Diagnosticarea sau confirmarea unor afectiuni presupune în anumite situatii realizarea unor investigatii suplimentare analizelor de sânge, ecografiilor sau radiografiilor, precum Tomografia Computerizata (CT) sau Rezonanta Magnetica (RM). Acestea sunt doua modalitati diagnostice care utilizeaza tehnici diferite pentru achizitia imaginilor: radiatiile X pentru Tomografia Computerizata si câmpul magnetic pentru Rezonanta Magnetica.
În anumite afectiuni este preferata una din aceste modalitati, alteori ele sunt complementare. Fiecare are avantaje si dezavantaje, tinând cont de informatiile necesare diagnosticului, costul investigatiei si confortul pacientului.
Tomografia Computerizata (CT) este o metoda iradianta, folosind raze X. Este mai ieftina, mai rapida si mai usor tolerata de catre pacient. Cu ajutorul tomografiei computerizate putem obtine imagini ale oricarei parti a corpului uman, de la nivel cerebral pâna la extremitati. Printre punctele forte se numara: detectarea fracturilor osoase, a calcificarilor (calcificari intratisulare sau litiaza renala), a hemoragiilor si evaluarea parenchimului pulmonar. Uneori, în special în evaluarea vaselor sangvine sau a organelor interne, este necesara administrarea de substanta de contrast intravenoasa, pe baza de iod, care se excreta la nivel renal.
De aceea, înainte de investigatie este necesara efectuarea unor analize de laborator care sa ateste o buna functie renala (uree si creatinina serice).
Principalul inconvenient al CT-ului îl reprezinta faptul ca este o metoda iradianta; de aceea este contraindicat femeilor însarcinate si se recomanda precautie în efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. În plus, tomografia computerizata este contraindicata pacientilor cu insuficienta renala si celor cu reactii alergice la substanta de contrast. Nu în ultimul rând trebuie mentionat faptul ca Tomografia Computerizata are o rezolutie de contrast tisulara inferioara Rezonantei Magnetice.
Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM) este o metoda neiradianta, care foloseste un câmp magnetic si impulsuri de radiofrecventa pentru obtinerea imaginilor. Are o sensibilitate crescuta a constrastului tisular (posibilitatea de a distinge între mai multe categorii de tesuturi si, implicit, detectare superioara a leziunilor, comparativ cu alte tehnici imagistice) si permite obtinerea unor imagini detaliate în diverse planuri, ceea ce permite o localizare precisa a leziunilor, foarte utila în planificarea interventiilor chirurgicale.
Cu ajutorul Rezonantei Magnetice se pot investiga patologii de la nivel cerebral, vertebro-medular, musculo-scheletal, cardio-vascular si abdomino-pelvin. RM este modalitatea imagistica de selectie pentru detectarea leziunilor de la nivelul articulatiilor, fiind singurul examen noninvaziv care ofera o imagine detaliata a structurilor precum meniscuri (genunchi), ligamente sau tendoane. Pentru examinarea glandelor mamare, complementar ecografiei mamare si mamografiei, se efectueaza examen IRM, ce poate diferentia uneori între leziuni maligne sau benigne si poate detecta leziuni multifocale.
Uneori este necesara administrarea de substanta de contrast intravenoasa, pe baza de Gadolinium, dar riscul si gravitatea reactiilor alergine sunt mult reduse comparativ cu cele dezvoltate la substanta de contrast iodata. Fiind o metoda neiradianta, se poate efectua de catre femeile gravide în ultimele doua trimestre de sarcina, în special pentru eventuale malformatii ale fatului evidentiate la examenul ecografic.
Examenul RM este contraindicat pentru: persoanele cu stimulator cardiac, proteze cardiace de tip vechi, fragmente metalice la nivelul partilor moi, insuficienta renala severa, proteze metalice articulare sau materiale de osteosinteza, clipuri anevrismale sau anumite stenturi vasculare. În plus, nu este indicat în primul trimestru de sarcina.
Tendinta actuala în tarile avansate este de a se renunta treptat la metodele de investigatie iradianta (precum tomografia computerizata) în favoarea examinarilor prin rezonanta magnetica. „Trebuie avut în vedere faptul ca tipul investigatiei imagistice indicate pacientului se alege în functie de patologia cunoscuta sau suspicionata. Uneori se recomanda CT, alteori RM, iar în unele cazuri sunt complementare. De aceea, colaborarea strânsa între radiolog si medicii curanti este foarte importanta pentru alegerea metodei imagistice optime pentru fiecare pacient. Astfel, CT este examenul de prima intentie în afectiunile traumatice (fracturi osoase, hematoame intracraniene) si în explorarea toracica. În schimb, RM este de preferat în patologia neurologica, vasculara si musculo-scheletala, cu un plus adus de examinarile pe aparatul de 3 tesla", spune Gina Zaharia, medic radiolog la Centrul Medical Provita - Diagnostic si tratament.
