiliace poate avea un substrat mecanic (suprasolicitare) sau inflamator, in cadrul unui grup de boli inflamatorii autoimune care poarta denumirea generica de spondilartrite axiale.

Pentru a diagnostica durerea de spate medicul va obtine un scurt istoric referitor la debutul patologiei, potentiali factori declansatori, comorbiditati asociate. Se va efectua examenul clinic si, la nevoie, medicul poate solicita teste de imagistica, EMG si analize de sange. Tratamentul va fi adaptat pacientului si necesitatilor acestuia.

Durerea de cap

Durerea de cap este o patologie des intalnita la adulti, estimandu-se ca 7 din 10 persoane vor avea minim un episod dureros in decursul unui an.

Aceasta asociaza disconfort si sindrom algic in regiunea cervicala si craniana, putand varia ca intensitate si durata de la scazuta la foarte severa si debilitanta. Din fericire, de cele mai multe ori, durerea poate fi manageriata prin mici modificari aduse stilului de viata sau tratament medicamentos. In cazurile in care durerea este refractara se poate recurge la blocuri diagnostice, infiltratii, crioablatie si radiofrecventa.

Exista o clasificare destul de stufoasa a tipurilor de dureri de cap dar, pentru inceput, retinem durerile de cap primare, cele secundare si durerile faciale.

Prin cele primare intelegem ca nu reprezinta o consecinta a altor patologii si avem ca exemple: cefaleele si migrenele, cu toate tipurile si subtipurile. 

Prin cele secundare intelegem dureri de cap ce pot fi asociate: cervicalgiile, nevralgia Arnold, sinuzitele, traumatismele craniene, tumorile, punctiile durale accidentale in tehnici de anestezie neuraxiala (rahianestezie si epidurala).

In cadrul durerilor faciale amintim nevralgia trigeminala, nevralgia glosofaringiana, disfunctiile temporomandibulare s.a.

Majoritatea durerilor de cap sunt pasagere si vor trece fara niciun fel de tratament.

Este indicat a se lua legatura de urgenta cu un medic daca durerile se asociaza altor simptome precum: febra, varsaturi, parestezii (amorteala), slabiciuni in membrele superioare/inferioare, dizartrie (tulburari de vorbire), fotofobie, redoare de ceafa (durere la flexarea gatului), convulsii etc.

Un scurt istoric, un examen clinic, neurologic si de imagistica vor identifica orice tip de patologie cauzatoare de durere de cap iar tratamentul poate varia incepand de la mici modificari in stilul de viata si inlaturarea cauzelor pana la diverse proceduri minim invazive.

Durerile articulare

Artroza este o patologie a articulatiilor care apare in urma leziunii cartilajului articular si a oaselor subiacente. Este cel mai frecvent tip de patologie articulara, avand o incidenta de aproximativ 10% din populatia cu varsta peste 60 de ani. Numarul persoanelor afectate de aceasta boala va creste odata cu inaintarea in varsta.

Printre factorii de risc in declansarea artrozei amintim: inaintarea in varsta, obezitatea, osteoporoza, traumatismul articular repetat si instabilitatea articulara. Prin indepartarea unora dintre acestia se poate incetini evolutia catre artroza.

Durerea si rigiditatea articulara vor fi cele mai importante simptome care vor determina pacientul sa se adreseze medicului curant. Spre exemplu, in artroza de genunchi sau de sold, durerile vor aparea initial doar la efort, urmand ca mai apoi pacientul sa nu poata parcurge nici macar distante scurte sau sa urce scari.

Daca durerea articulara are un substrat inflamator atunci vorbim de artrita, abordarea fiind diferita fata de cea din artroze. Pe langa durere, pacientul poate avea tumefactie, caldura locala, eritrem (inrosire a pielii) si impotenta functionala la nivelul articulatiei afectate.

Artritele pot surveni intr-o multitudine de boli reumatologice si pot afecta una sau mai multe articulatii. Acestea pot fi de cauza imuna in boli ca poliartrita reumatoida, boli de tesut conjuctiv (lupus, sindrom sjogren, boala still), spondilatrite (artrita psoriazica, artrita reactiva), de cauza infectioasa sau prin depunere de cristale (guta, condrocalcinoza) etc. Abordarea este diferita in functie de cauza, pe langa ameliorarea simptomelor acute fiind important tratamentul bolii de fond.

Diagnosticul se bazeaza pe semne, simptome, teste de imagistica si, ocazional, alte investigatii ce pot il pot sustine sau exclude.

Intrucat afectarea articulara este comuna cu diverse patologii din sfera reumatologiei, se poate solicita si consultul interdisciplinar.

Daca in schimb, etiologia este traumatica, pacientul va necesita sa efectueze si un consult ortopedic.

In functie de rezultatele obtinute si de statusul articular, pacientul poate beneficia de tratament conservator medicamentos, sub forma de infiltratii intraarticulare sub ghidaj fluoroscopic, ablatii prin pulsradiofrecventa sau crioablatie a inervatiei articulare sau de tratament chirurgical.

Atat infiltratiile cat si ablatiile nervoase reprezinta a doua treapta in terapia durerii articulare, atunci cand pacientul nu mai beneficiaza de ameliorare sub tratament medicamentos.

Infiltratiile intraarticulare se pot face cu antiinflamator steroidian (diprophos, dexametazona), acid hialuronic, PRP sau cu celule stem.

Infiltratiile cu substante corticosteoridiene sunt indicate pacientilor cu patologie inflamatorie sau celor cu artroze avansate, al caror spatiu articular este mult redus sau inexistent, deci cu indicatie de artroplastie.

Neuropatiile

Durerile neuropate sunt cauzate de leziunea sau boala sistemului somatosenzitiv, sistem ce include nervii periferici si centrali. Acesta cuprinde terminatii nervoase ce se gasesc la nivelul pielii, muschilor, fasciilor, tendoanelor, articulatiilor, sub forma de receptori si care permit perceptia presiunii, durerii, temperaturii, pozitiei si vibratiei. Lezarea sau afectarea receptorilor sau a nervilor pe intreg traseul lor, va conduce la o transmitere deficitara a informatiei catre centrii superiori.

Neuropatiile, sub toate formele existente, afecteaza intre 7-10% din populatia generala.

Printre cauzele durerilor neuropate enumeram: hernia de disc cu compresie radiculara, neuropatia diabetica, nevralgia postherpetica, durerea membrului fantoma, neuropatia alcoolica, post chimioterapie, post chirurgie (in special in hernia inghinala si mastectomie), neuropatii de compresie (sindrom de tunel carpian, neuropatia de nerv ulnar, nerv peronier, nerv pudendal, meralgia parestezica).

Pacientul se va prezenta la medic acuzand senzatie de amorteala si durere cu caracter de intepaturi, furnicaturi, arsuri sau fulgerare.

Medicul va diagnostica si decela cauzele neuropatiei putand recomanda diverse investigatii precum consult diabetologic, neurologic sau de chirurgie plastica, EMG (electromiografie), examene de imagistica precum RMN, CT, RX, ecografii de parti moi etc.

De multe ori prin tratarea bolii de baza simptomele neuropatiei se pot diminua considerabil. Spre exemplu in tratamentul neuropatiei diabetice, pe langa tratamentul adjuvant, un rol important il va avea mentinerea valorii glicemiei in limite normale patologiei.

In cazul nevralgiei post-herpetice, pe langa identificarea imediata a cauzei si a tratamentul cu antiviral pt evitarea cronicizarii durerii, se vor efectua infiltratii cu corticosteroizi in apropierea ganglionilor dorsali unde se gaseste, de obicei, virusul.

De asemenea, in optiunile de tratament al durerilor neuropate intra si pulse-radiofrecventa, ablatia prin radofrecventa si crioablatie precum si inflitratii cu corticoizi sub ghidaj radiologic - pentru durerea neuropata din sindromul de compresie radiculara datorat herniilor de disc.

Pentru neuropatiile cronice axonale refractare la tratamentul medicamentos exista indicatia de perfuzii cu ketamina, lidocaina si magneziu.

Durerea asociata patologiilor oncologice

Durerea este frecventa in patologiile oncologice, nefiind neaparat corelata cu progresia bolii.

In anumite tipuri de cancer precum cel pancreatic sau de cap si gat, durerea se instaleaza relativ precoce, fiind si unicul simptom in depistarea bolii de baza.

In alte situatii, dupa interventiile si tratamentele cu scop curativ sau paleativ un procent de aproximativ 33% din pacienti vor ramane cu durere.

In stadiile avansate durerea va fi numitor comun pt aproximativ 70% din persoane.

In ciuda ghidurilor si disponibilitatii unui arsenal de medicamente antialgice ce variaza de la antiinflamatorii la opioide grele, managementul durerii poate fi unul dificil.

Conform studiilor, 30% din pacienti primesc un tratament analgetic insuficient, motiv pentru care se recomanda pacientilor sa aiba un rol activ, sa prezinte simptomele nou instalate medicului oncolog si sa se informeze in legatura cu optiunile de tratament antialgic.

Durerea poate avea multiple cauze: post-interventie chirurgicala, durere viscerala sau prin expansiunea si compresia asupra altor organe, fracturi osoase, post chimio/radioterapie.

De asemenea, durerea poate aparea in orice moment al bolii si fara o legatura directa cu progresia acestia.

Odata prezentat la medicul curant, tratamentul va fi stabilit in functie de etiologie si de comorbiditatile asociate.

In cazul anumitor dureri, analgeticele usoare/moderate pot fi suficiente.

Daca durerea este neuropata, se vor lua in considerare tratamente ale neuropatiei precum medicamentele din clasa antiepilepticelor si antidepresivelor.

In cazul durerilor in care tumora realizeaza compresie asupra structurilor, se pot efectua proceduri de excizie sau de chimio si radioterapie, care reusesc sa elimine sau sa micsoreze neoplasmul. Pentru tumorile restante, in functie de situatie, se pot practica tehnici precum Osteocool, tehnica prin care tumora este “distrusa termic”.

Daca vorbim de tumori inoperabile, in diverse situatii, se pot practica infiltratii cu corticosteroizi, ablatii, puls radiofrecventa, crioterapie sau alcoolizarea directa a nervilor ce controleaza organele afectate de tumora.

Toate aceste optiuni privind tratamentul analgetic se vor decide si aplica in functie de nevoile pacientului si prin abord interdisciplinar, impreuna cu medicul oncolog, radioterapeut, medicul de terapia durerii etc.

Durerea cronica pelvina

Este definita ca o durere a structurilor anatomice pelvine (sub nivelul ombilicului), durere cu o durata mai mare de 6 luni si care poate asocia simptome din sfera tractului urinar si digestiv inferior, aparatului reproducator si a planseului pelvin.

Au o incidenta de aproximativ 19% in populatia adulta afectand atat femeile cat si barbatii. Printre cauzele ginecologice ce concura la CPP enumeram: endometrioza, leiomiomul, adenomioza, boala inflamatorie pelvina, nevralgia pudendala.

Cauzele non pelvine includ (fara a se limita la) sindromul de colon iritabil, diverticulita, sindromul de durere veziculara, cistita interstitiala si durerea miofasciala abdominala.

Pe langa cauzele medicale, la peste 60% dintre pacientii cu durere pelvina se asociaza factori emotionali precum depresia si anxietatea. In aceste situatii nu exista o cauza organica, caz in care pacientul este indrumat catre psiholog sau medicul psihiatru.

In cazul in care durerea cronica pelvina nu are o etiologie evidenta, poarta numele de Sindrom de durere cronica pelvina.

Identificarea cauzei in durerea pelvina este deseori destul de dificil de stabilit si necesita o anamneza minutioasa insotita de examenul clinic (tuseu rectal, vaginal etc). Pot fi solicitate consulturi interdisciplinare, examene de imagistica care sa sprijine diagnosticul.

In cazul patologiilor identificate tratamentul va consta in indepartarea factorilor cauzanti.

In cazul sindromului de durere cronica pelvina se va efectua tratamentul simptomelor, in principal al durerii.

Acesta poate consta in medicatie analgetica/antiinflamatorie, neuropata, infiltratii corticosteroidiene ghidate, crioterapie, kinetoterapie, implantare de neurostimulator pentru cazurile refractare la tratament etc.

SOLUTII - Proceduri terapeutice dupa diagnosticarea durerii

Odată cunoscută sursa durerii, specialiștii în terapia durerii vor recomanda proceduri suplimentare. Marea majoritate a procedurilor pot face ca durerea să dispară sau, în cazurile severe ca de exemplu la pacienții cu multiple operații pe coloană, să aibă o atenuare remarcabila. Printre cele mai frecvent utilizate proceduri terapeutice sunt:

ABLATIA TERMICA PRIN RADIOFRECVENTA

Ablația termică prin radiofrecvență sau ablația termică RF folosită în terapia durerii este o procedură în care, cu ajutorul anesteziei locale, se utilizează un ac special al cărui vârf se încălzește la o temperatură controlată prin transformarea energiei electrice în energie termică. Vârful acului este plasat alături de nervii diagnosticați ca sursă a durerii. Acesta creează o temperatură relativ ridicată (80-85o C) pe un câmp de câțiva milimetri. Implicit și nervul care conduce durerea este ablat adica devine nefunctional pentru un interval de timp de ani de zile - fapt ce duce la întreruperea transmiterii durerii către creier. Termenul de ablatie e un pic confuz pentru pacienti, e un fel de “taiere temorara” a nervului ca sa fim mai plastici.

Aceste ablații se fac la multe structuri, câteva exemple fiind spondilartroza, gonartroza, coxartroza, nevralgii pudendale, nevralgii de trigemen, nevralgii postherpetice, nevralgii intercostale, precum și în oncologie când tumorile invadează structuri dureroase – spre exemplu, la cancerul pancreatic, genital, metastaze vertebrale și altele.

In denervarea prin radiofrecventa undele sunt utilizate pt a deactiva nervi responsabili de inervatia senzitiva anumitor articulatii precum cea a genunchilor sau coloanei, dar si in patologii precum Nevralgia Trigeminala, post Zosteriana etc.


RADIOFRECVENTA PULSATA

Radiofrecvența pulsată utilizată în cadrul terapiei durerii este la fel ca ablația termică prin radiofrecvență din punct de vedere al procedurii, singurul lucru care diferă între cele două este tipul de energia furnizată. În cazul acesta, energia furnizată este intermitentă și mai scăzută (42-45 o C). Se emite un câmp magnetic de către vârful acului în locul unei temperaruri ridicate – câmp care interacționează cu neuronul sau plexul nervos și modifică tramsiterea durerii. Se practică pe nervi micști cum ar fi nervii spinali, nevralgia Arnold, sindromul de durere pelvină.

INFILTRATIILE TRANSFORAMINALE CU CORTICOSTEROIZI

Sunt infiltratii consacrate in Statele Unite inca de la inceputul anilor 50, fiind totodata si cele mai populare dintre cele 3 tipuri de injectii epidurale (caudala, interlaminara si transforaminale). Acest tip de infiltratie este utilizat la scara larga (sub ghidaj fluoroscopic) in tratamentul durerilor de coloana insotite de radiculopatii (suferinta a nervilor) cauzate de herniile de disc, stenozelor de canal, foramen, osteofite, si chiar si in cazul tumorilor.

Fata de toate celelalte tehnici au avantajul de a permite administrarea corticosteroidului cat mai aproape de nervul iritat, in scopul reducerii inflamatiei nervoase si implicit a durerii.

INJECTIILE CU CORTICOSTEROIZI

Injectiile cu corticosteroizi pot fi utilizate pentru nenumarate cauze precum: herniile de disc, sdr de Tunel Carpian, Sdr de nervi periferici strangulati (entrapment), dureri articulare, tendinopatii etc. Rolul acestora este acela de a permite particulelor de corticosteroid sa reduca inflamatia, care este numitorul comun al acestor dureri.

Modul in care aceste injectii vor fi administrate, fie sub ghidaj ecografic, CT sau fluoroscopic va depinde de patologia pacientului si de comorbiditatile acestuia.

INFILTRATIILE GHIDATE FLUOROSCOPIC CU CORTICOSTEROIZI

Infiltratiile ghidate fluoroscopic presupun injectare diferitelor substante in structura anatomica tintita, pe baza unor repere osoase identificate sub fluoroscopie.

Printre injectiile efectuate in acest mod enuntam: infiltratiile de nerv Trigemen din Nevralgia Trigeminala, infiltratiile intraarticulare din artrite (gleno-humerala, coxo-femurala, genunchi, glezna etc), infiltratiile epidurale (caudale, transforaminale si interlaminare) etc.

Rolul acestor proceduri poate fi unul diagnostic sau terapeutic, putandu-se administra in acest mod substante precum Corticosteroizi, anestezic local, acid Hialuronic, Celule stem.

Tot sub ghidaj fluoroscopic se pot efectua proceduri de Pulse sau Ablatie prin Radiofrecventa.



INFILTRATIILE GHIDATE ECOGRAFIC CU CORTICOSTEROIZI

Infiltratiile ghidate ecografic difera de cele ghidate fluoroscopic prin faptul ca de aceasta data tinta injectiei este reprezentata de tesuturi moi precum fascii, tendoane, muschi, burse.

Acest ghidaj are avantajul de a putea fi utilizat cand infiltratia se va efectua intr o zona foarte bogat vascularizata sau cu risc mare de hematom si la pacientele insarcinate la care, de altfel, expunerea la fluoroscopie/CT este contraindicata.

Ceea ce au in comun ambele tipuri de ghidaje sunt scopul si substantele injectate.

Un mit medical frecvent perceput de pacient este riscul adminstrarii acestor steroizi. E de precizat ca medicatia are un efect primordial local si minim sistemic (la nivelul intregului corp). Fata de steroidal adminstrat pe gura, intravenous sau muscular, steroidal ghidat are maxima actiune locala, iar sistemic reduce semnificativ riscul de hipertensiune, depresie suprarenala, osteoporoza sau hiperglicemie. Aceasta este usor sustinuta de faptul ca pacientii diabetici, dependenti de insulina, pot avea rar variatii ale glicemiei, ceea ce in cazul terapiei sistemice este o mare problema. Riscul de osteoporoza este real DOAR daca aceste infiltratii sunt repetate frecvent – de peste 3-4 ori pe an, 2-3 ani la rand.

MEDICINA REGENERATIVA

Pornind de la principiul ca organismul uman are capacitatea si resursele de a se vindeca, au fost puse bazele unor noi tehnici de regenerare utilizate in mai multe domenii medicale printre care pionier este si de aceasta data Terapia Durerii.

Printre acestea se numara PRP, Celulele stem si Proloterapia. Sunt terapii noi, cu evidenta medicala limitata, dar care creste de la luna la luna.

PRP-ul, sau plasma rich platelets (plasma concentrate bogata in trombocite), este o metoda de injectare a unui sange autolog (de la acelasi pacient) bogat in trombocite.

Odata injectate in locul patologiei, acestea au capacitatea de a creste vascularizarea si, implicit, de a atrage factori de crestere care sa regenereze tesutul afectat.

PRP-ul a fost folosit cu succes in tratamentul problemelor articulare, musculare, a ligamentelor si tendoanelor, fiind de obicei mai potrivit fazelor incipiente.

Se poate injecta inclusive discal dar la acest moment evidenta este foarte limitata.

CELULELE STEM sunt celule care exista in corpul nostru inca de la inceputul vietii embrionice. Acestea au rolul de a repara testuturile, in special pe cele uzate, si fac asta in fiecare zi de cand ne nastem si pana murim in diverse grade de complexitate.

Organismul are capacitatea de a se regenera complet o data la 6 ani, regenerare care, pe masura ce imbatranim, devine tot mai lenta. Tesuturile afectate odata cu trecerea timpului, prin scaderea vascularizatiei, reduc si capacitatea de aport a acestor factori de crestere, impiedicand astfel si vindecarea lor. Prin injectarea de celule stem direct in zona afectata tesutul primeste toate resursele pentru a grabi vindecarea si incetini procesul de deteriorare.

Celulele stem sunt celule tinere recoltate din tesutul adipos (printr-un procedeu special) si care, injectate GHIDAT, adica tintit la locul patologiei, au capacitatea de a se transforma in celulele formatoare de tesut noi. Ele pot repune bazele unui nou tesut dar si inlocui celulele moarte, deja prezente, si de a reduce inflamatia locala care este unul din factorii principali in perceptia durerii.

Celulele stem au fost folosite cu o rata de succes de peste 85% in problemele articulare (gonartroza, coxartroza) dar si de afectare de tendon, ligament sau muscular, in stadii mai avansate.

PROLOTERAPIA, cunoscuta ca terapia proliferativa, consta in injectarea unui factor iritant la locul afectat, cu scopul cresterii vascularizatiei si aportului de substante nutritive. Pe parcursul a catorva sedinte tesutul va avea capacitatea de a se regenera.

Toate aceste tehnici pot fi folosite separat sau combinate cu scopul de a grabi si repara tesuturile afectate.

DISCECTOMIA PERCUTANA Disc Fx (popular dar gresit numita nucleoplastie)

Discul FX este un sistem inovator ce permite abordarea, în condiții de siguranță și eficacitate, a unuia sau mai multor discuri SIMPTOMATICE fără afectarea structurilor din jur. Această metodă a terapiei durerii îți oferă o opțiune în cazul în care tratamentul conservator a eșuat sau este depășit pentru a evita o intervenție chirurgicală majoră cu implicații ireversibile asupra anatomiei coloanei vertebrale. Indicatia este durerea de spate severa de cauza discala sau hernii mici nerupte simptomatice. Este o procedură de acces minimal efectuata in ambulatoriu, iar avantajul este că pacientul poate pleca acasa în aceeași zi.

Procedura constă în trei faze: în primă fază, discul este accesat cu un ac special, se dilata cu o teaca de 3 mm prin care se îndepărtează mecanic o parte din țesutul interior degradat. Apoi, folosind o sondă de radiofrecvență, discul dureros este denervat și fisurile din disc sunt sigilate pentru a minimiza riscul de a hernia.


VERTEBROPLASTIA

Vertebroplastia – se aplică pentru vertebrele tasate sau fracturate din cauza osteoporozei sau a metastazelor vertebrale. Este o intervenție de zi, cu anestezie locală și sedare, prin care se pune un ac/trocar în corpul vertebral prin care se injectează ciment care sudează/stabilizeaza vertebra. În cazul tumorilor, pacientul trebuie să facă apoi radioterapie sau chimoterapie după cum recomandă medicul oncolog


KYPHOPLASTIA

Kyphoplastia/chifoplastia – are aceeași indicație ca și verteroplastia, numai că și înalță vertebra colapsată, având un risc mai mic de complicații si anume riscul de embolizare cu ciment.

OSTEOCOOL

Osteocool – se aplică metastazelor vertebrale având avantajul că tumora locală este distrusă termic. In functie de marimea tumorii, aceasta poate fi o solutie locala complet terapeutica, nemaiavând nevoie de operatii mari chirurgicale, sau radioterapie. In cazul tumorilor mari, cu risc mare operator, evolutia se incetineste radical dand timp pacientului sa faca terapii complementare gen radioterapie, chimoterapie (precum în cazul vetebroplastiei). Este tot o intervenție de zi. Se evită astfel intervențiile chirurgicale majore precum corpectomia cu reconstrucție care si ele frecvent, nu sunt curative local, implica riscuri si complicatii majore si recupere prelungita si, de multe ori, impiedica aplicarea de terapii complementare vitale.


EPIDUROSCOPIA

Epiduroscopia – un cateter special este introdus prin sacru în canalul spinal (în cazul durerilor de spate) cu sedare si sub anestezie locală și cu ajutorul razelor X. Un endoscop este introdus prin ac, iar țesutul fibros este îndepărtat utilizând ablația laser sau prin radiofrecvență. Este o inervenție care ajută un procent mare de pacienți disperați cu durere dupa operațiile pe coloană – sindrom postlaminectomie, stenoze moderate de canal spinal, hernii mici.

DISCECTOMIA ENDOSCOPICA

Percutana Discectomia endoscopică – sub controlul razelor X, este introdus un ac la nivelul herniilor mari și migrate. Pe acest ac, printr-o serie de dilatări succesive se plasează endoscopul spinal la nivelul discului patologic și se extrage fragmentul herniat. Este o intervenție care are rezultate deosebit de bune inclusiv la pacienții deja operați de hernie și care reherniază!

Afectiunile de coloana au devenit o epidemie la nivel mondial in tarile dezvoltate, ca si consecinta a sedentarismului, obezitatii sau a suprasolicitarii necontrolate a corpului. Cand masurile conservative esueaza, alternativa operatiei devine inevitabila.


MYCRODISCECTOMIA

Standardul mondial operator este interventia zisa deschisa efectuata sub microscop - microdiscectomia. Se numeste deschisa pt ca se practica o incizie mai mare de 3-4 cm cu departatoare si care diseca musculature stabilizatoare, fasciile si acoperisul osos si ligamentar care protejeaza canalul spinal.

In cadrul tehnicilor deschise exista tehnici mai noi de operatii - endoscopice - mai putin invazive, dar care, ca si microdiscectomia, creaza pentru chirurg un abord median, sacrificand structuri stabilizatoare ale coloanei de aici si problemele pe termen lung generate de abordul “pe mijlocul” coloanei.

Revolutia mondiala in managementul coloanei este legata de a adresa modificarile severe din canalul spinal cu un minim de afectare a stabilitatii coloanei si a structurilor ei. Acest lucru este posibil DOAR prin interventiile percutante endoscopice – sistem inchis – care, printr-un abord lateral prin spatii anatomice deja existente, permite accesul in canal. Prin mini-incizii de 5 mm si dilatarea traiectului fara a taia niciun muschi se permite introducerea unui canal de lucru ingust prin care, sub vizualizare directa, se diagnosticheaza patologia, apoi se trateaza, miniminvaziv, cauza - se extrag fragmente mari herniate inclusive sechestre mari, se frezeaza osteofite, se coaguleaza si pulverizeaza tesuturi care au crescut in exces, eliberand astfel nervii care sunt “sugrumati”. Mai nou devine posibil inclusiv adresarea patologiei tumorale de canal spinal.

RIZOTOMIA ENDOSCOPICA

Rizotomia endoscopică– sub ghidarea razelor X, un endoscop este plasat în zona ramificației mediane a nervului spinal. Ulterior, țesutul din jurul ramurii este vizualizat, apoi se disecă cu un dispozitiv steril pentru a permite vizualizarea structurii nervului. În cele din urmă, ramura mediană este coagulată cu o sondă de radiofrecvență sub vizualizarea directă a unui endoscop. Avantajul față de procedeul similar cu ac este o durată mult mai lungă a rezoltuției durerii.

FORAMINOPLASTIA ENDOSCOPICA

Foraminoplastia endoscopică – se aplică în cazul stenozei nervului la ieșirea din canalul spinal. Alternativa de decompresie chirurgicală este o operație mare cu anestezie generală, IMPLANT DE SURUBURI si cage uri, o mare violare a stabilitattii musculare a coloanei care este critica in evolutia ulterioara a pacientului, și nu in ultimul rand recuperare lungă. În acest caz prin abord lateral se lărgește gaura pe unde ies rădăcinile nervoase fără a viola stabilitatea coloanei vertebrale cum se întâmplă în cazul operațiilor deschise.

Implantul de NEUROSTIMULATOR MEDULAR

Neurostimulatorul medular – este o intervenție pentru pacienții cu dureri severe, complexe tip sindrom postlamincetomie, distrofie simpatică reflexa – complex regional pain syndrome. Este un implant în canalul vertebral care, asemeni unui pacer cardiac, stimulează cordoane nervoase pentru a diminua percepția durerii în creier. Este o penultima solutie pentru pacientii care sunt disperati de durere si nimic nu a functionat pana la acest moment.

IMPLANTUL DE POMPA DE MORFINA

Este ultima solutie posibila pentru pacientIi care nu raspund la nicio interventie si care nu tolereaza opioidele/morfina pe cale orala. Este tot o interventie de zi care consta in implantarea unui mic rezervor in peretele abdominal si a unui cateter care merge in canalul spinal. Acest rezervor este umplut periodic, dupa nevoia pacientului, principalul avantaj fiind acela ca dozele de narcotice sunt infime obtinandu-se acelasi rezultat precum in cazul administrarii orale –efectele secundare sunt net inferioare si asumabile de catre pacient.

Apeleaza cu incredere la terapia durerii. Specialistii nostri iti vor face investigatii complete si complexe pentru a descoperi cauza durerii si pentru a-ti prescrie un plan de tratament personalizat*.

*Atat tratamentele cat si rezultatele vor diferi de la persoana la persoana in functie de complexitatea cazului.


 
 
 

Solicita o programare