Psihologie

Despre gandirea negativa - Alexandra Siru, psiholog

Cercul vicios al gandirii negative

Referitor la gandirea negativa, in practica psihoterapeutica am intalnit doua categorii distincte de oameni:

- cei care recunosc si afirma ca sunt “negativisti” dar nu se pot abtine (s-a demonstrat ca exista o legatura intre gandirea negativa si mecanismele adictive, in care „nu te poti abtine” de la ceva ce-ti face rau)

si

- cei care nici nu constientizeaza ca gandesc negativ, doar resimt efectele in planul emotional si, deseori, somatic.

Gandirea negativa/pesimista/anxioasa/”realista” este reprezentata de acele ganduri, constiente sau nu, care produc emotii negative si o dispozitie generala negativa (anticipare negativa, ingrijorare, frustrare, nervozitate, tristete, deznadejde, gelozie etc)

Acest material se adreseaza celor care nu stiu ca gandesc negativ si se cred „realisti”, si se va referi, in pricipal, la gandirea negativa ca o forma a fricii  de ceva ce INCA nu s-a intamplat, dar s-ar putea intampla (ca in povestea cu drobul de sare). Oricum, in opinia mea, orice forma de gandire negativa are la baza frica, chiar daca este mascata sub diverse forme.

Cateva exemple de gandire negativa:

•  „ma tem/ma ingrijorez/ma framant in legatura cu interviul la care merg” – de ce se teme cineva de un interviu? Musca? Din cate stiu eu, nu! Deci, ne temem de un interviu pentru ca gandim (negativ) despre noi ca „Nu suntem suficient de buni/pregatiti/inteligenti etc.”. Chiar daca ne gandim doar ca „interviul e greu” (ceea ce e tot o forma de gandire negativa pentru ca ne face sa ne simtim coplesiti, ingrijorati) afirmam implicit ca „ne depaseste capacitatile” deci „nu sunt suficient de... pentru acest interviu”.

•  „ma tem ca ceva rau se va intampla” – nu stiu exact ce, cand, cum si unde, dar ma tem. Pare prostesc sa te temi asa aiurea, insa nu este asa, pentru ca in spatele acestei frici se ascunde o alta: „ma tem ca nu pot face fata unui eveniment negativ pentru ca sunt slab, neputincios, neajutorat etc.”; „ma tem de necunoscut pentru ca nu am control  asupra lui”; „ma tem sa fiu luat prin surprindere de un eveniment nou/necunoscut pentru ca nu am incredere in mine ca ma pot adapta rapid si eficient”.

•   „ma tem ca o sa ma fac de ras intr-o anumita situatie” ascunde „ma tem ca nu ma voi descurca, nu voi reusi sa spun ce am de spus, sau sa fac ce am de facut”. De ce nu voi reusi? „Pentru ca nu sunt suficient de ...”

•   „ma tem ca voi ramane singur” ascunde „gandesc (negativ) despre mine ca nu sunt un partener dezirabil” „nu sunt suficient de atragator, interesant, iubitor etc”.

In toate aceste exemple, subiectul are emotii negative: teama, neliniste, ingrijorare etc.

Emotiile negative inhiba comportamentul: daca mi-e teama ca ma fac de ras, aceasta teama ma va face sa ma balbai, sa uit, sa ma inrosesc, sa tremur etc.

Se pot extrage cateva caracteristici generale ale gandirii negative:

- Concentrarea atentiei pe ceea ce lipseste (de ex. nu am suficienta experienta) si nu pe ceea ce este (de ex. realizari, calitati etc)

- Lipsa de incredere in sine, nemultumirea de sine, autoblamarea, autocritica severa.

- Concentrarea pe problema/pe ceea ce nu functioneaza („s-a stricat masina, voi intarzia la serviciu, ma va certa seful, voi intarzaia si cu lucrarile) si nu pe solutie/pe ceea ce functioneaza  (pot sa sun un taxi, sa iau metroul, sa anunt la serviciu ca s-ar putea sa intarzii)

- Concentrarea pe ceea ce nu doresc (obiectiv negativ) si nu pe ceea ce doresc (obiectiv pozitiv); „nu vreau sa intarzai la serviciu” ascunde teama ca s-ar putea intampla, deci este factor stresant care produce anxietate, scenarii negative si, in final, foarte probabil devine ”o profetie autoimplinita”.  Pe cand: „imi propun sa ajung la timp la serviciu” genereaza cautarea de solutii pentru a putea realiza obiectivul.

Toate aceste exemple (si sunt doar cateva din multitudinea de variante) se refera la „ceva ce inca nu s-a intamplat” dar „s-ar putea intampla”, iar posesorul acestei gandiri se teme anticipat. Aceasta asteptare negativa mentine corpul in stres, deoarece „frica” favorizeaza producerea hormonilor de stres (catecolamine si corticosteroizi) si, spre deosebire de situatia in care pericolul este real si eliberarea hormonilor este doar temporara (in infruntarea cu pericolul sau in fuga de el) urmata de calm si relaxare, in aceasta teama anticipata fata de un pericol inca inexistent dar anticipat ca posibil, eliberarea hormonilor de stres este mai indelungata, mentinand corpul in incordare, pe perioade lungi, efectele fiind oboseala, iritabilitate etc., culminand cu o mai „mare pofta de a face scenarii negative”. Sigur ca rezistenta fizica a organismului si eficienta comportamentului in conditii de stres prelungit scade semnificativ, existand un risc mai mare de imbolnaviri, decizii si actiuni gresite. In acest mod se creeaza cercul vicios al gandirii negative in care persoana nu isi poate da seama daca i se intampla lucruri neplacute pt ca gandeste negativ, sau gandeste negativ pt ca i se intampla lucruri neplacute.

A nu se intelege ca nu admit faptul ca exista si evenimente care nu depind de noi, dar modul in care reactionam la un stimul depinde de noi, iar de reactia noastra depinde evolutia unui eveniment, sau chiar a unei directii in viata.

Solicita o programare