Canicula suprasolicită aparatul cardiovascular

Factorii atmosferici, în special umiditatea, temperaturile extreme, curenții de aer și presiunea atmosferică influențează sănătatea corpului uman și pot, în situații extreme, afecta mai frecvent persoanele cu vulnerabilități fizice, copiii, bătrânii, gravidele și cardiacii. Problemele cu care vin la pachet verile toride sunt temperaturile ridicate peste 35 grade Celsius și umiditatea excesivă din aer.

Crește numărul bătăilor pe minut

Expunerea prelungită la temperaturi atmosferice ridicate sau expunerea de scurtă durată dar la temperaturi foarte mari, neimplicând neapărat expunerea directa la soare, efortul fizic sporit în temperaturi exterioare ridicate și umiditate provoacă creșterea temperaturii corpului. Prin urmare, ulterior vor intra în joc mecanisme adaptative din biologia umană pentru a readuce temperatura corporală la cea anterior confortabil presetată. Circulația sangvină se va redirecționa spre piele și va duce la apariția transpirației. Inima își va crește debitul cardiac pentru a răci corpul, deci va apărea tahicardia, creșterea numărului de bătăi cardiace pe minut. Vasele de sânge se vor dilata pentru a favoriza transpirația și, prin urmare, răcirea corpului. Musculatura scheletică va fi privată de aport satisfăcător de sânge și de oxigen datorită redirecționării circulației spre patul superficial al pielii însă tahicardia și vasodilatația vor duce la scăderi ale tensiunii arteriale. În concluzie, canicula suprasolicită aparatul cardiovascular, fiind resimțită de organismul uman la fel ca și un efort fizic ceea ce, pentru persoanele mai fragile, cu risc, nu ar fi ceva de dorit. Mecanismele adaptative ale corpului la creșterea temperaturii și umidității mediului exterior sunt deseori deficitare la vârstnici, la copii, la gravide, făcând categoriile de mai sus mai sensibile. Patologii medicale precum obezitatea, alcoolismul cronic, diabetul zaharat, cardiopatia ischemică, aritmiile, insuficiența cardiacă scad și ele, la rândul lor, capacitatea acestor mecanisme adaptative. 

Cardiacii pot avea stări de rău

Mecanismele adaptative ale corpului uman  pentru menținerea unei temperaturi corporale adecvate în cazul temperaturilor ridicate exterioare (dilatarea vaselor de sânge, extravazarea lichidelor intravasculare în zona interstițiala, stimularea transpirației)  duc la  creșterea numărului de bătăi pe minut ale inimii și, implicit, la scăderea tensiunii arteriale. La o persoană cu probleme cardiace, aceste mecanisme compensatorii pot crea dereglări care uneori pot fi extrem de grave, cauzele fiind evident bolile de inimă prezente și medicația pe care un cardiac o ia și cu care aceste mecanisme pot intra în competiție și, prin urmare, pot genera stări de rău.        

Ce riscuri pot să apară

În cazul hipertensiunii arteriale, medicamentele care ajută la controlul valorilor tensionale acționează prin eliminarea apei din vasele de sânge , prin pierderi de electroliți (sodiu, potasiu), prin dilatarea vaselor de sânge. Căldura are și ea asupra corpului același efect, prin urmare un hipertensiv care se tratează cu medicamente și stă în temperaturi exterioare foarte crescute poate suferi de scăderi importante ale tensiunii arteriale, până la leșin, si chiar pierderi de conștiență în cazuri extreme, de creșterea vâscozității sângelui în vase fiind supus unui risc crescut de formare de cheaguri de sânge care pot, la randul lor, genera accidente vasculare, embolii, tromboze - riscul fiind cu atat mai mare la persoanele care au deja probleme hematologice- trombofilii, tromboze mai vechi la nivelul picioarelor sau cu alte localizări. Persoanele care iau medicație anticoagulantă (antivitamine K- Sintrom, Trombostop) pentru diverse afecțiuni cardiace sau neurologice (fibrilație atrială, proteze cardiace de exemplu) trebuie să acorde atenție sporită hidratării corespunzătoare în zilele de caniculă pentru a nu creea un status procoagulant la nivel vascular prin deshidratare și prin urmare să apară un supradozaj al medicației anticoagulante chiar cu dozele corecte cu care erau obișnuite înainte de zilele caniculare. În cazul insuficienței cardiace, inima nu mai are capacitatea de a își mări numărul de bătăi cardiace pe minut ca și mecanism de reglaj pentru menținerea temperaturii interne adecvate în zilele caniculare iar corpul se poate supraîncalzi. Persoanele care suferă de cardiopatie ischemică și fac crize de angină pectorală, pot suferi de o agravare a simptomelor, pentru că tahicardizarea inimii ca și mecanism adaptativ la caniculă poate fi obositoare pentru ei (mai ales dacă sunt și activi fizic în aceste zile caniculare), se creează un deficit de oxigenare la nivelul inimii și poate surveni o agravare a bolii ischemice. Deshidratarea - prin dezechilibrul de electroliți (sodiu, potasiu, magnesiu) pe care îl generează si căldura - prin tahicardizarea compensatorie, poate declanșa la cei cu istoric de aritmii cardiace crize noi de aritmie, reapărând, de exemplu, episoade de fibrilație atrială care, pe lângă disconfortul legat de creșterea numărului de bătăi cardiace, de sufocarea consecutivă și de scăderea capacității la efort ce survin datorită ritmului anormal cardiac, are și un risc major de formare de cheaguri de sânge, cu atât mai accentuat în cazul deshidratării secundare caniculei.

 Medicația unui cardiac necesită revizuire înainte de perioada caniculară de către cardiologul curant. Aportul de lichide la o persoană cu insuficiență cardiacă în perioada caniculară ar trebui stabilit, în prealabil, de către medicul cardiolog curant al acesteia, în cadrul unei vizite medicale de control, cardiologul cunoscând statusul particular de boală al fiecărui bolnav ce i se adresează. Un aport mărit inadecvat de lichide la o persoană cu insuficientă cardiacă poate, prin hiperhidratare și supraîncărcarea patului vascular, să îi agraveze nivelul de insuficientă cardiacă. În perioadele caniculare este de dorit să ținem contact zilnic cu rudele și cunoștințele în vârstă sau cu un status mai precar de sănătate pentru a putea interveni și a îi ajuta în cazul când, din neștiință sau neatentie, apar consecințe nefaste. 

Ce putem resimți în caz de expunere prelungită la căldură, mai ales dacă facem și efort fizic și nu ne hidratăm corespunzător?

Stări de amețeală, care uneori pot merge până la leșin, pierderi de conștiență, în cazuri severe confuzie, delir, dureri severe de cap, convulsii, transpirații importante, piele rece, bătăi rapide ale inimii, fasciculații musculare, spasme musculare. În cazuri foarte severe și extreme poate surveni din păcate chiar decesul, de aceea prezența acestor simptome ar trebui să ne forțeze cât de repede să mergem să stăm la răcoare sau măcar la umbră, să ne hidratăm, să apelăm rapid o ambulanță sau să mergem la o cameră de gardă.    

Cum ar trebui să ne purtăm pe durata verilor toride astfel încât să diminuăm efectele nocive ale căldurii excesive și umidității de sezon? 

În primul rând este foarte importantă hidratarea corespunzătoare, minim 2 litri lichide pe zi (ceai , apă, supe, sucuri etc). 

În alimentația zilnică este benefic să creștem consumul de fructe și legume proaspete și, dacă le tolerăm digestiv, să le consumăm crude, sub formă de salate, sucuri sau consumate pur și simplu ca atare. În acest fel sporim hidratarea corpului. În ceea ce privește consumul de alcool, acesta este prohibitiv, pentru că tahicardia și deshidratarea ce sunt consecutive ingestiei de alcool nu fac decât să se suprapună peste efectele caniculei și deci să accentueze stările de rău adiacente. Cafeaua, ceaiul verde, ceaiul negru, ciocolata neagră determină tahicardie, ceea ce nu ne dorim în zilele cu arșiță.  

Cu ce ne-am putea îmbrăca în zilele caniculare?

Haine lejere, din țesături cu fibre naturale (bumbac, in, mătase), în culori deschise, evitarea hainelor din materiale sintetice care nu absorb și chiar măresc transpirația corpului la cald, pălărie de soare, șapcă, umbreluță pentru pasajele în zone expuse masiv la soare,  ochelari de soare dacă stăm sau mergem mult timp prin soare. Acasă sau la munca, acolo unde ne desfasuram activitatea in zilele caniculare,  dacă nu există aer condiționat,  putem sta cu geamurile închise în perioada de amiază când este vârf de caniculă, cu draperie/storuri trase pentru a contracara pe cât posibil încălzirea excesivă a încăperii în care locuim, urmând ca seara, dimineața și noaptea, când temperaturile scad, să aerisim generos locuințele. 

Dacă suntem obligați să ieșim din casă sau să depunem efort fizic în zilele de vară, ideal este să fie dimineața, până în orele 10.00, maxim 11.00 și seara, după orele 17.00-18.00, când temperaturile sunt mai scăzute. Dacă ritmul vieții cotidiene impune efort fizic și mers pe jos în soare la amiază, atunci putem fracționa perioada de expunere maximă la soare, luând pauze dese în care să stăm la umbră sau să intrăm în încăperi cu aer condiționat și să ne hidratăm des cu băuturi reci, ușor sărate. 

În cea mai mare majoritate a cazurilor, epuizarea datorită căldurii se tratează rapid în câteva ore stând în aer rece și consumând lichide fără a apărea nicio altă consecință. Dacă expunerea la căldura exterioară crescută continuă, deși au apărut simptome (transpirații abundente, piele rece și lipicioasă, bătăi repezi ale inimii, crampe musculare, greață, vărsătură, leșin, dureri de cap) poate apărea insolația, respirația superficială și rapidă, uneori convulsiile.  În lipsa unei intervenții adecvate, lucrurile pot degenera către un accident vascular, insuficiență cardiacă sau renală agravate, generând, în cazurile extreme, coma sau decesul. Stări de epuizare și probleme de sănătate precum aritmii, angină, accidente vasculare pot apărea din cauza  căldurii sporite exterioare și a umiditățîi crescute chiar și la persoane sănătoase după un efort fizic susținut în climat cu temperaturi extrem de ridicate. Călătoriile în zone tropicale impun o perioadă adaptativă, de aclimatizare la căldură peste medie, înainte de a desfășura activități în siguranță. 

 

Dr. Lidia Martinaș

Medic specialist cardiolog

 

(material publicat în Revista Click!Sanatate)

Solicita o programare